Vă mai amintiţi de zbuciumaţii anii ’90? De reglările de conturi între grupările de crimă organizată? Ba sărea în aer un autoturism ultimul răcnet, ba lua foc un depozit plin cu marfă recent stocată, ba în plin centru al Chişinăului era ciuruită o autoritate a lumii interlope, iar un altul era băgat în portbagaj şi îngropat de viu într-o poiană cu flori de nu-mă-uita.

Ah, ce vremuri! Ce romantică revoluţionară!

Timpurile bandiţilor de ieri pare că au apus în istoria absurdă a fostei republici sovietice socialiste moldoveneşti. Acum au preluat puterea altfel de bandiţi. Acum rar de tot ia foc un depozit sau sare în aer un autorurism.

Cum procedează bandiţii de azi? Să luăm, de exemplu, instituţia prezidenţială, pe care trebuie pusă mâna la aşa-zisele alegeri din 30 octombrie. Gruparea criminală organizată propune pentru alegeri propriul candidat. Nu contează cum îl cheamă. Să-i spunem, bunăoară, Marian Lupu, pentru care vor semna 29 de mii de persoane în mai puţin de patru-cinci ore.

Bineînţeles, pe candidat ar fi putut să-l cheme Andrian Candu sau Raisa Apolschi. Rezultatul avea să fie similar. Pur şi simplu, gruparea criminală a transmis astfel un mesaj clar: „Băieţi, relaxaţi-vă, candidatul nostru va câştiga la fel de uşor alegerile. A, bineînţeles că am lansat o puzderie de candidaţi pe dreapta, dar asta o facem de amorul artei. Să ne distrăm şi noi puţin”.

Când rostim sintagma „grupare criminală organizată” ne gândim la Plahotniuc, nu-i aşa? Citind însă recent, un articol care conţine o sinteză referitoare la anturajul lui Plahotniuc, mi-am dat seama că trebuie să vorbim nu doar despre o persoană, ci despre un sistem pe care l-a creat acest personaj.

Să recapitulăm. Piticul are în subordine directă şapte persoane pe care se biziue. Un fel de şefi de direcţii.

Serghei Iaralov, un simplu consiler de vicepremier, care supraveghează blocul economic – fluxul de zahăr, carne, metal, produse petroliere şi energie elctrică – totul trebuie să aducă venit grupării criminale.

Constantin Botnari – „Borsetka” – controlează Legislativul prin Raisa Apolschi, Marcel Răducan şi Adrian Candu. Are grijă să fie elaborate şi votate legile convenabile Grupării, cumpără deputaţi, bagă zâzanie în sânul fracţiunilor, formează şi desface majorităţi.

Puterea judecătorască este ţinută în frâu de un şir de persoane-cheie: Panţâru, Poalelungi, Tănase, Pleşca, Micu.

Mass-media şi fluxurile financiare din publicitate sunt supravegeate de Petru Jelihovschi.

Fostul director Nobil Air, dar şi fostul ministru al drumurilor, Vasile Botnari, e figura cea mai importantă din Grupare, chiar dacă nu s-a bucurat de atenţia presei. În responsabilitate lui intră băncile, atacurile raider, infrastructurra transportuilor. Mai e şi Ghenadie Sajin, responsabil pentru imobilele lui Plahotniuc. Mai sunt şi mulţi alţii.

Dintre toţi însă se evedenţiază Mihai Ghimpu, supranumit în popor Tanti Liuda, amanta preferată a piticului. Clanul Ghimpu a pus stăpânire pe capitală după ce, în cârdăşie cu Plahotniuc, a votat legea ticluită în mod special pentru Dorinel, primarul-catastrofă. Tanti şi nepotul sug din chişinăueni toată seva ce mai rămâne după călăreala clanului Plahotniuc: permisiuni de construcţii, gherete de ţigări, maxi-taxi, mita instituţionalizată etc.

De ce anume Tanti Liuda mi-a atras atenţia dintre toate amantele căpcăunului? Fiindcă tot mai mult o înţeleg de ce a spus că poliţia a trebuit nu doar să împrăştie gaze lacrimogene împotriva protestatarilor, ci şi să tragă din arme, că „aşa se face în ţările democratice”.

De ce o înţeleg? Nu ştiu, dar o înţeleg. Vedeţi dumneavoastră, până la urmă, femeile sunt totuşi un mister.

Val BUTNARU