După scandaloasa expulzare a celor șapte profesori turci, vestea politică nr. 1 în Republica Moldova a fost răsucirea „ideologică” a Partidului Democrat. La ultimul Consiliu Politic Național, această formațiune a decis „să se definească, mai categoric, ca un partid Pro-Moldova.”

Ce să însemne asta? Într-un briefing de presă, președintele Vladimir Plahotniuc a venit cu explicații: „În 27 de ani de la independență, partidele în R. Moldova s-au creat și s-au dezvoltat pe teme geopolitice, iar oamenilor li s-a indus permanent ideea că problemele țării se rezolvă dacă ești pro-european, pro-rus, pro-american, unionist și așa mai departe. A fost creată falsa senzație că de viitorul Moldovei are grijă cineva din exteriorul țării. Toate aceste poziționări arată că, în realitate, politicienii s-au îndepărtat de oameni și de problemele lor, s-au ascuns după tema geopolitică din cauza incapacității de a face acțiuni și de a înregistra rezultate pe intern”.

Este această reorientare a PD-ului rodul unei preocupări sincere pentru Moldova sau o manevră impusă de compromiterea relațiilor cu UE după o serie de atacuri la adresa democrației: anularea alegerilor din Chișinău, amnistierea capitalurilor dubioase, extrădarea profesorilor turci de la liceele „Orizont”, ca să nu mai vorbim de isprăvile mai vechi: furtul miliardului, spălătoria rusească, anexarea politică a justiției, a procuraturii – instituții lipsite de orice voință în ce privește recuperarea banilor dispăruți și pedepsirea vinovaților?

Anunțata mutare de paradigmă e cu atât mai flagrantă cu cât nici nu s-a împlinit anul de când Partidul Democrat declara că vrea să introducă în Constituție obiectivul de integrare europeană, mustrând Opoziția de dreapta din Parlament că are ezitări în a se alătura acestei inițiative, acuzând-o de inconsecvență, de politicianism, de egoism electoral. Mai mult: cuprinși de o nejustificată euforie, unii exponenți de la vârful actualei puteri au pretins că Moldova ar putea depune în scurt timp la Bruxelles cerere de aderare la Uniunea Europeană!

Răsucirea în front a partidului de guvernământ de la Chișinău a trezit diverse comentarii. Nu e decât expresia unei nervozități crescânde a lui Plahotniuc față de probozelile Occidentului, au spus unii observatori. Alții au vorbit despre o mutare tactică: PD-ul, eșuat și obstrucționat pe plan extern, încearcă să pescuiască în bazinul electoral moldovenist, filorus, pentru că nu poate concura cu partidele pro-europene din opoziție. Sincronizarea lozincilor „Pro-Moldova” între PD, socialiști și Shor deschide larg ușa către o viitoare coaliție-gri, antioccidentală, astfel încât coordonatorul să-și asigure supremația pentru următorii patru ani.

Partidul Democrat n-a fost niciodată o formațiune cu doctrină. Creatură politică ce-și trage obârșia din Partidul Agrarian, din eșalonul doi al vechii nomenclaturi sovietice – șefi de colhoz, brigadieri, funcționari hârșâiți și șmecheri, corespondenți de presă sovietici, afaceriști din zona comerțului de stat, politruci scăpătați etc. –, PD-ul revine acolo de unde n-a plecat niciodată.

N-a pus preț pe memorie, pe identitatea națională, românească, a moldovenilor. „Centrismul” său afișat i-a camuflat extrema versatilitate. O coaliție de interese corupte, oportuniste, un pachiderm diform, prezent sub diferite titulaturi în toate guvernările de după 1991, preluând cameleonic culoarea mediului politic în care se afla. După ce s-a pricopsit în 2009 cu un manager care și-a făcut avere în apele tulburi ale tranziției moldovenești, această grupare și-a dus până la desăvârșire mijloacele de persuasiune politică: a profesat duplicitatea, minciuna, șantajul grosier, și-a sufocat în îmbrățișări/coaliții de scurtă durată toți „partenerii”. Orice element independent, orice ins cu personalitate, odată atras în metabolismul său abstrus, în fermentația sa fetidă, a fost mânjit, anihilat, înregimentat iremediabil.

Dovada cea mai elocventă a acestei stări de fapt este majoritatea parlamentară încropită de Plahotniuc în ianuarie 2015, în care comuniști și pro-ruși fervenți au devenit peste noapte „pro-europeni” și „social-democrați”. O majoritate artificială, care a distorsionat rezultatele ultimelor alegeri parlamentare. Când nu-ți pasă de reguli, când tot ce-ți dorești este puterea și salvarea averilor ilicite, ajungi inevitabil la un stil de a guverna similar celui instaurat în Rusia putinistă.

Partidul Democrat îi acuză pe alții de demagogie geopolitică, dar uită că a exploatat-o el însuși până la epuizare. După ce „a luptat” cu tancurile rusești, cu propaganda rusă (într-un mod care să nu-i diminueze profiturile din retransmisia ei), după ce l-a făcut pe Dodon președinte ca să sperie Occidentul, „continentul intern” pe care l-a descoperit acum PD-ul este un azil, o colibă de pripas, în care se retrage pentru a-și găsi noi pârghii și posibilități de a-și conserva puterea în condițiile unei finanțări externe blocate și-al unui suport popular inexistent.

Schimbarea de curs, anunțată de oligarh, nu pare rodul unei reflecții, al unei dezbateri interne în partid. Ceea ce se știe este că Plahotniuc și grupul care îl consiliază decide totul, iar cei care ocupă funcții publice din partea PD – miniștri, deputați, șefi de agenții etc. – aprobă fără crâcnire orice mișcare, chiar dacă în sinea lor o consideră eronată sau profund nedreaptă. Președintele de onoare al partidului – infatigabilul și etern plutitorul Dumitru Diacov – ne asigură că Plahotniuc este tot mai puternic și-și dorește o implicare mai directă în actul guvernării. Fotoliul de prim-ministru, așadar, n-ar fi pentru el o extravaganță.

Oligarhul însuși s-a declarat, la ultima sa apariție, un „om puternic”, considerând că tocmai pe acest motiv este hărțuit de adversarii săi, lași și clevetitori. Nimeni nu-i poate refuza liderului PD plăcerea auto-flatării, satisfacția vanității. Doar că puterea asta mai trebuie probată la scenă deschisă, nu în spatele cordoanelor de mascați înarmați până-n dinți.

Adevărata putere începe în momentul în care nu ți-e teamă să o pui în discuție. Or, Plahotniuc continuă să refuze orice confruntare directă cu adversarii săi politici. De ce n-ar ieși într-o dezbatere publică, să atace problemele arzătoare ale țării, să-și desființeze oponenții prin elocvență și strălucire intelectuală, așa cum ar face un om politic autentic? Și dacă nu se pricepe la dezbateri, măcar să răspundă întrebărilor punctuale ale presei, să ne spună, de pildă, dacă vilele nedeclarate din Elveția, Franța și România, descoperite în urma unei investigații Rise Moldova, îi aparțin sau sunt și ele invenții ale calomniatorilor?

În loc de toate acestea, „cel mai puternic om din Moldova” se retrage rapid din fața jurnaliștilor până la un nou briefing de presă, în care dacă nu va schimba paradigma, ne va anunța nume noi în guvern, din care nu va lipsi Silvia Radu, managerul priceput și la cabluri electrice, și la covoare florale, și la conducte sparte, și la construcții neautorizate, și, iată, bună acum să conducă un minister atât de complex cum e cel al Sănătății. Vor fi încântați medicii noștri de o asemenea minune de șefă?…

PD-ul vede în „pragmatismul” cu care se laudă o virtute, cheia eficienței în politică. Nu e decât o formă de cinism, un dezastru pentru Moldova. Opțiunea pentru Uniunea Europeană nu este simplă geopolitică, așa cum pretinde Partidul Democrat, e o alegere de destin, înseamnă o lume mai bună și mai sigură, înseamnă o civilizație de care au nevoie toți moldovenii. Europa reprezintă întâi de toate un set de valori: democrație, stat de drept, echitate socială, libertate de exprimare. Dacă are îndoieli cu privire la aceste valori, Partidul Democrat se plasează la opusul acestora, care numai „Pro-Moldova” nu sunt.

Vitalie CIOBANU

Sursa:europalibera.org