Este foarte greu, dacă nu imposibil să scrii într-un serios articol de ziar că individul cu numele Valeriu Zubco a deţinut nu că funcţia, titulatura de procuror. Darmite de procuror general. 

Vor urma o multitudine de argumente care să susţină această aserţiune, necunoscute, mai degrabă, publicului larg, societăţii în întregime. Nu pot să trec cu vederea, însă, marasmul pe care l-a lăsat în urma sa acest individ certat nu doar cu Legea, ci și cu bunul şi elementarul comportament omenesc după ce şi-a pierdut simţămintele în frunzişul din Pădurea Domnească, alături de Creţu, Pleşca şi ceilalţi tîlhari de lux ai Păpuşarului.

Prin urmare, calificativul procuror nu se lipeşte de chipul şi asemănarea acestui individ, dar să nu disperăm, vom înlocui titulatura respectivă cu una adecvată şi potrivită – braconierul de lux al Păpușarului, sau, pur și simplu, braconierul Zubco. Iată, deci, gradul de indulgenţă la care pot coborî apelativul către acest criminal moral al sistemului de drept, capturat şi aservit, din Republica Moldova.

Dacă cineva consideră că individul respectiv, care a călcat Legea cu cizma dezmăţului, este taxat prea dur, se înşală amarnic. Sistemul stă agăţat de vanitatea şi orgoliul său rănit. Îi oblojeşte rănile şi îl apără cu toate instrumentele sale “umane” şi inumane. Slugoii sistemului sunt mereu la datorie. Judecătoria Păpuşarului din sectorul Rîşcani, ajunsă la cheremul lui Melniciuc, judecătorul din iad, latifundiarul şi bogătanul plîngăcios, finul de cununie al tartorului justiţiei corupte moldoveneşti, “Mihal Denisîci” Poalelungi, l-a scos basma curată, anulînd, conform scenariului prestabilit şi aprobat de Mafie, decizia CNA de amendare a braconierului aflat în conflict de interese, conform hotărîrii CNI, cu şase mii de lei. Se vede că Păpuşarului i s-a părut prea scumpă nota de plată pentru cafeaua îngurgitată de sluga sa scumpă, de 2000000 de euro, şi a dat ordin să oprească evoluarea circarilor de gașcă.

Şi iată că braconierul nu mai e bun de plată, gata, reprezentaţia s-a încheiat, biletele au fost vîndute, finita la comedia!

Sistemul are o grijă paternă şi maternă de “fantoma” Pădurii Domneşti, îi ţine biberonul să sugă în continuare, ca un viţel dezlănţuit, de la ugerul doldoros al puterii. În esenţă, prin slugile sale obediente, după cum a scris presa, acesta conduce în continuare Procuratura, are întîlniri secrete prin baruri şi cafenele cu factori de decizie de acolo, influenţează politica de cadre a instituţiei cu sau fără voia noului procuror general.

Să revenim, însă la subiectul de bază al acestui articol, şi anume la abuzurile şi alte ilegalităţi, inclusiv penale, comise de braconierul de lux al Păpuşarului. Dar şi de consecinţele cu efect întîrziat ale acestora!

Vom apela, şi de această dată, la procurorul şi expertul Oleg Moruz, cel care a activat în cadrul organelor Procuraturii timp de 23 de ani, inclusiv, din 1994, în Procuratura Generală. Şi nu oricum, ci fiind unul dintre cei mai apreciaţi procurori, avînd funcţia de şef al Direcţiei control al urmăririi penale a Procuraturii Generale. Mai întîi, însă, apelăm la o

Notă explicativă

La 25.12.2008, Parlamentul Republicii Moldova, a adoptat Legea nr.294-XVI cu privire la Procuratură (în continuare – Legea), care a fost publicată la 17.03.2009.

Conform alin.(l) art. 145 din Legea în cauză normele ei au intrat in vigoare de la momentul publicării, cu excepţia alin.(4) art.38.

Conform normelor din capitolul V al Legii nominalizate, angajarea (numirea) în funcţie de procuror se face doar prin concurs organizat de Consiliul Superior al Procurorilor (CSP), care include cîteva etape prevăzute în Lege.

Sunt absolvite de una din etapele concursului – examenul de capacitate, dar nu şi de concurs în întregime, anumite categorii de persoane enumerate în alin.(4) şi (5) art.38 din Lege, printre care şi persoanele care anterior au exercitat funcţia de procuror mai mult de 10 ani, iar perioada de întrerupere în exercitarea funcţiei nu depăşeşte 5 ani.

Procurorul General numeşte în funcţie procurorii doar la propunerea CSP (alin.(4) art.40 din Lege), ținînd cont de rezultatele concursului.

“Abuzurile la care ne referim ţin de încălcarea flagrantă a Legii de către Valeriu Zubco. Să venim cu o serie de exemple. Procurorul Mihail Vinogradov a fost angajat în organele Procuraturii şi numit procuror interimar al raionului Ocniţa în mod ilegal, adică printr-un ordin arbitrar al lui Zubco din 02-11-2009 şi nu în urma unui concurs anunţat de Consiliul Superior al Procurorilor. Adică, contrar prevederilor alin.(l) art.38 din Lege, fără a informa publicul despre vacanta funcţiilor de procuror şi despre numărul de locuri scoase la concurs, fără a organiza vreun concurs şi fară a avea propunerea CSP.

Este vorba de acelaşi Vinogradov care, avînd o calitate dubioasă de procuror, a fost ales în mod mai mult decît ciudat ca membru al CSP, defavorizînd alți candidați, deşi fusese angajat în cadrul Procuraturii Generale de mai puţin de două luni. Un alt procuror, Victor Comerzan, a ajuns procuror al raionului Briceni în urma încălcării Legii de către fostul Procuror General, fără concurs, în acelaşi mod”.

(Din sursele noastre am aflat că procurorii de mai sus erau mari admiratori ai soarelui politic şi electoral, de aici şi susţinerea necondiţionată a noului şef de la Procuratură pentru anonimii cu chipiu de partid!)

„De asemenea, procurorul Vladimir Erhan, avea mandat pentru raionul Rezina, însă prin ordinul ilegal al lui Zubco a ajuns procurorul raionului Şoldăneşti. Referitor la procurorul Chistruga Ion, trebuie să remarcăm că acesta, aflat la sfîrşitul celui de-al doilea mandat la Donduşeni, a fost transferat la Edineţ. Şi asta în pofida faptului că Legea cu privire la Procuratură stipulează că transferul se permite doar în cazul în care procurorul care deţinea funcţia respectivă, a fost transferat sau suspendat din funcţie, ceea ce nu s-a întîmplat în toate cazurile enumerate mai sus, pentru că funcţiile transferabililor erau vacante şi trebuiau suplinite doar în urma organizării unui concurs legal!

Aici lista transferurilor ilegale nu se încheie. Probăm prin transferul- rocadă al procurorilor Valentina Bradu și Anatol Melnic, de la Dubăsari şi, respectiv, Criuleni.

Un caz simptomatic e şi cel al procurorului Burlacu,” transferat” de la Hînceşti la Anenii Noi, via Procuratura Generală. La Hînceşti, după încheierea de către Aurel Burlacu a primului mandat de procuror al raionului, a fost anunţat un concurs la care a candidat şi el, dar la ultima etapă şi-a retras candidatura, astfel încît concursul a fost cîştigat de alt procuror. Astfel, Burlacu a rămas fără funcţie şi putea fi numit fără concurs doar procuror simplu într-o procuratură raională.

Retragerea lui Burlacu din concurs a fost condiţionată ca ulterior acesta să fie “transferat” în mod ilegal în funcţia de şef de secţie în procuratura Generală, pentru ca mai apoi să creeze iluzia unei legitimităţi a transferului ilegal la Anenii Noi, aşa cum de fapt era şi înţelegerea iniţială”

-Întreb: “De ce braconierul de lux Zubco nu a aranjat, nu a înscenat sau mimat organizarea de concursuri formal legale pentru a evita încălcarea grosolană şi impertinentă a Legii? Cum s-a întîmplat în cazul lui Igor Popa, finul lui Chitoroagă, în sectorul Rîşcani? Cu toate că torționarul comuniştilor nu era în drept să participe la concursul înscenat de Zubco, pentru că anterior își pierduse calitatea de procuror, fusese demis și timp de patru luni de zile s-a dat la fund, să șteargă urmele…”

– Pentru că nu era sigur că va obţine rezultatul scontat. De multe ori procurorii din raioane nu se lăsau manipulaţi, nu se retrăgeau din concurs, aşa cum li se cerea, astfel încît schema de cadre urma să fie compromisă!

– Să continuăm exemplele de încălcare a Legii.

“Foarte grav, dacă nu chiar cel mai grav este cel legat de numirea ilegală a lui Viorel Moraru în funcţia de adjunct al procurorului Anticorupţie. De ce anume, o să explic ceva mai tîrziu. Iniţial, acesta a fost şef de secţie la Anticorupţie, apoi a fost transferat, pentru exercitarea interimatului de şef al secţiei amicului său Chitoroagă, şi anume secţia de conducere a urmăririi penale în organele centrale ale MAI și Vamă, de unde în mod ilegal, fără concurs, doar prin ordinul lui Zubco, a ajuns în fotoliul de adjunct al procurorului Anticorupţie, o perioadă chiar exercitînd şi interimatul funcţiei de procuror şef Anticorupţie.”

(Precizez că Viorel Morari este protejatul lui Chitoroagă şi este membru plenipotenţiar al elitei Păpuşarului. A fost membru în Comisia de organizare a Adunării de alegere a organelor de autoadministrare a procurorilor).

Denunţul, ultima soluţie

Denunţul, ca să înţeleagă toată lumea, este o formă de sesizare a unor fapte penale de către un anume cetățean. Numai că această formă de a atrage atenţia autorităţilor asupra unor ilegalităţi nu este un joc de glezne. Ca să depui un denunţ la o instituţie a statului, trebuie să-ţi asumi nişte consecinţe. Penale şi acestea. Dacă denunţul respectiv se dovedeşte a fi o calomnie, bîrfă, defăimare, autorul va trebui să suporte consecinţele legii.

A depune un denunţ, în condiţiile statului captiv şi mafiotizat, criminalizat şi ostil cetăţenilor oneşti împotriva unui Procuror General în funcţie, omul de milioane al Păpuşarului, braconierului de lux păzit de sistem, este cu adevărat un act de mare curaj!

Oleg Moruz a depus un asemenea act temerar chiar în adresa Parlamentului, pe data de 16 ianuarie curent, şi o copie la Consiliul Superior al Procurorilor.

La Parlament, după cum se ştie, prind muşte aleşii poporului, care nu au catadixit, barem, să-i dea un răspuns procurorului Moruz. Au luat nisip în gură timp de peste o jumătate de an.

Spicuiri din Denunțul procurorului Oleg Moruz adresat Parlamentului și CSP

“Conform Legii cu privire la Procuratură (art.58 şi 82) funcţiile vacante sunt scoase la concurs, care este organizat de CSP şi doar acesta, conform rezultatelor concursului, propune Procurorului General numirea persoanei selectate în funcţia respectivă.

Promovarea în funcţie a procurorilor se face conform Regulamentului privind modul de promovare în serviciu a procurorilor, aprobat de CSP.

Acest Regulament prevede că concursul pentru ocuparea funcţiilor vacante este organizat nemijlocit de CSP cu antrenarea Colegiului de calificare şi se desfăşoară în baza unui șir de principii, în special principiul egalităţii în drepturi la ocuparea funcţiei de procuror, care presupune asigurarea accesului la funcţia de procuror a persoanelor care întrunesc condiţiile prevăzute de lege, fără descriminare.

Aceste prevederi şi proceduri legale au fost grav încălcate de către procurorul general Zubco Valeriu, care fără organizarea concursului, fară о propunere a Consiliului Superior al Procurorilor, încălcînd dreptul şi interesul celorlalţi procurori la ocuparea acestei funcţii, descriminîndu-i şi dîndu-i prioritate unei singure persoane concrete, depăşindu-şi atribuţiile de serviciu, pe care le are ca procuror general în domeniul politicii de cadre, la 23.05.2011 a emis ordinul nr.465-p, prin care 1-a numit pe Burlacu Aurel procuror al raionului Anenii Noi.

Astfel, Zubco Valeriu, prin acţiunile sale, descrise mai sus, a adus pagube în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor persoanelor care au aspirat la această funcţie, dar cărora nu li s-a permis realizarea drepturilor lor.

Reieşind din cele expuse şi conducîndu-mă de prevederile art. 262, alin.(7) art.270, alin.(l) art.274 din CPP şi alin.(5) art.57 din Legea cu privire la Procuratură cer:

• Numirea unui procuror, în conformitate cu alin.(7) art.270 CPP şi alin.(5) art.57 din Legea cu privire la Procuratură, pentru pornirea şi exercitarea urmăririi penale (este de dorit dintre persoanele care la moment nu activează în subordinea lui Zubco).

• Pornirea urmăririi penale împotriva lui Zubco Valeriu în temeiul alin.(3) art.328 Cod penal – depăşirea atribuţiilor de serviciu săvîrşite de о persoană cu înaltă funcţie de răspundere.”

Ilari şi jalnici în… repetate rînduri 

În schimb “aleşii” lui Garaba de la CSP s-au făcut de rîs. În repetate rînduri.

“Denunţul meu a fost respins într-o manieră jalnică, însoţită de o incompetenţă crasă. Iniţial, mi-au răspuns că amînă examinarea chestiunii după pronunţarea hotărîrii judecătoreşti definitive pe marginea legalităţii ordinului Procurorului General, pe cînd CSP avea doar obligaţia de a numi un procuror care să decidă asupra acestei legalităţi sau ilegalităţi, aşa cum prevede procedura legală. În loc să procedeze astfel, pentru că legea nu prevede amînarea examinării sesizărilor privind săvîrşirea de infracţiuni, aceştia au emis un act demn de rîs şi de plîns. Orice student de la drept ştie că în asemenea cazuri se iau doar două decizii – fie să pornească, fie să refuze începerea urmăririi penale”.

Dau telefoane şi aflu că în cadrul acestui controversat “ales” Consiliu, pe lîngă procurorii Păpuşarului mai activează cu ridicatul mîinii nişte, cum să le zic, doctori. Doctori în drept. Dacă ceea ce spune şi declară procurorul Moruz este adevărat, – şi nu am niciun motiv să nu-l cred – aceşti profesori şi doctori ar trebui să-şi schimbe în regim de urgenţă meseriile ratate. Să treacă la veterinărie, poate ar înţelege mai uşor teoria puricelui congelat.

Consiliul lui Garaba şi al doctorilor-profesori nu s-a limitat la această hotărîre ilară. Şi-a dat seama că a greşit şi că e vorbit pe la spate de procurori, e arătat cu degetul de cui nu-i e lene!

Şi pe 19 februarie a emis o altă catastrofă juridică.

“Mi-au imputat faptul că nu am adresat denunţul organului de urmărire penală, organe care, în Republica Moldova, sunt constituite doar în cadrul MAI, CNA şi Serviciul Vamal! După logica lor trebuia să ajung să mă plîng la Vamă pentru a descîlci matrapazlîcurile lui Zubco. Teoretic vorbind!”

E bine să ştim că în CSP-ul lui Garaba, pe lîngă cei patru doctori-profesori mai fac parte Nichifor Corochii, clientul nostru permanent de la CSM, o altă unealtă parşivită a statului captiv, viceprocurorul PG, Serbinov, de la care am fi aşteptat un altfel de vot, unul legal şi bazat pe onoare şi demnitate profesională…

Imediat după demiterea ruşinoasă a braconierului de lux, ne referim acum la Zubco, nu la Pleşca, procurorul Oleg Moruz a depus o Cerere către procurorul interimar, însă, cu regret, a rămas fără răspuns. Fie că interimatul a fost prea scurt, fie că uşa procuraturii e prea mică! Cererea se referea la necesitatea anulării ordinelor ilegale de numire în funcţie a procurorilor, prin evitarea cu orice preţ a organizării concursurilor legale.

Concluzii cu efect întîrziat

“Crede-mă, nu am nimic personal cu niciunul dintre procurorii nominalizaţi. Mulți dintre ei au calificarea necesară, sunt profesioniști, și tocmai de aceea nu trebuiau să ajungă pe această cale ilegală în funcțiile respective. Nu faptul că au ajuns unde au ajuns mă deranjează, ci modul fraudulos în care a acţionat Zubco atunci cînd a emis ordinele cu pricina. Cel mai grav în toată această daraveră e că acţiunile respective vor avea consecinţe dezastruoase pentru sistemul jurisdicţional, inclusiv pot conduce la eliberarea de răspundere juridică a infractorilor şi criminalilor deosebit de periculoşi.

Ca să fie mai clar, voi apela la unele precedente similare. Unii predecesori ai lui Zubco au emis asemenea acte care, într-un final au dus la eliberarea de răspundere a infractorilor. Conform Codului de Procedură Penală, aprobat în 2003, în redacţia iniţială se stipula că procuror ierarhic superior este procurorul general şi adjuncţii acestuia. Adică orice ordonanţă putea fi anulată doar de aceste persoane. Şeful de atunci al Procuraturii, în loc să propună modificarea legii pe cale parlamentară, a decis să emită ordinul nr.93/22 din 10-05-2004 prin care instituia o ierarhie a procurorilor, contrar legii, impusă spre executare. Am avut curajul să-i spun procurorului general de atunci că ordinul nu doar că este ilegal, este periculos prin producerea unor efecte periculoase și am fost la un pas de a-mi pierde funcția. Procurorii s-au împărţit în mai multe tabere. Unii executau ordinul, alţii îl evitau, alţii căutau metode de a-l ocoli. Apoi am început a culege “roadele”. Dosarele ajunse în judecată erau încetate pentru că în cadrul procedurii penale au fost emise acte procedurale de către persoane fără competenţă procesuală. Îmi amintesc de unele cazuri care s-au produs la Cahul, (vedeți, alăturat, Hotărîrea Plenului CSJ din 29 octombrie 2007), Sîngerei, alte localităţi. La Sîngerei, de exemplu, nişte indivizi au comis un jaf asupra unor persoane vulnerabile, lipsite de apărare, care au fost batjocorite şi maltratate. Deşi au fost reţinuţi, aceştia ulterior au scăpat basma curată datorită ordinului ilegal la care am făcut referire. Criminalii au fost eliberaţi de către instanţă, mai mult, victimele nu şi-au putut recupera prejudiciul pentru că atacatorii nu au fost declaraţi vinovaţi prin sentinţă!”

Analogia cu ordinele ilegale ale lui Zubco – braconierul este izbitoare. Dosarele instrumentate de către procurorii în chestiune pot fi desfiinţate pe motivul că numirea lor în funcţie este contrar legii. Şi chiar este, pentru că norma legală prevede expres organizarea de concursuri în cazul vacanţei funcţiilor procuroreşti. Şi dacă numărul unor eventuale dosare desfiinţate de instanţe şi avocaţi din raioane ar putea viza cazuri mai puţin grave, punctul nevralgic al acestor ilegalităţi este procuratura Anticorupţie şi dosarele procesate de către “ilegalistul” Viorel Moraru.

Nu putem să nu atenţionăm societatea, autorităţile politice depăşite de situaţie, că orice criminal de drept comun ar putea face uz de acest dezmăţ procedural, obţinîndu-şi libertatea nemeritată atît în instanţele moldoveneşti, ca să evit a le numi naţionale, cît şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care va constata că incriminarea acestora a fost comisă de o persoană neautorizată să înfăptuiască un act de justiţie.

Pricepeţi, domnule Timofti?!

Catre Procurorul General

Denunt

Hotararea CSP 01

Hotararea CSP 1

Hotarire CSJ