În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Andrei Năstase, liderul PPDA, s-a referit la evenimentele politice din anul 2016, dar şi la anul care vine – 2017.

Tribuna: Dle Năstase, dacă ar fi să daţi o caracteristică generală anului politic 2016, care ar fi aceasta?

Andrei Năstase: Anul 2016 a fost unul extrem de complicat. Pe de o parte, trebuie să constatăm că gruparea criminală, care a uzurpat puterea, şi-a consolidat poziţiile la vârf. Practic, toate instituţiile au fost capturate. Pe de altă parte, rezultatele alegerilor prezidenţiale directe au arătat fără putere de tăgadă potenţialul nostru uriaş. Putem spune cu certitudine că anul 2016 a fost anul deşteptării masive a populaţiei ţării, anul care ne dă toată încrederea că vom câştiga alegerile parlamentare anticipate sau în termen. Iar pentru ca acestea să se desfăşoare în condiţii echitabile e nevoie de o şi mai bună conjugare a eforturilor electoratului din ţară şi din diasporă, ale opoziţiei democratice şi societăţii civile, ale presei independente şi ale instituţiilor comunitare şi de drept.

Tribuna: Aţi început anul politic 2016 cu ample proteste împotriva guvernării. Există opinia că nu trebuia să vă opriţi şi să mergeţi până la capăt până aţi fi obţinut demisia puterii. Cât adevăr este în această opinie?

Andrei Năstase: Problema protestelor este una complexă pentru R. Moldova, având în vedere şi contextul regional dominat de o gravă criză de securitate, în care ne aflăm. Dacă am fi trăit într-un alt spaţiu, într-o ţară guvernată de lege şi de politicieni, după un an de proteste paşnice de stradă a sute de mii de oameni, apoi şi sub forma celor peste 400 000 de semnături acumulate de Platforma DA şi alte entităţi, demult această guvernare – acum ilegitimă – ar fi trebuit să-şi dea demisia. Aşa cum s-a întâmplat în Islanda sau la Bucureşti în câteva rânduri, acolo unde a protestat o masă de oameni infinit mai mică decât la Chişinău.

Protestul din 24 aprilie a fost unul ilustrativ în această ordine de idei. Orice guvernare ar fi plecat, cea a lui Plahotniuc a ales să blocheze drumurile, să sechestreze microbuzele de rută, a reuşit să intimideze lumea prin sate şi oraşe, să corupă o parte a aşa-zisei opoziţii geopolitice. Puterea şi-a permis aceste abuzuri şi pentru că instituţiile internaţionale au ales tăcerea geopolitică ca reacţie.

Cu toate acestea, Platforma Demnitate şi Adevăr a demonstrat încă o dată stoicism, curaj şi devotament ţării şi cetăţenilor ei, nu a abandonat protestul, iar PMAN a fost în permanenţă plină de oameni. Lucrurile au devenit clare – Guvernul ştie ce vrea poporul, dar nu acceptă să-şi dea demisia. Poporul are două soluţii – fie să strige în van, fie să recurgă la forţă. Iar asta ar fi însemnat vărsare de sânge, distrugeri de edificii, victime omeneşti. Adică, exact de asta avea nevoie păpuşarul Plahotniuc, de un alt 7 aprilie 2009. Noi nu ne dorim aşa ceva şi am reuşit să-i deturnăm scenariul său diabolic de a ne provoca şi determina la ilegalităţi, iar coridorul morţii de la GBC, organizat de ministrul de interne, Jizdan, împreună cu structurile paramilitare ale lui Damir, a rămas nevalorificat.

Am demonstrat prin fapte că suntem un partid de esenţa europeană, civilizată, ce acţionează inteligent, în strictă conformitate cu legea, respectând valorile europene şi universale. Un partid ce întotdeauna va lupta cu oligarhia şi guvernarea ilegitimă, dar niciodată cu mijloace şi metode ilegale. Altfel am deveni ca şi ei, nişte criminali.

Prin urmare, după această pauză absolut necesară, pentru a ne regrupa forţele, pentru a analiza lucrurile în profunzime putem şi trebuie să revenim la proteste paşnice, organizate în aşa fel încât regimul criminal să nu aibă alternativă la eliberarea statului din captivitate. Iar asta presupune consolidarea întregii societăţi şi a tuturor forţelor de opoziţie reală într-un front comun antioligarhic.

Tribuna: Care credeţi că a fost motivul ce a dus la slăbirea opoziţiei protestatare, care la începutul lui 2016 era destul de unită în acţiunile sale împotriva guvernării?

Andrei Năstase: Egoismul, orgoliul, laşitatea şi duplicitatea unor politicieni a afectat enorm mişcarea protestatară. Cel mai mult a cântărit trădarea.

Conştienţi de faptul că de unirea tuturor forţelor cetăţeneşti se temea cel mai mult regimul criminal, decizia de a protesta în comun a fost luată de societatea civilă la Forumul Civic din 20 ianuarie curent, convocat de Platforma DA şi Consiliul Marii Adunări Naţionale.

Era exact în ziua şi ora când am aflat cu stupoare de hotărârea lui Plahotniuc de a-şi instala pe furiş Guvernul Filip, după ce eşuase să ajungă personal Prim-ministru.

Odată ce am reuşit să apropiem şi să consolidăm diferitele segmente ale societăţii, dezbinate adineauri pe cele mai diverse criterii, şi sa facem front comun împotriva corupţiei, sărăciei, nedreptăţii, chiar mai puţin a contat prezenţa sau lipsa liderilor politici din tribună, ceea ce conta cu adevărat era prezenţa întregii ţări în PMAN.

La începutul primăverii, însă, un pretins lider protestatar, a fost convins să abandoneze şi chiar să treacă neoficial de partea oligarhului. La Igor Dodon mă refer, bineînţeles. Preţul trocului l-am aflat în campania prezidenţială – suportul financiar, mediatic şi clemenţa instituţiilor coercitive şi de reglementare la abuzurile acestuia.

Un lucru pe care trebuie să-l cunoască toţi acei care din inerţie sau neştiinţă l-au votat pe Dodon la prezidenţiale, este că ieşirea acestuia în septembrie 2015 în stradă, în faţa Parlamentului, pentru ca Platforma să nu-şi instaleze corturile, iar protestul să se transforme în unul politic şi sperietoare pentru Occident, a fost remunerată de către Plahotniuc, la fel ca şi trădarea lui Voronin şi votarea în 2012 a lui Timofti.

Tribuna: Anul 2016 a fost important pentru echipa Dvs. şi pentru că aţi reuşit să adunaţi sute de mii de semnături în favoarea unui referendum constituţional. Atunci aţi fost blocat în intenţia respectivă. Admiteţi că aţi putea reveni la această idee în viitor?

Andrei Năstase: Colectarea semnăturilor a fost un exerciţiu democratic nemaiîntâlnit în cei 25 de ani de independenţă. Şi nu e vorba numai de numărul record la nivel mondial, ci în primul rând de seriozitatea şi responsabilitatea cu care am desfăşurat acea campanie naţională.

Contactul cu oamenii, vizitarea lor acasă, discuţiile cu ei a fost ceva deosebit şi extrem de util pentru a simţi pulsul ţării, durerile reale ale cetăţenilor. Tocmai de aceea vom continua astfel de practici, iar atunci când vom face marea schimbare, vom recurge la astfel de metode inclusiv prin mecanismele puterii de organizare a plebiscitelor pe cele mai importante probleme ale societăţii noastre, inclusiv modificarea Legii Supreme.

Tribuna: Ce s-ar fi schimbat la modul practic dacă se revenea la alegerea directă a Preşedintelui ţării ca urmare a referendumului pe care l-aţi iniţiat, dar nu ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale?

Andrei Năstase: S-ar fi schimbat foarte multe. În primul rând, ar fi fost vorba de o revenire legală şi normală la procedura alegerilor directe într-o competiţie corectă, şi nu prin fentarea şi încălcarea flagrantă a legii supreme, atât de necesare clicii oligarhice de a se menţine la putere.

Or, doar prin hotărârea Curţii conduse de Tănase, arhitectul spălătoriei mafiei ruseşti şi a atacurilor raider, a fost posibilă scoaterea din cursă a candidatului de stânga indezirabil regimului Plahotniuc. Şi asta în mod evident a afectat atât procesul de identificare a candidatului antioligarhic comun, cât şi şansele acestuia în raport cu preferatul puterii Dodon, eliberat de concurenţă pe stânga.

În rândul al doilea, am fi avut astăzi un Parlament cu doar 71 de parlamentari, absolut suficient pentru a participa la adoptarea legilor, parlamentari, care, de altfel, nu ar mai fi beneficiat de imunitate.

Tribuna: Nu regretaţi că V-aţi retras din cursa pentru funcţia de Preşedinte în favoarea Maiei Sandu? Or, mulţi consideră că Dvs. aţi fi avut mai multe şanse decât ea.

Andrei Năstase: Gestul meu a fost unul responsabil, dictat de propria conştiinţă şi neinfluenţat de nimeni şi l-am făcut în numele şi beneficiul interesului naţional. Odată angajaţi, fără alternativă, în această competiţie inechitabilă, cineva trebuia să cedeze şi să muncească la fel de mult ca şi pentru sine însuşi.

Prin retragerea unuia dintre noi salvam nu doar campania electorală întârziată enorm, dar şi viitorul forţelor antioligarhice, democratice, pro-europene, care altfel ar fi fost decimate şi ostilizate, demoralizând şi cetăţenii, care şi-ar fi pierdut speranţa în ziua de mâine.

Prin faptul că m-am retras şi am muncit împreună cu întreaga Platformă Demnitate şi Adevăr în favoarea candidatului comun, le-am dejucat planul, i-am prins pe picior greşit, l-am eliminat din joc pe Lupu, piesa de bază a lui Plahotniuc. Am deconspirat, totodată, jocurile ipocrite ale păpuşarului cu Dodon, înţelese acum şi de mai mulţi concetăţeni, dar şi de partenerii străini ai R. Moldova. Imaginaţi-vă să fi ajuns la parlamentare cu aceste aranjamente rămase în subteran.

Mă întrebaţi dacă aş fi avut mai multe şanse? Nu ştiu, acum e imposibil să aflu asta. Ar mai fi nevoie de un scrutin, probabil, pentru că, aţi văzut, sondajele nici în SUA şi nici în Franţa nu mai funcţionează, darămite intr-un stat capturat de mafie.

Nu am orgoliul să deţin o funcţie de dragul funcţiei şi sunt în stare să fac un pas în spate atunci când interesele ţării, mai presus decât cele personale şi chiar partinice, o cer. Acesta a fost şi mesajul pe care am vrut să-l transmit membrilor şi simpatizanţilor Platformei noastre Demnitate şi Adevăr, dar şi noii clase politice moldoveneşti. Gestul a fost apreciat atât în interiorul ţării, cât şi în exterior, iar asta înseamnă enorm pentru mine, om politic în devenire.

Pentru mine contează să pot veni cu o echipă politică puternică, profesionistă, integră a Platformei Demnitate şi Adevăr, cu nişte parteneri de nădejde pentru a face marea schimbare şi a readuce Republica Moldova în rândul ţărilor civilizate şi prospere.

Suntem sortiţi să facem istorie, iar parlamentarele ne oferă o bună oportunitate, pe care o vom valorifica împreună cu oamenii activi, integri şi profesionişti din toate regiunile ţarii şi din diaspora, pentru care Platforma a fost şi rămâne mereu deschisă.

Tribuna: Aţi vorbit de parteneri de nădejde. Recent doamna Maia Sandu a declarat ca PAS va merge în alegerile parlamentare în mod separat. Cum se explică acest lucru şi care este decizia Dvs.?

Andrei Năstase: Platforma Demnitate şi Adevăr este pregătită pentru orice formulă de participare la viitoarele alegeri parlamentare, anticipate sau ordinare, inclusiv în mod separat. La momentul corespunzător, o decizie în acest sens va fi luată de organele colective de conducere ale Platformei pe baza unor serioase analize, menite să identifice cea mai bună şi eficientă opţiune de accedere cât mai masivă în Parlament pentru scoaterea cât mai curând a instituţiilor statului din captivitate şi punerea ţării pe făgaşul normalităţii, al dreptăţii şi bunăstării.

În situaţia unui stat captiv, cu CEC, CCA, Procuratură, etc., controlate mafiotic, egoismul politic, concurenţa sterilă dintre forţele extraparlamentare de opoziţie antioligarhică ne-ar fi nu doar păguboase, dar chiar fatale. Platforma DA este consecventă, pledând în permanenţă pentru conjugarea eforturilor acestora şi ale întregii societăţi, coordonarea mijloacelor şi acţiunilor noastre comune, inclusiv protestul. Doar astfel şi cu concursul instituţiilor internaţionale avem şanse să stopăm dezmăţul guvernării, hoţiile, persecuţiile şi să ne concentrăm pe edificarea unui cadru legal, civilizat şi echitabil în care se va desfăşura scrutinul parlamentar.

Iată şi raţionamentul apelului Platformei de constituire a unui pol antioligarhic, lansat împreună cu cele zece iniţiative primordiale de ordin social-economic, anticorupţie şi reformator, precum şi solicitările adresate Preşedintelui validat Dodon.

Tribuna: Aţi criticat destul de dur declaraţiile şi iniţiativele Preşedintelui nou ales. Ce aşteptări aţi avut de la el şi cu ce aţi fi început în locul acestuia?

Andrei Năstase: Recunosc că nu am avut şi nici nu am prea mari aşteptări de la Igor Dodon, dar de vreme ce a ajuns Preşedinte de ţară e obligat să slujească toţi cetăţenii acesteia, să-şi onoreze în mod prioritar promisiunile electorale ce vizează întreaga societate şi nu doar anumite segmente, iar agenda să şi-o ajusteze după necesităţile stringente ale populaţiei şi nu după planuri urzite la GBC sau în afara ţării.

Or, cel puţin deocamdată, retorica sa geopolitică îi prieşte de minune păpuşarului care îşi face de cap cu adunătura sa parlamentară, batjocorind şi sărăcind în continuare populaţia ţării, exonerându-şi de răspundere sculele implicate în hoţia secolului fără a-şi pune problema unor legislative anticipate.

Prioritatea zero pentru şeful actualului nostru stat ar trebui să fie soluţionarea problemelor de ordin social-economic, anticorupţie, legate de miliardele furate, de anularea legii care impune cetăţenii sa achite ceea ce a furat guvernarea, iniţierea anchetei internaţionale, recuperarea banilor jefuiţi şi tragerea la răspundere a tuturor persoanelor realmente responsabile de acest furt.

Demascarea schemelor la procurarea energiei electrice de la dubioasa firmă offshore, identificarea altor furnizori de energie electrica şi micşorarea tarifelor pentru consumatori, la fel ca şi neadmiterea ridicării vârstei de pensie şi stagiului de pensionare sunt în puterea unui adevărat Preşedinte, angajat la propriu în serviciul cetăţenilor şi susţinut de aceştia.

Avem nevoie de iniţiative legislative privind sprijinirea sectorului privat, mai ales a întreprinderilor mici şi mijlocii, pentru crearea de locuri de muncă, în mod special pentru tineri, pentru sistemele de sănătate şi educaţie.

Nu am găsit pe agenda lui Dodon nici iniţiative prin care să garanteze independenţa şi buna funcţionare a justiţiei, de reformare reală a acesteia şi prin reevaluarea, inclusiv cu aplicarea în condiţiile legii a detectorului de minciuni, a tuturor judecătorilor, procurorilor, a angajaţilor CNA şi angajarea în aceste structuri a noilor specialişti, bine şcoliţi în ţară şi în străinătate, cu oferirea unor salarii decente.

Din această calitate, de altfel, ca şi din calitatea de deputat, puteau şi pot fi elaborate iniţiative şi demersuri de aplicare a mecanismului confiscării extinse a averii demnitarilor de stat, procurorilor, judecătorilor şi rudelor acestora în cazurile în care nu-şi pot proba provenienţa surselor pentru procurarea averii.

Ţara are nevoie de o lege a lustraţiei extinsă atât după materie, dar şi până în prezent, în timp, o lege care ar zdruncina în mod serios corupţia şi confortul unor funcţionari şi politicieni corupţi şi torţionari. Din frică, însă, Dodon preferă demagogia, dezbinarea societăţii şi să se războiască cu fenomenele inofensive din societate.

Publicarea imediată a datelor recensământului din 2014, transparentizarea şi punerea în ordine a Registrului cetăţenilor şi a listelor de alegători, modificarea legislaţiei electorale în vederea asigurării şi garantării votului fiecărui cetăţean din diaspora nu reprezintă o prioritate pentru Dodon, la fel ca şi pentru Plahotniuc.

Iniţiative de primă necesitate ar fi şi cele privind, descentralizarea, demonopolizarea şi deoffshorizarea economiei prin interzicerea activităţii firmelor offshore în domeniile strategice ale economiei ţării (sectorul bancar, domeniul de asigurări, piaţa mass-media, etc.) şi introducerea unui impozit special pentru tranzacţiile cu firmele offshore.

Nu-l vom vedea pe Dodon şi formaţiunea sa, la fel ca şi pe Plahotniuc cu gruparea sa politico-criminală venind cu iniţiativa legislativă privind demonopolizarea reală a pieţii mediatice, pe care au împărţit-o frăţeşte, în special şi prioritar a celei audiovizuale, inclusiv prin trecerea imediată la televiziunea digitală.

Detenebrizarea economiei prin stimularea fiscală a businessului legal şi înăsprirea semnificativă a sancţiunilor pentru evaziuni fiscale, în special pentru achitarea salariilor în plic, este un imperativ al zilei, la fel ca şi descentralizarea, debirocratizarea administrativă prin implementarea reformei organelor de administraţie publică centrală şi micşorarea semnificativă a numărului ministerelor.

Nu de spectacolul regizat de Plahotniuc şi Dodon are nevoie societatea, ci de iniţiative şi acţiuni concrete ce ar spori nivelul de trai al populaţiei, ar face R. Moldova atractivă nu pentru creditări necondiţionate ce vor fi rambursate şi de generaţiile noastre viitoare, ci pentru investiţiile străinilor, dar şi a diasporei noastre dornică de a se întoarce acasă.

Tribuna: Care, în opinia Dvs. a fost cel mai regretabil lucru şi cel mai bun lucru ce s-au întâmplat în politica moldovenească în 2016? 

Andrei Năstase: Cel mai regretabil lucru produs în politica moldovenească a fost scindarea populaţiei pe criterii politice, etnice şi, de ce nu, confesionale. Revenirea la blestematul vector geopolitic. Această polarizare excesivă e tocmai colacul de salvare a regimului oligarhic mafiot.

Iar cel mai bun lucru din politica moldovenească a fost cu siguranţă renaşterea speranţei. Renaşterea speranţei oamenilor cu demnitate de acasă şi din exemplara, demna şi frumoasa noastră Diaspora!

Acum putem spune cu fermitate că poporul Moldovei are o alternativă viabilă actualului regim şi favoritului său la prezidenţiale şi că această alternativă este capabilă nu doar să preia puterea, ci să şi guverneze ţara în mod eficient şi transparent, în interesul exclusiv al cetăţenilor.

Tribuna: Ce aşteptări aveţi de la 2017?

Andrei Năstase: Va fi un an complicat, dar şi plin de speranţe. Pe de o parte, Plahotniuc va încerca, prin sculele din justiţia totalmente discreditată, să ne intimideze, să ne lase în întuneric, să ne închidă sursele de informare, să ne corupă oamenii, pe de altă parte, sper că va exista o rezistenţă populară fără precedent, care într-o zi va pune pe fugă această gaşcă de bandiţi care ne-au îngenuncheat ţara!

Şi pentru că aţi pomenit de anul care vine, ţin să felicit şi pe această cale concetăţenii noştri de acasă şi din străinătate cu ocazia sărbătorilor de iarnă, să le doresc La mulţi ani fericiţi, să-i rog să fie încrezători că împreună vom reuşi să transformăm Moldova într-o ţară a Legii, prosperă şi plină de Demnitate, în care sa vrei să trăieşti alături de cei dragi.