Rezultatele alegerilor nu le-au picat foarte bine parlamentarilor. Nici celor de la PSD, nici celor de la PNL.
Cu o propunere venită în campanie, din partea lui Klaus Iohannis, şi acceptată de Victor Ponta în prima zi după alegeri, deputaţii şi senatorii s-au văzut obligaţi să-şi execute colegii. Şase capete au picat în doar două zile de activitate parlamentară, plus o lege a amnistiei şi graţierii respinsă, după aproape doi ani.

Ce s-a putut vedea marţi şi miercuri în Parlament poate fi catalogat drept istoric. Niciodată nu s-au mai ridicat imunităţile a trei deputaţi, doi senatori, plus o demisie forţată ca urmare a unei sentinţe definitive de incompatibilitate. Feţe lungi pe coridoare, zvonuri că anumiţi parlamentari ar urma să fie salvaţi, presupuse presiuni din partea celor vizaţi pentru a nu fie daţi pe mâna justiţiei. Miros puternic de teamă.
”Trebuie să satisfacem pofta de sânge a presei, trebuie ca urmaşii vampirilor să fie satisfăcuţi şi astfel, poate vom spăla imaginea politicienilor. Ieri am sacrificat un miel, astăzi sacrificăm doi elefanţi”, a tunat miercuri un senator PSD. Vinovaţii, în opinia lui, sunt evidenţi: jurnaliştii, cunoscuţi şi ca urmaşii vampirilor, şi strada. Şi cum prezenţa la vot a fost una covârşitoare, poftim şi sacrificaţii.

Există un adevăr la mijloc. Eroii acestor alegeri nu sunt cei de la PNL şi PDL, în frunte cu Klaus Iohannis. Marii eroi sunt cei care au ieşit la vot, cei care au aşteptat ore în şir, în frig şi în ploaie, pentru a putea vota. Eroii sunt miile de tineri care au ieşit în stradă pentru a-şi apăra drepturile, pentru a apăra democraţia. Iar rezultatele nu au constat în alegerea unui preşedinte, ci în dezmeticirea unei generaţii şi în realizarea adevăratei puteri a cetăţeanului. 11,7 milioane de oameni, aproape 400.000 de români din diaspora, plus câteva mii de tineri ieşiţi în stradă – acestea sunt rezultatele care contează.

Faptul că a existat un număr extraordinar de mare de votanţi, mai ales în rândul tinerilor, şi faptul că au avut curaj să iasă în stradă şi să-şi strige drepturile, i-a făcut pe politicieni să tremure de frică. Şi cu fiorii băgaţi până-n măduva oaselor, mai ales cu nişte alegeri parlamentare pe vine, în 2016, au încercat să-şi spele păcatele.
A fost aproape inutil ca cei şase parlamentari vizaţi să încerce să se apere şi să le ceară colegilor să facă scut în jurul lor. În ciuda discursurilor, pe alocuri potenţial-înduioşătoare, votul final a tăiat în carne vie. Toate cererile DNA aflate până în momentul de faţă în Parlament au fost aprobate.

Cetăţenii trebuie să înţeleagă un lucru. A-ţi spune dorinţa, a-ţi cere drepturile, fie prin vot masiv, fie prin puterea manifestaţiilor în stradă a devenit, din păcate, ultima soluţie pentru ca lucrurile să meargă aşa cum ar trebui într-o ţară normală. Clasa politică, deşi în mare parte aleasă de popor, a dovedit în nenumărate rânduri că interesele personale, grupurile relaţionale sunt mai presus decât voinţa celor care i-au ales.

Sorina Ionașc

Sursa: gandul.info