Amnesty International Moldova, împreună cu alte organizaţii neguvernamentale din domeniul drepturilor omului, au adresat autorităţilor un apel public, solicitându-le să facă lumină în dosarul 7 aprilie 2009.

„La 8 ani de la tortura în masă, aplicată participanţilor la protestele din  aprilie 2009, justiţia moldovenească se „lăudă” cu o singură condamnare irevocabilă şi definitivă, ca răspuns la cele sute de plângeri privind alegaţiile de tortură. Sute de tineri au fost vânaţi în stradă, maltrataţi cu cruzime şi persecutaţi timp îndelungat”, menţionează semnatarii apelului.

Totodată, semnatarii au înaintat un şir de solicitări către autorităţi, printre care publicarea raportului privind evenimentele din 7 aprilie 2009, crearea condiţiilor pentru reabilitarea efectivă şi eficientă a victimelor torturii.

„Justiţia de la cârma partidelor de la guvernare, din 2009 până în prezent a dus la  abordarea subiectului torturii de către deputaţi doar la 7 aprilie a fiecărui an. Până la moment, nu există nicio evaluare a implementării hotărârii Parlamentului Nr. 159 din 08.07.2010 asupra raportului Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 precum şi implementării recomandările elaborate de Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei  ca urmare a vizitei  în Republica Moldova din  25 – 28 aprilie 2009”, se mai arată în apel.

Vă prezentăm ai jos apelul public lansat de mai multe ONG-uri din ţară:

La 8 ani de la tortura în masă, aplicată participanţilor la protestele din  aprilie 2009, justiţia moldovenească se „lăudă” cu o singură condamnare irevocabilă şi definitivă, ca răspuns la cele sute de plângeri privind alegaţiile de tortură. Sute de tineri au fost vânaţi în stradă, maltrataţi cu cruzime şi persecutaţi timp îndelungat.

Ignoranţa justiţiei naţionale nu se opreşte aici – aceasta permite „unicului” vinovat de până acum în dosarul 7 aprilie, poliţistului Perju, care împreună cu colegii săi a omorât un om, să evadeze chiar din sala de şedinţe unde i-a fost pronunţată decizia.

Cu regularitate, Procuratura Generala ne oferă statistici, doar că acestea nu diferă prea mult de la un an la altul. Cel mai recent comunicat ne spune că, în ultimă instanţă toţi cei acuzaţi au fost achitaţi, iar unica persoană condamnată definitiv – a fugit. Printre achitaţi de Curtea Supremă de Justiţie găsim nume sonore: Vladimir Botnari, Gheorghe Papuc, Radu Starinschi, Iacob Gumeniţă şi mulţi alţi reprezentanţi ai forţelor coercitive ale statului. Iar (in)justiţiei naţionale i-a mai rămas să examineze câteva dosare pentru a pune punct definitiv dosarului 7 aprilie.

În timp ce instanţele naţionale achită torţionarii, CtEDO condamnă Republica Moldova. Astfel statul RM a fost deja condamnat  în 8 decizii/acorduri amiabile CtEDO privind aplicarea torturii, tratamentelor inumane şi degradante în cadrul evenimentelor din aprilie 2009 şi va plăti victimelor zeci de mii de euro. Însă, se pare, că aceasta nu prea deranjează justiţia naţională şi nu sunt deloc suficiente pentru ca statul nostru să-şi înveţe lecţia impunităţii, toleranţei zero la tortură şi respectului faţă de demnitatea umană. Ne întrebăm atunci – care este eficacitatea modificărilor legislaţiei penale (art. 166¹ CP), dacă nu s-a schimbat nimic în mentalitatea judecătorilor şi factorilor de decizie?!

Se creează impresia că guvernele de până acum nu au cunoscut sau ignoră cu insistenţă angajamentele internaţionale ale statului RM impuse de Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Convenţia împotriva torturii şi altor tratamente crude, inumane sau degradante, Protocolul opţional la Convenţia împotriva torturii şi Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante pentru eradicarea torturii şi altor rele tratamente.

Un stat cu angajamente internaţionale, pe de o parte, dar care, pe de altă parte, oferă garanţii torţionarilor, achitându-i, promovându-i în funcţii, permiţându-le să dispară din sala de judecată este un stat eşuat.

Justiţia de la cârma partidelor de la guvernare, din 2009 până în prezent a dus la  abordarea subiectului torturii de către deputaţi doar la 7 aprilie a fiecărui an. Până la moment, nu există nicio evaluare a implementării hotărârii Parlamentului Nr. 159 din 08.07.2010 asupra raportului Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 precum şi implementării recomandările elaborate de Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei  ca urmare a vizitei  în Republica Moldova din  25 – 28 aprilie 2009.

Organizaţiile semnatare vin cu următoarele solicitări pentru autorităţile RM:

1.Oamenii trebuie să cunoască „rezultatele”: Cerem publicarea, cât de curând posibil, a datelor privind implementarea sau neimplementarea recomandărilor din Raportul „Comisiei Nagacevschi privind analiza evenimentelor din aprilie 2009”.

2.Ţara trebuie să-şi cunoască „eroii”: Cerem publicarea informaţiei privind funcţionarii de stat asupra cărora planează suspiciuni şi alegaţii cu privire la tortură şi rele tratamente, produse în cadrul evenimentelor din aprilie 2009, dat fiind faptul că tortura sau acuzaţiile de tortură constituie o infracţiune gravă, incompatibilă cu funcţia de stat.

3. Vrem finalitate: Cerem finalizarea, în strictă conformitate cu legislaţia naţională şi standardele internaţionale, a ”tuturor” dosarelor cu privire la evenimentele din aprilie 2009, care în prezent se examinează în instanţele naţionale, cu condamnarea şi pedepsirea tuturor celor vinovaţi direct sau indirect de acele atrocităţi: măcar în ultima sută de metri să vedem poliţişti torţionari atraşi la răspundere penală.

4. Interziceţi tortura! Se poate! Cerem publicarea informaţiei privind rolul şi acţiunile fiecărei persoane invocate  şi care ar fi încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale, indicate în raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009 precum şi implementării recomandările elaborate de Thomas Hammarberg, Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei  ca urmare a vizitei  în Republica Moldova din  25 – 28 aprilie 2009.

5. Reabilitaţi victimele torturii! Cerem crearea condiţiilor pentru reabilitarea efectivă şi eficientă a victimelor torturii, cu respectarea prevederilor Comentariului General nr. 3 al Comitetului împotriva torturii la art. 14 al Convenţiei ONU. Acest document ghidează foarte clar DE CE şi CUM trebuie să se implementeze art. 14 al Convenţiei de către Statele părţi.

6. Cereţi-vă scuze! de la fiecare cetăţean al Republicii Moldova, care a suferit direct sau indirect urmare a consecinţelor evenimentelor din aprilie 2009.

Apelul a fost semnat de Amnesty International Moldova, Centrul de Resurse Juridice din Moldova, Promo-LEX, Centrul de Reabilitare a Victimelor Torturii „Memoria„, Centrul Naţional al Romilor, Avocaţii pentru Drepturile Omului, CIDO, HomoDiversus, Centrul GENDERDOC- M.