Republica Moldova, la 25 de ani de existenţă, a devenit un stat autoritar, oligarhic, condus din subteran de o grupare criminală organizată. Este declaraţia preşedintelui Platformei Demnitate şi Adevăr şi lider al mişcării protestatare, Andrei Năstase, şi a fost făcută în cadrul unui interviu pentru agenţia IPN.

– Domnule Năstase, cum arată Republica Moldova la 25 de ani de Independenţă?

– Diagnosticul internaţional pus Republicii Moldova este unul extrem de grav. Atunci când secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjorn Yangland, afirmă într-un prestigios ziar american că ţara noastră este captivă, că se află pe marginea prăpastiei, aceasta înseamnă, mai pe înţelesul tuturor, că e bolnavă de cancer. Este o maladie care nu a afectat un organ anume, o parte a corpului. Este o boală sistemică, care afectează totul – de la grădiniţă şi şcoală, de la policlinică şi spital până la procuratură, judecătorie sau administraţia centrală. Este un sistem bazat pe corupţie, genocidul social, oprimarea propriilor cetăţeni, determinarea lor la exod în masă sau la acceptarea sistemului degradant şi viciat.

Tabloul e şi mai sinistru atunci când conştientizăm faptul că Republica Moldova, la 25 de ani de existenţă, a devenit un stat autoritar, oligarhic, condus din subteran de o grupare criminală organizată în frunte cu un fost proxenet. Controlând instituţiile de drept şi de reglementare, fluxurile financiare, audiovizualul, şi mai ales instituţiile de falsificare şi fraudare masivă a alegerilor, aceasta nu permite poporului Moldovei să realizeze plenar dezideratele incluse în Declaraţia de Independenţă, nimicită de indivizi din cercurile înalte ale regimului.

– Totuşi, avem realizări în această perioadă? Dar şi care credeţi că sunt cele mai mari eşecuri?

– Realizările Independenţei se rezumă, la ora actuală, la simbolurile noastre naţionale: tricolor, limbă, dreptul la istorie. Pe parcursul anilor se reuşise edificarea unei prese libere şi independente, însă mai ales în ultimii ani, după capturarea statului de o grupare politico-criminală, presa liberă a fost nimicită, au rămas doar câteva oaze de libertate în acest sens. Oaze atacate în haită, mereu şi mereu de către brigăzile de bandiţi din sistemul captiv de drept. Ultimele evenimente legate de ameninţări la adresa jurnaliştilor care îşi fac onest meseria au determinat ambasadele străine să reacţioneze prompt. De fapt, datorăm aceste mici insuliţe de mass-media libere tocmai structurilor internaţionale, partenerilor de dezvoltare ai ţării.

Despre eşecuri e greu să vorbeşti în condiţiile în care puterea a fost uzurpată, iar statul este capturat. Celelalte – economia tenebră, sistemul social bazat pe genocid, exodul, corupţia astronomică, sărăcia lucie par a fi complementare celei mai mari crime comise de gruparea Plahotniuc împotriva propriului popor.

– Ce greşeli credeţi că au făcut guvernările? Dar poporul?

– Nu accept argumentul că poporul e de vină, că poporul nu a ales corespunzător. Nu este corect aşa, deoarece de fiecare dată poporul a acordat şanse unor partide care veneau şi promiteau o viaţă mai bună. A promis Sangheli în 1994 şi oamenii l-au ales. Nu s-a ţinut de cuvânt, a minţit, a tâlhărit, şi în 1998 din 57 de mandate în Parlament a rămas cu zero. Iată de ce cred că guvernările au fost şi sunt responsabile de starea deplorabilă în care am ajuns. Toate, dar absolut toate regimurile de la 1994 încoace s-au preocupat de un singur lucru – hoţia din bunul statului. Fie prin privatizări ilegale, fie prin căpuşarea întreprinderilor de stat, fie prin controlul fluxurilor financiare, fie prin devalizarea băncilor, toţi au participat la discreditarea Moldovei ca stat, astfel încât acum vorbim deja de pericolul falimentării iminente a ţării.

– Dumneavoastră cum aţi dori să arate ţara? Ce este de făcut?

– Simplu: ţara trebuiecoasă din captivitate, readusă în albia democraţiei şi a statului de drept. Reclădind speranţa oamenilor într-un viitor prosper, cu cei plecaţi revenind acasă, într-o ţară care să se apropie de nivelul de dezvoltare al naţiunilor occidentale. Dacă ar fi fost vorba de o guvernare legitimă, democratică, atunci nu ar fi existat probleme. În cazul nostru, e vorba de un regim criminal odios care nu înţelege că este urât de circa 95 la sută din cetăţeni. Unica soluţie a ţării e ca guvernarea să plece de la putere, să accepte alegerile parlamentare anticipate, să renunţe la subjugarea organelor de drept şi de reglementare. Acest lucru nu se întâmpla decât prin presiune populară şi internaţională.

Cetăţeanul de rând are acum o şansă imensă. Acum el, cetăţeanul simplu, poate schimba datele problemei dacă va conştientiza starea de cancer a ţării. În afară de faptul că trebuie să se informeze corect, cetăţeanul trebuie să rămână imun la dejecţiile propagandistice ale mogulului Plahotniuc, care linşează mediatic liderii reali ai opoziţiei democrate. Tot el, cetăţeanul, trebuie să renunţe la pomana electorală otrăvită, să nu permită ticăloşilor să falsifice alegerile, într-un cuvânt să-l fure la urne. Este absolut necesar ca oamenii să se unească, să se organizeze şi să păzească atent procesul electoral. Dacă nu o vor face-o, atunci bandiţii vor fura în continuare cu miliardele din rezervele ţării, vor sărăci cetăţenii până la faliment.

– Cu ce sau cu cine poate fi comparată independenţa Republicii Moldova? 

– Dacă ne referim la o ţară anume, Republica Moldova e foarte aproape de independenţa unor ţări bananiere pe care nu aş vrea să le numesc şi în care corupţia e chiar mai mică decât în ţara noastră. Suntem, din păcate, unici în Europa şi Asia, pentru că doar Republica Moldova este recunoscută ca un stat capturat de o clică de bandiţi. Nici cu Nigeria nu ne putem compara, chiar dacă gradul de corupţie de acolo e mai mare decât la noi, totuşi, într-un singur an noul preşedinte nigerian a reuşit să restituie în vistieria ţării 9 miliarde de dolari. În ce priveşte situaţia cetăţenilor noştri, aceasta e comparabilă cu a unor robi pe plantaţiile oligarhice. Să vorbeşti despre independenţă într-un stat capturat de către o oligarhie criminală este extrem de greu.

– Cum vedeţi Republica Moldova peste 10 ani?

– Prefer să spun cum văd Republiica Moldova peste 2-3 ani. Dacă reuşim schimbarea pe 30 octombrie, peste 2-3 ani Republica Moldova va fi un stat al demnităţii, întors cetăţenilor săi, cu o economie ieşită din impas, cu un sistem social bine pus la punct, cu o justiţie funcţională, corectă, cu bandiţii puşi la puşcărie de un corp judecătoresc reformat, cu miliardul întos la Banca Naţională, cu miliardele întoarse la buget, cu o mare parte a diasporei revenită în ţară. Avem nevoie pentru asta de un vot corect şi masiv pe 30 octombrie. Fără asta, Republica Moldova, nu va exista.

– Dacă un copil v-ar întreba de ce trebuie să se mândrească cu faptul că este cetăţean al Republicii Moldova, ce i-aţi răspunde?

– Să nu confundăm ţara cu regimul. Un copil, ca de altfel noi toţi, trebuie să se mândrească cu Moldova pentru că a fost guvernată de Ştefan cel Mare şi Alexandru cel Bun, de Petru Rareş şi Vasile Lupu, pentru că are oameni deosebiţi, apreciaţi în toată lumea, pentru că are o natură parcă ruptă din rai, pentru că pământul nostru e fertil, pentru că există Nistrul şi Prutul, pentru că vrem ca toate acestea să le poată moşteni în numele nepoţilor şi strănepoţilor noştri. Moldovenii sunt oameni ospitalieri, paşnici, inteligenţi şi capabili să-şi croiască un viitor prosper.

Sursa: IPN