Cu 83 de ani în urmă s-a născut un mare actor, Amza Pellea. Îndrăgitul artist de la Băilești a avut o carieră fulminantă în film şi în teatru. Amza Pellea a fost creatorul şi interpretul personajului „Nea Mărin”, un oltean hâtru, din oraşul său natal, Băileşti.

Ciprian Chirvasiu spunea că Amza Pellea s-ar fi putut numi în o mie de feluri, după oricare dintre personajele cărora le-a dat viață. Însă toată lumea l-a simțit a fi mai ales „nea Marin”. Fiindcă mai ales cu acesta Amza s-a identificat până la contopire. Nimeni nu și-l mai poate închipui pe Amza decât dându-și pălăria ponosită pe ceafă și exclamând mucălit: „Băăă, tată, bă!” 

În facultate, Amza spunea cu un haz nebun bancuri cu olteni. Era acolo, într-însele, un nene șugubăț, aparent într-o defensivă permanentă, ușor viclean, cu limba ascuțită. De fapt, acela era omul care pricepe totul într-o clipă, dar exprimă cu ironie doar jumătăți de adevăr, spre a-i da adevărului șansa călătoriei fără sfârșit. Adică Amza spunea bancuri cu ai lui și cu sine însuși. De aceea, pe atunci nu s-a gândit nici o clipă că „nea Marin” va ajunge celebru. Apoi bancurile s-au transformat în monologurile interpretate pe postul național de televiziune. Tudor Vornicu a făcut o pasiune definitivă pentru olteanul cu ilic.

În plină epocă a griului, mizeriei și neputinței, Revelioanele cu „nea Marin” ne salvau pe tărâmul semnificațiilor, ne răcoreau, ne umpleau cu o tandrețe mântuitoare, ne ajutau să trecem prin grotescul zilei de mâine. Consacrarea în clasicitate vine în 1980, o dată cu premiera lungmetrajului „Nea Marin miliardar „, singura comedie care a ieșit de sub bagheta prolifică a regizorului Sergiu Nicolaescu. Succesul a fost enorm. După aceea, „nea Marin” s-a retras din lume către ungherele sufletelor noastre, ca să mai trăiască puțin, chiar dacă Amza Pellea nu se mai vedea. În urmă au rămas martorii. Iată-i pe câțiva dintre ei: Oana Pellea, Draga Olteanu Matei, Sergiu Nicolaescu.

Actrița Oana Pellea, fiica lui Amza Pellea, își amintește cu nostalgie: „Pentru el, nea Marin a însemnat veșnica întoarcere acasă. Amza nu era un citadin. Fugea deseori la Băilești, doar ca să stea pe prispă, să se încarce. De aceea, poate, spre sfârșitul vieții a devenit pasionat de pescuit și de vânătoare. La început au fost numai poantele pe care și le aducea aminte. Colegii i-au spus că personajul acesta ar trebui să existe, dar Amza nu a crezut în el. Probabil că toată iubirea pentru pământ, pentru oamenii de acolo, pentru oarecum ciudatul spirit oltenesc s-au esențializat în nea Marin. A devenit un bulgăre de înțelepciune, de șmecherie, de optimism. A fost iubit nu doar fiindcă îi făcea pe oameni să râdă, dar era un personaj pentru care îți dădeai cămașa de pe tine. Emana speranța, dezvolta tehnici de supraviețuire. Astăzi sunt oprită pe stradă și mi se face un compliment suprem atunci când mi se zice: „Ne e dor de el!”. De fapt, oamenii spun: „Ne e dor de speranță! „, citează jurnalul.ro.

Potrivit realitatea.net, Amza Pellea a jucat de-a lungul carierei în zeci de piese de teatru şi în 39 de filme. A murit pe 12 decembrie 1983, la 52 de ani, în condiţii ce nu au fost pe deplin elucidate până astăzi.