Clasicul rus i-a scris, în urmă cu mai mult de o sută de ani, o scrisoare fratelui său, un pictor talentat, dar slab de caracter.

Anton Pavlovici Cehov, știind slăbiciunile fratelui său, întotdeauna își făcea griji pentru acesta și era mâhnit din cauza atitudinii indiferente pe care Nicolai o avea față de darul său. A reușit să scrie o scrisoare emoțională, sinceră, pe care ar trebui să o citim fiecare.

“Moscova, 1886
Mi te-ai plâns adeseori că “nimeni nu te înțelege”. De asta nu s-au plâns nici măcar Goethe și Newton. S-a plâns numai Hristos, dar El nu vorbea despre propria persoană, ci despre învățătura Sa… Toți te înțeleg perfect… Dacă nici măcar tu nu te înțelegi, nu-i învinui pe ceilalți.

Te asigur că, în calitate de frate și apropiat al tău, te înțeleg și din tot sufletul te compătimesc. Toate calitățile tale eu le cunosc foarte bine, le apreciez și am cel mai adânc respect pentru ele. Eu, dacă vrei, ca dovadă că te înțeleg, pot să ți le enumăr. După mine ești bun, prea bun aș zice, mărinimos, nu ești egoist, te împarți până la ultimul bănuț, sincer. Îți sunt străine invidia și ura, ești ingenuu, îți este milă de oameni și animale, nu ești meschin, nu ești ranchiunos, ai încredere în semenii tăi. Ai fost înzestrat de sus cu ceva ce nu are toată lumea: ai talent. Acest talent te situează deasupra a milioane de oameni, deoarece la 2.000.000 de oameni le revine un pictor.

Talentul te situează mai presus: chiar dacă ai fi fost broasca râioasă sau țestoasă și atunci te-ar fi respectat, pentru că talentului i se iartă totul. Ai un singur neajuns. De la el ți se trag toate problemele. Defectul tău e lipsa totală de educație. Iartă-mă, desigur, dar veritas magis amicitiae (adevărul mai presus de prietenie)… Ideea e că viața are propriile condiții. Pentru a te simți ca peștele în apă într-un mediu de intelectuali, pentru a nu fi străin în mijlocul ei și să nu te apese, trebuie să fii binecrescut. Talentul te-a adus în acest mediu , îi aparții, dar… te atrage în afara lui și trebuie să balansezi între publicul cultural și locuitorii de vis-à-vis. Își pune amprenta și proveniența din clasele de jos. E greu să o învingi, deosebit de greu.

Oamenii educați, în opinia mea, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. Ei respectă personalitatea umană, de aceea sunt întotdeauna indulgenți, blânzi, amabili, îngăduitori. Ei nu se răscoală din cauza că le lipsește un ciocan sau o bucată de gumă de ras pierdută; locuind cu cineva, ei nu fac din asta o favoare și la plecare nu zic: “cu dumneavoastră e imposibil de trăit”. Ei iartă și gălăgia, și frigul, și carnea arsă, și iuțimea, și prezența în locuința lor a persoanelor străine.

2. Nu sunt compătimitori numai cu cerșetorii și pisicile. Ei suferă și pentru ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber.

3. Ei respectă proprietatea altora și de asta își plătesc datoriile.

4. Sunt curați la suflet și le este frică de minciună ca de foc. Nu mint nici măcar în privința fleacurilor. Minciuna este jignitoare pentru cel ce o ascultă și îi scade respectul față de cel care o spune. Ei nu pozează, se comportă pe stradă la fel ca acasă, nu aruncă cu praf în ochii celor mai mici… Nu sunt flecari și nici indiscreți atunci când nu li se cere. Din respect pentru urechile celorlalți, ei adesea tac.

5. Ei nu se depreciază pentru a obține compasiune și ajutor de la ceilalți. Nu cântă pe strunele altor suflete, pentru ca drept răspuns, aceștia să ofteze și să-i răsfețe. Ei nu spun: “pe mine nu mă înțelege nimeni!”

6. Nu sunt vanitoși. Nu se lasă atrași de strălucirea diamantelor false, nu țin să facă cunoștință cu celebrități, nu se entuziasmează de primul întâlnit la “Salon’e” Nu caută să fie cunoscut în toate berăriile.

7. Dacă au talent, îl respectă. Pentru asta sunt gata să sacrifice liniștea, femeile, vinul, agitația.

8. Ei caută să-și cultive simțul estetic. Nu pot să adoarmă îmbrăcați, nu admit ca peretele să aibă crăpături pline de ploșnițe, să respire aer murdar, să pășească pe podeaua plină de scuipat și nu se mulțumesc cu mâncarea pregătită la lampa de gaz. Ei încearcă să-și înnobileze și să-și stăpânească instinctul sexual. În această privință, ei sunt educați și deloc vulgari. Nu cer de la o femeie să li se dăruiască trupește, să miroase a transpirație; mintea lor se manifestă prin abilitatea de a se da drept însărcinate și de a minți fără încetare. Ei nu fac abuz de vodkă. Nu miros dulapurile, deoarece știu că nu sunt niște porci. Ei beau doar când sunt liberi sau la ocazii alese, pentru că au nevoie de o minte sănătoasă într-un corp sănătos.

Și încă multe altele. Așa sunt cei educați. Pentru a crește mai sus de nivelul mediu, în care ai rămas prins, nu este deajuns să citești numai din Pickwick și să înveți pe de rost monologul lui Faust. Nu este deajuns să pleci în Yakimanka( Un cartier din Moscova), pentru ca peste o săptămână să fugi de acolo.

Aici este nevoie de muncă neîntreruptă, zi și noapte, să citești necontenit, să studiezi, voință. Trebuie prețuită orice oră. Călătoriile în Yakimanka și înapoi nu te vor ajuta. Trebuie să renunți la modul tău de viață definitiv și să cotești brusc. Vino la noi, sparge sticla de rachiu și apucă-te de citit. Măcar pe Turghenev, pe care nu l-ai citit…”