Pe 31 august, mergând cu un troleibuz spre centrul Chişinăului, mă pomenesc abordat de un domn cu o sacoşă neagră în mâna dreaptă. „De ce îl atacaţi pe Plahotniuc?”, mă întreabă scurt. „Dar ce ar trebui să facem?”, răspund debusolat, luat prin surprindere.

„Până nu există o decizie definitivă a Curţii Spreme de Justiţie, nu aveţi dreptul să vă legaţi de el.” Se crease o situaţie de-a dreptiul comică. Nici să începi polemici politice în salonul unui troleibuz, dar nici să-l laşi pe om orbecăind în întunericul argumentelor buhăieşilor de la Rublika TV.

„Dar Al Capone?” – îmi veni să-l întreb. Nici în cazul lui nu au existat decizii ale instanţelor de judecată. Nici în cazul altor sute şi mii de mafioţi. Şi totuşi societatea ştia cu ce se ocupă bandiţii aceştia, ştia că ei sug sângele poporului şi că nu vor ceda de bună voie puterea şi privilegiile de care se bucură. Uşile troleibuzului se deschiseseră, era staţia la care urma să cobor. Mergând pe stradă, am mai continuat discuţia imaginară cu domnul cu sacoşa neagră în mâna dreaptă.

Vreau să vă spun că noi nu-l criticăm pe Plahotniuc. Criticat poate fi un om care a greşit şi poate fi ajutat să-şi repare greşeala. În ceea ce-l priveşte pe Plahotniuc, noi încercăm sa aducem la cunoştinţa publicului larg crimele pe care le-a comis şi le comite în continuare. Nu, Plahotniuc nu e singurul bandit din panopticumul moldav. Dar el e capul tuturor relelor. El e capul mafiei. Şi atunci când mafia va fi decapitată, va fi mai uşor de luptat cu ea. Ca să înţelegem mai bine dimensiunile răului, ca să realizăm cu toţii că acest personaj a devenit, pe neobservate parcă, adevăratul stăpân al Republicii Moldova, să examinăm un caz consumat recent.

Mai întâi de toate, o întrebare – actualmente, este Plahotniuc o persoană de stat? Ocupă vreo funcţie în această ţară? Poartă răspundere pentru vreun sector concret al economiei naţionale? Nu şi iarăşi nu. Plahotniuc e un nimeni, nici măcar deputat în Parlamentul RM nu este. Plahotniuc, se ştie, e capul mafiei din Moldova. Ei bine, în aceste condiţii, credeţi că e posibil ca un prim-ministru al unei ţări, membră UE, să vină în vizită oficială la Chişinău şi să se întâlnească cu un individ obscur care nu ocupă nicio funcţie în stat? Nu vorbesc de ţări precum Franţa, Germania sau Olanda, ci măcar de cele din fostul lagăr socialist – Polonia, Cehia sau micuţa Slovenie. Bineînţeles că nu. Şi atunci, cum a fost posibil ca Victor Ponta să se întâlnească cu un personaj care, cel puţin, are o reputaţie proastă de oligarh şi om de afaceri controversat?

Acum înţelegeţi ce presiune poată să pună acest Plahotniuc, dacă e în stare să-l oblige până şi pe un prim-ministru al României să-i spele imaginea pătată? Aşa cum a venit Ponta la Plahotniuc vine un vasal la stăpânul său. Se va schimba ceva în Republica Moldova dacă Plahotniuc va înfunda puşcăria pentru crimele comise? Da, se va schimba! Şi se va schimba radical spre bine! Cum? Foarte simplu. În prezent întregul sistem judecătoresc este controlat de Plahotniuc. Orice decizie a instanţelor este luată sub presiunea directă a mafiotului de la Grozeşti. Judecătorii au renunţat să se mai împotrivească. Unii sunt jantajaţi, alţii se lasă corupţi, ceilalţi dau a lehamite din mâni, văzând că nu mai există nicio gură de aer proaspăt, că sunt nevoiţi să respire doar mizerie.

Ei bine, atunci când Plahotniuc va fi condamnat la ani grei de puşcărie şi judecătorilor li se vor dezlega mâinile, putem să ne aşteptăm la o cu totul altă abordare a luptei cu corupţia la nivel înalt. Abia atunci, când va exista o sentinţă definitivă în cazul lui Plahotniuc, domnul cu sacoşa neagră în mâna dreaptă nu va mai fi nevoit să provoace polemici inutile în troleibuze. Se va linişti şi el, şi toţi cei care se tem de răzbunarea animalică a mafiotului. Dar cum să destrami cercul vicios? Cum să obţii o sentinţă de condamnare în cazul lui Plahotniuc, de exemplu, sau a altora de teapa lui? Se ştie. Trebuie să punem presiune pe toate structurile de stat corupte. Trebuie să participăm la protestele populare. Trebuie să le cerem guvernanţilor să realizeze ceea ce ne-au promis în campaniile electorale. Or, tocmai de protestele noastre se tem ei cel mai mult. Acum, când pe capul lor a picat şi Platforma DA, guvernanţii fac tot ce le stă în puteri ca să compromită orice manifestare de nemulţumire.

Mă gândesc uneori că Platforma DA chiar merită să intre în Cartea Recordurilor Guinness. Unde s-a mai văzut ca un grup de cetăţeni, nu partid politic (atenţie!), cetăţeni simpli şi total diferiţi, să atragă de partea lor o foarte mare parte a populaţiei în doar câteva luni?! Iată adevărata durere de cap a lui Plahotniuc şi acoliţii lui. Iată adevăratul motiv pentru care au fost sloboziţi din lanţ buhăieşii de la Rublika TV.

Atacul furibund şi mincinos al televiziunilor lui Plahotniuc imi aduce aminte de atacul televiziunilor ruseşti asupra Ucrainei. Mai ţineţi minte cum arătau ei execuţia unui copil care nici nu exista în realitate? Vă amintiţi cum filmau tot felul de personaje pe care tot ei îi plăteau ca să spună minciuni? Tactica abordată de buhăieşi e aceeaşi. Minciuni în stilul Goebbels! Cu cât mai absurde, cu atât ma credibile! Un exemplu. Ei au lansat minciuna că Igor Boţan a părăsit Platforma DA. Apare Igor Boţan în presă şi dezminte această minciună. Şi? Credeţi că buhăieşii şi-au cerut scuze? Nici vorbă! Ei continuă să lanseze alte minciuni. Iată de ce trebuie s-o spunem răspicat – structurile media pe care a pus laba Plahotniuc nu mai sunt colective de jurnalişti. Ceea ce fac ei acolo nu mai are nimic în comun cu jurnalismul. Ca şi în cazul structurilor media moscovite, sunt nişte instrumente propagadistice. Iar fenomenul propagandistic de acolo se numeşte buhăieşism.

Unii dintre propagandiştii buhăieşişti îi compătimesc pe membrii Platformei DA că această structură nu are viitor. Auzi tu, viitor! Păi şi atunci, de ce vă agitaţi? Dacă Platforma DA nu are nicio şansă de izbândă, lasaţi-o în plata Domnului! Cu atât mai bine pentru voi! Nu e nicio primejdie pentru stăpânul-mafiot! Sau nu e aşa? Dar ocupaţia de bază a buhăieşilor e să sperie lumea. „Mitingul din 6 septembrie e organizat de Moscova!”, „Putin şi Ben Laden finaţează Plarforma DA!”, „S-au înhăitat cu Dodon şi Petrenco!”, „Separatiştii din Donbas şi Statul Islamic vor veni în PMAN!”, „În spatele Platformei stau Ţopi!”

Şi dacă lumea nu mai crede în minciunile fabricate la Rublica TV, despre sentimentul de frică care i-a învăluit pe unii merită să vorbim în mod special. Dar, mai întâi, o remarcă. Nu ştiu cine stă în spatele Platformei, dar ştiu bine cine stă în spatele majorării tarifelor la energie electrică şi la gaze. Să urmărim nişte fapte. Fenosa cumpăra energie de la Centrala de la Cuciurgan. Proprietar la Cuciurgan este firma Itera. Proprietarul Itera este Igor Macarov, prietenul lui Plahotniuc. Ambii se regăsesc pe listele Interpolului în dosarul grupării criminale Solnţevskaia. Plahotniuc asigură majorarea preţului prin ANRE, iar Fenosa cumpăra de la Itera energie la preţuri umflate în care se regăseşte şi aşa-zisa „Taxa Plaha”. Acum înţelegeţi de ce Plahotniuc este gata să arunce camioane de bani pentru plata buhăieşilor? Doar-doar s-a speria lumea şi n-a veni duminica la proteste să le ceară socoteală.

Trebuie să ştiţi că el însuşi este un fricos. Un laş. Şi crede că şi cei din jur sunt la fel. El consideră că daca va lansa la Rublika TV sau la Drive TV reportaje mincinoase, efectul este ca şi atins. Vă mai amintiţi cum în preajma mitingului din 7 iunie la Rublika TV au fost difuzate reportaje senzaţionale despre un arsenal de coctailuri Molotov care urmau a fi folosite la miting? Aţi mai auzit de atunci ceva despre acest depozit? Există reţinuţi sau suspecţi într-un caz atât de grav? Nu există, bineînţeles! Şi nici nu au existat, fiindcă totul a fost o înscenare, o minciună inventată de buhăieşii de la Rublika TV, la comanda directă a stăpânului-mafiot. Astăzi se repetă aceeaşi poveste. Nimic din ce spun buhăieşii nu este adevărat. Frica animalică a pus stăpânire pe Plahotniuc şi toată camarila lui de la guvernare.

Acum, în aceste zile se dă lupta Adevărului contra Minciunii, a Demnităţii contra Umilinţei. Binele trebuie să triumfe! Sunt convins că de aceeaşi părere e şi domnul cu sacoşa neagră în mâna dreaptă. Diferenţa dintre noi e că dânsul mai aşteaptă de la judecători o sentinţă definitivă în cazul hoţilor, pe când noi nu mai avem timp de aşteptat.

Sursa:jurnal.md