Unul dintre prezentatorii emisiunii „Ora de ras” de la Jurnal TV, Anatol Durbală, susține că a fost amenințat astăzi la prânz de un consilier al controversatului Vladimir Plahotniuc.

Actorul a ținut să împărtășească întâmplarea și internauților, publicând-o pe contul său de Facebook:

„Că tot sunt mereu întrebat de ameninţări, dacă nu mă tem, etc. Iată ce istorie mi s-a întâmplat azi. Am ieşit de la Jurnal să mănânc şi eu ceva la prânz, ziua în amiaza mare în centrul Chişinăului şi… aud: „Anatol, noroc!” Întorc privirea şi dau peste un tip îndesat, chiar zdravăn, cu o faţă mare şi… cunoscută! Îmi dau seama imediat că este un fost student la actorie din clasa dlui Mihai Fusu, clasă la care am predat şi eu câteva ore acum vreo 17 ani şi cam de atunci nu am auzit prea multe despre el.

– Salut, îi răspund zâmbind. La mulţi ani! Sărbători fericite! Ce mai faci, pe unde şi cum mai eşti… – leg eu capăt de vorbă.

Dânsul nu prea ascultă ce-i zic, mă priveşte insistent drept în ochi, afişează un zâmbet larg pe faţa lui plină şi unde-mi spune:

– Ia rău o mai suciţi voi cu Cheianu, ia mai sunteţi răi cu Plahotniuc.

– Ei, dar cu cine suntem noi buni, încerc eu să glumesc.

Tipul nu se lasă înveselit de gluma mea şi insistă cu întrebarea lui: de ce sunteţi aşa de răi cu Plahotniuc? Insist şi eu cu a mea: dar cu cine suntem noi buni? La noi aşa este emisiunea, noi suntem răi. Dacă vrei ceva bun şi vesel nu ai decât să priveşti altceva.

– Eu te întreb, zice tipul, devenind serios, pentru că eu sunt Consilierul lui Plahotniuc şi pe mine mă doare. De ce voi îl faceţi în tot felul pe Plahotniuc, de parcă voi îl cunoaşteţi aşa de bine, de parcă voi ştiţi tot? De ce mă faceţi voi pe mine lingău, prost, măgar!?… Aşa nu se face!

Mie mi se blochează zâmbetul pe faţă. Încerc să-mi amintesc cum îl cheamă şi nu-mi vine în minte decât numele de Melnic… să fie Dorin, să fie Victor?… Cu atât mai mult nu-mi pot aminti să-l fi făcut lingău, măgar sau prost. El continuă:

– Dacă tu ai ceva cu Plahotniuc cheamă-l şi spune-i lui în faţă, dar nu-i face pe oamenii lui lingăi! Că eu lucrez cu oamenii în teritoriu şi oamenii mă întreabă: ce, chiar nu se poate DE HOTĂRÂT ceva cu Cheianu şi Durbală, de ce îşi bat joc, de ce ne fac în tot felul?…

– Omule, dacă ai vreo problemă cu noi, cu emisiunea noastră, cu ce am zis sau ce am făcut, de ce mi-o spui mie? Există judecată, depune o plângere, argumentează şi fă-ţi dreptate…

– Ei, lasă… Ce, eu de fiecare dată să alerg la judecată?…

– Mergi măcar o dată, într-un caz concret…

– Nu, nu… Eu cu tine vreau să vorbesc, de ce te porţi tu aşa? – întreabă el de data asta foarte serios, ridicând chiar puţin vocea. Aşa nu se face politică!

– Eu nu fac politică, îi spun.

– Ba faci, insistă el, faci! Tu nu trebuie să te porţi aşa. Ia seama, că… Aşa nu se face. Colegii tăi de la teatru nu toţi te susţin.

– E treaba lor, dacă mă susţin sau nu, îi răspund. Au tot dreptul. Dar de ce mă înveţi tu pe mine comportament, de ce îmi dai lecţii de viaţă, de ce te bagi în relaţiile mele cu colegii de lucru? Repet, dacă ai vreo problemă – mergi în judecată. Tu îţi dai seama ce faci acum? Tu acum mă ameninţi.

– Ei, nu mai este… Eu vorbesc cu tine colegial, că noi doar am fost colegi…

– Am fost, zic, dar acum nu discutăm pe segmentul pe care am fost cândva colegi. Acum tu te prezinţi drept omul lui Plahotniuc şi îmi vorbeşti cu tot felul de subînţelesuri, ca să mă port aşa şi nu altfel etc. Eu înţeleg că asta este o ameninţare?

– Înţelege cum vrei, îmi spune el pe sub mustăţi.

– Pot să înregistrez la telefon asta?

– Ce?

– Tot ce mi-ai spus, repetă-mi să înregistrez, să am şi eu o dovadă că mi-ai adresat asemenea cuvinte.

– Da, poftim, zici el subţiind şmecher ochii…

Eu scot telefonul, pornesc înregistrarea şi apropii un pic aparatul de el. Melnic se fereşte de telefon şi… tace. Hai, spune, îl îndemn.

– Ce să-ţi spun?

– Spune ce mi-ai spus până acum, ai zis că pot să înregistrez. Ori gata, nu mai ai curaj?

– Băi, tu vrei împreună să discutăm?

– Nu, zic.

– La o cafea?

– Nu, zic, nu vreau să discutăm. Tu te-ai apropiat, în public, şi îmi spui… mă ameninţi.

– Absolut deloc, zice Melnicul. Eu îţi doresc sărbători frumoase de iarnă, la mulţi ani… – continuă el, mijind ochii de lup şi revene la zâmbetul lui larg, cu toţi dinţii.

Eu închid telefonul şi –i zic, tot încercând să sparg gravitatea situaţiei cu glume: „Uite că de azi înainte nu o să mai pot spune că nu am fost ameninţat de Plahotniuc…” Dar se vede că omul nu prea are simţul umorului sau poate nu califică ce-i spun eu drept o glumă.

– Eu înţeleg că banii… – prinde el la curaj după ce bag telefonul în buzunar, – că Ţopa, că voi vreţi să strângeţi voturi… Multe alte aberaţii din astea înşiruie Melnicul pedist şi încheie aşa: eu îţi spun ţie colegial ca tu să faci concluzii…

– Să trag, îi spun.

– Ce?

– Concluziile, zic, se trag, nu se fac.

– Apoi iaca să tragi concluziile bine, aşa… bine de tot să le tragi… Pe toate părţile să le tragi, încheie el strângându-mi uscat mâna şi pornind la vale.

– Iaca i-ai stricat omului pofta de mâncare, îi aruncă un bărbat din preajmă, bănuiesc că era un coleg sau o cunoştinţă, că s-au dus împreună vorbind…
Ce se întâmplă oare?… Domnul Ghimpu nu a putut dormi aseară după ultima noastră emisiune şi a tras într-o română execrabilă un eseu filozofic despre democraţie, consilierul dlui Plahotniuc s-a spart în figuri ca să mă înveţe a trăi şi a face politică… Am ajuns acasă şi am dat un search pe net ca să-mi împrospătez memoria. IGOR MELNIC, îi spune insului – aşa, cel puţin, scrie pe facebook, din Floreşti, născut la 12 aprilie 1980. Poză de profil nu are, dar nici de altele nu prea. Atâta fotografie am găsit, alături de dna Valentina Stratan.

Sursa:ziarulnational.md