Zilele acestea a trebuit și am ascultat muzică clasică…
“Sonata lunii”, “Simfonia a noua”, Vivaldi, Brahms, Rahmaninov, Haydn…
Această muzică divină e un refugiu, nu o încîntare.

Sinistru, bat ceasurile amezii…
!Chopin dă mîna cu abisul, pianul său strivește, iluzoriu, în nervii strînși ai verii, clipele deșertăciunii din palmele Mîntuitorului…
!Sună, în lacrimi, telefonul…
Aud, de dincolo, ca o sentință, că s-a oprit inima blîndului, tandrului, mărinimosului nostru coleg și prieten Ion Proca…
Dumnezeu l-a luat lîngă El pe omul de care are stringentă nevoie, acolo, în ceruri…
Altfel nu se explică această pierdere din care durerea își face cuib pe o rană deschisă…
Îndoliate, sufletele noastre…
Glasul coboară în bernă și ascultă, smerit, litaniile despărțirii…
!Adio, om drag al Cuvîntului…

Vasile NĂSTASE
04/06/2014