Anul 2014 va fi un examen de maturitate a mass-media
Interviu cu directorul executiv al Asociaţiei Presei Independente, Petru Macovei
Suntem publicul unei prese monopoliste, ideologizate. Cum putem scăpa de acest monopol?
P.M. Da, este adevărat că suntem ostaticii unei situaţii reprobabile pe piaţa media, atunci cînd concentrarea se manifestă tot mai mult şi mai mult. Poate n-ar fi lucrul acesta foarte nou pentru noi, or pînă în anul 2009 am fost tot ostaticii trustului de partid, controlat totalmente de Partidul Comuniştilor, aflat la guvernare. Acum cîteva persoane cu influenţe foarte clare în zona politicului deţin proprietăţi importante în domeniul mediatic şi acest lucru poate să influenţeze percepţia publică pe de o parte, iar pe de alta, ţinînd cont că vom intra într-un an electoral, există pericolul ca aceste instituţii să fie folosite pentru agitaţie şi propagandă electorală.
Ce se poate de făcut? Este vital ca guvernanţii să-şi îndeplinească promisiunile care şi le-au asumat. Mă refer la asigurarea transparenţei în domeniul mass-mediei. Acest lucru a fost prevăzut expres în programul de guvernare al Guvernului Filat 2, deşi nu s-a realizat pînă acum, există o iniţiativă legislativă, care vine tot din partea societăţii civile şi un grup de deputaţi a înregistrat acest proiect de lege. Acesta prevede modificarea Codului Audiovizualului, iar radiodifuzorii să fie obligaţi să declare o dată pe an structura acţionariatului, cine sunt proprietarii de facto şi cine este adevăratul beneficiar. Noi vom face presiune actualului Guvern ca să-ţi îndeplinească această promisiune, pe care noi o considerăm una absolut vitală pentru crearea condiţiilor pentru informare obiectivă.
Trebuie să se facă modificări şi în legislaţie, în aşa fel, încît să fie împiedicată concentrarea excesivă pe piaţa media. Există în alte ţări prevederi similare. Sunt sigur că în ţările europene, pentru dezvoltarea democraţiei s-a mers pe asemenea practici şi putem să împrumutăm câte ceva de la ei.
Pînă acum, de ce credeţi că proprietarii instituţiilor media au refuzat să-şi arate feţele?
P.M. În primul rând, pentru că nicio lege nu i-a obligat. Aceste persoane au avut interese în domeniul politicului sau business-ului şi au înţeles că mass-media poate fi folosită ca instrument de manipulare a opiniei publice, ei au preferat să scrie aceste proprietăţi pe numele altor personae. Acest lucru este valabil mai ales televiziunilor, dar şi internetului, pentru că nu cunoaştem cine stă în spatele portalurilor de ştiri.
Nu este o crimă să deţii o instituţie media, dar este în afara normalului să declare adevăraţii proprietari, care s-au protejat pînă acum prin intermediul unor persoane interpuse.
Vă spuneam de modificarea legislaţiei, completez că CCA trebuie să aibă pîrghii de control pentru a verifica declaraţiile de proprietate, altfel ar putea să scrie tot ce vreţi în ele. Cred că acest lucru s-ar putea realiza în cîţiva ani. Lucrurile sunt foarte complexe în ţară. Business-ul media trebuie făcut cu mîinile curate, iar la noi se face cu mănuşi, care îşi doresc să folosească mass-media doar pentru a manipula opinia publică, nu pentru a informa.
Da, mass-media este o afacere, care are interese şi din domeniul educaţiei, asigurării drepturilor constituţionale şi democratice ale omului. În acelaşi timp, mass-media privată trebuie să aducă profit. În situaţia în care noi avem televiziuni care declară milioane de euro pierderi e clar că proprietarii le dotează tehnic, plătesc salarii jurnaliştilor cu scopul de a le folosi la momentul oportun şi acest moment, iată-iată se apropie în 2014 sau în situaţii de criză cum a fost cazul din Pădurea Domnească. Instituţiile media au reflectat acest subiect de interes naţional major în funcţie de preferinţele politice ale patronilor. Sau ni s-a spus că acolo s-a produs crima mileniului sau că nu s-a întîmplat nimic special, pentru că sunt lucruri cu mult mai grave. La unele instituţii media a lipsit analiza nepărtinitoare.
Cît de bine au fost reflectate pînă acum subiectele de interes naţional major, precum privatizarea Băncii de Economii, concesionarea Aeroportului, integrarea europeană?
P.M. Sunt unii jurnalişti care îşi fac meseria bine, iar alţii încearcă să ne aburească cu tot felul de detalii care nu s-au întîmplat, sunt unii care interpretează fapte reale. Categoric jurnaliştii trebuie să se implice în mediatizarea acestor subiecte de interes public. Îi obligă şi Codul Deontologic şi Codul Audiovizualului.
Cazul Pădurea Domnească a fost de interes major, concesionarea Aeroportului este, privatizările sunt, dar este absolut important ca jurnaliştii să-şi facă munca profesionalist. În primul rând să nu acceptăm să facem jocul unor persoane interesate în aceste subiecte, iar în al doilea să disociem faptele de opinii. Chiar dacă nouă ca jurnalişti nu ne plac aceste aceste subiecte, trebuie să le prezentăm prin prisma realităţii, să investigăm.
Eu am tot respectul pentru cei care se ocupă de investigaţii, nu de speculaţii. Vedeţi că au aceleaşi terminaţii, dar înţelesuri totalmente diferite. Jurnaliştii trebuie să se documenteze profund,să verifice sursele prin încrucişare şi să nu se prolifereze pe nişte acuzaţii care le fac unele personae interesate pe aceste subiecte şi nu numai. Unii colegi jurnaliştii şi-au făcut deja un obicei, practicînd ceea ce numesc eu jurnalism de reacţie. Că a spus Voronin o prostie în Parlament şi ce crede Ghimpu despre această prostie şi spune altă prostie, iar noi cerem mai departe reacţie de la Filat, ce crede el despre prostia lui Ghimpu pe care a spus-o despre prostia lui Voronin. Asta e uşor de făcut şi nu este nevoie de Facultăţi de Jurnalism. Nu trebuie să-ţi ocupi un loc într-o sală de conferinţe pentru a transmite ce a declarat cela şi celălalt. Da, este o pistă bună de unde poţi porni, dar nu trebuie să te limitezi doar la asta.
Ce-i de făcut cu acei radiodifuzori care pînă cînd nu s-au supus legii de a transmite cel puţin 30% producţie autohtonă în orele de maximă audienţă?
P.M. Eu susţin demersurile pe care le face CCA pentru a-i obliga pe radiodifuzori să aibă cel puţin 30% de produs autohton, unde mai pui că mulţi care şi-au luat licenţa au indicat în caietele de sarcini că în scurt timp vor depăşi această limită. Îmi pare rău că şi aici sunt interferenţe politice, în special acei care retransmit în Republica Moldova programe din alte ţări, în special din Rusia şi ei se împotrivesc pentru că au legături politice.Scopul CCA de a impulsiona piaţa media a fost blocat în instanţa de judecată. Din păcate, în Republica Moldova nu este suficient să existe o lege, dacă politicul nu dispune implementarea acestei legi, or noi avem şi alte prevederi legale care nu se respect, iar politicienii se fac că plouă.
În ce relaţie ar trebui să fie jurnaliştii din Republica Moldova cu cei din Transnistria.
P.M. Lucrurile ar trebui tratate ca atare. Se întîmplă ca unii jurnalişti din Republica Moldova să se mai intereseze cît de puţin cum stau lucrurile acolo, dar foarte puţin. Din păcate şi cei din stînga Nistrului nu-şi prea dau interesul ce se întîmplă la noi, iar acesta este un efect al conflicului alimentat de Federaţia Rusă care durează de mulţi ani.
Ar trebui să existe un schimb de informaţii şi mă bucur cînd se realizează materiale comune de jurnaliştii de pe ambele maluri ale Nistrului, mai ales că există scheme de trafic de fiinţe umane şi de contrabandă, care implică persoane de pe ambele maluri, dar şi alte teme, poveşti ale oamenilor de acolo, ale copiilor care sunt nevoiţi să meargă la studii în Rusia şi nu se pot integra acolo. Anume din aceste considerente jurnaliştii trebuie să colaboreze şi să realizeze materiale comune.
Cum ar fi trebuit să revină TVR 1 în Republica Moldova?
P.M. În momentul cînd i-a fost sustrasă licenţa de emisie se fac vinovaţi cei care se aflau atunci la conducere – Consiliul Coordonator al Audiovizualului, Guvernului de atunci, Parlamentului. Acum a revenit, dar nu s-a făcut dreptate pînă la sfîrşit, deoarece din moment ce dosarul a ajuns la CEDO şi s-a schimbat guvernarea şi au apărut nişte condiţii pentru a stabili adevărul televiziunii române, acea frecvenţă aparţine altui post. Au existat şi o sumedenie de natură tehnică pentru revenirea TVR-ului, unde mai pui că nu exista nici voinţa politică pentru realizarea acestui lucru.
Mie nu-mi place soluţia la care s-a ajuns acum, dar totuși o soluţie care a fost agreată şi de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Putem să spunem că nu este corect, dar pe de altă parte, radiodifuzorii au obţinut frecvenţa care aparţinea TVR-ului în condiţii legale. Nimeni nu poate contesta că 2 Plus controlată de Vlad Plahotniuc a sustras frecvenţa TVR.
Repet, nu-mi place că a revenit prin cablu, dar este o soluţie acceptabilă. Trebuie să ne concentrăm ca odată cu trecerea la televiziunea digitală să se facă dreptate, ca să nu repetăm greşelile anterioare.
Licenţa şi frecvenţa TVR a fost retrasă şi oferită altui radiodifuzor s-a întîmplat pînă la definitivarea acelui dosar. Lucru similar s-a întîmplat şi cu NIT-ul şi doar o decizie de la CEDO ar putea să repună pe post NIT.
Cum vedeţi evoluţia presei din Republica Moldova?
P.M. Pentru noi e important să trecem de 2014, care va fi un an foarte greu, un examen de maturitate. Instituţiile mass-media pot să aibă o politică editorială, pot să te oblige, dar dacă eu nu voi vrea să fac jocul cuiva, atunci voi fi nevoit să plec, să-mi caut altceva sau să renunţ la jurnalism. Sper că lucrurile nu vor deraia într-atît ca să revenim la situaţia presei pe care am avut-o pînă în 2009, cînd erau voci care transmiteau acelaşi mesaj.
Avem media care vor transmite diferit, însă important să se înscrie în limita normelor deontologice. Dacă poţi să critici, dar să nu fie bazată pe sentimente, presupuneri, ci pe fapte.
Suntem în Campania împotriva manipulării opiniei publice şi încercăm să le spunem oamenilor că trebuie să privească ştirile, dar să le judece la rece, să ţină cont cine este proprietarul care stă în spatele acestei instituţii.
Vă mulţumim.