“E viaţa mea. Viaţa mea de actor. Scrie dacă ţi se pare interesantă”

Toată lumea spune că vorbesc mult, dar vorbesc pentru că am ce spune

Fiecare dintre noi primeşte când vine pe lume un ghem din care îşi ţese pânza vieţii. Pentru Florin Piersic viaţa a fost plină de aer, de soare, de iubire, dar şi de despărţiri dureroase, care au lăsat urme adânci în inima sa. Este un actor dăruit total nebuniei clipei, care te copleşeşte la apariţia sa pe micul sau marele ecran. Îşi face meseria serios, confruntându-se cu ea, trăind prin ea, pentru ea. În afară de darurile pe care le-a căpătat de la ursitoare atunci când avenit pe lume, Florin Piersic este animat de o putere de muncă devoratoare, dusă până la sacrificiu. Actoria este menirea lui în această viaţă, muncind zi şi noapte, cu preţul unor sacrificii pe care noi, publicul său, cu greu ni le putem imagina. De altfel, actorul are un loc aparte în inimile românilor. Cine nu a fost atins de bagheta sa fermecată de-a lungul timpului? Cine nu i-a admirat personalitatea cuceritoare şi chiar vorbele meşteşugite şi atât de multe uneori? Alături de Florin Piersic poţi muta munţii din loc, poţi face dreptate, poţi aduce la viaţă râuri secate demult şi poţi iubi aşa cum nu ai făcut-o niciodată. Are acest har al generozităţii fără egal, al bucuriei dăruite celor cu care interacţionează, al lacrimii lăsate să cadă doar ca să arate bărbaţia celor care-şi au rădăcinile în acest pământ românesc ce începe să-şi adune forţele şi să ne reînvie ca popor. Dacă nu eşti obişnuit, în preajma lui poţi fi un fluture care-şi arde aripile, dacă nu întreaga fiinţă, căci aruncă în stânga şi dreapta cu focul speranţelor lui. Florin Piersic împlineşte astăzi 78 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Renaşte din fiecare lacrimă căzută pe obrazul celui venit să-l vadă la teatru, bea iubirea din cupa popularităţii sale uriaşe, primită la primii paşi în carieră, respiră lumina care este în fiecare rol şi rămâne drept frământând pământul în care şi-a descoperit rădăcinile cu multă vreme în urmă. Datorită acestui pământ are puterea de a se ridica mereu şi mereu. Spatele, coroana, ramurile sufletului său vor fi întotdeauna verticale. Îl ninge adevărul puternic, aşa cum doar în munţii României ninge şi doar el ştie ce răni a făcut ura unora faţă de această ţară. Le-a văzut cu ochii lui. Acesta este Florin Piersic, un actor pentru care pământul în care a venit pe lume înseamnă enorm. “Dacă tu, fato, consideri că trebuie să le aduci aminte românilor că este ziua mea, nu ştii cât de tare mă bucură. Amintiţi voi, jurnaliştii, de noi, ăştia care am făcut ceva pentru ţara asta. ăştia care am rămas aici şi iubim acest pământ până nu mai putem. Mă faci fericit că aminteşti şi de mine, că poate merit şi eu să apar în paginile ziarului. Cu atâta tristeţe şi durere în jurul nostru, cu atâtea probleme, cu atâta lipsă de preţuire pentru adevăratele valori mă bucur că existaţi voi, oamenii frumoşi de la Jurnalul Naţional, care rezistaţi pe baricada aceasta şi nu ne uitaţi. Am mai rămas puţini noi, cei din generaţiile vechi, dar ne ţine credinţa. Mă opresc des în pragul mănăstirii din sufletul meu, unde slujeşte un preot care-mi seamănă, şi stau de vorbă cu mine însumi, cu glas tare, ca să fiu auzit de Dumnezeu, căruia însă nu mai îndrăznesc să-i mai cer nimic, pentru că am primit deja din belşug. Credinţa, într-un fel intim, este în fiecare din noi , ca şi iubirea,” spune Florin Piersic.

O montare celebră a lui “Peer Gynt” ce a aparţinut regizorului Dinu Cernescu, din anul 1957, oferea şansa unui rol principal lui Florin Piersic, pe atunci tânăr absolvent de facultate. Ca debutant în ale filmului şi teatrului a avut noroc. I s-a acordat încredere. Şi cum meseria i s-a potrivit mănuşă, truda sa nu a rămas neobservată. A învăţat din greşelile lui şi ale celorlalţi. “A fost bogat acest an de care ne-am despărţit, fato, am avut spectacole, repetiţii, emisiuni de televiziune. Joc în continuare în «Străini în noapte», piesă adusă de maestrul Radu Beligan de la Paris, unde a văzut-o la Teatrul Marigny, cu Alain Delon, care debuta la 70 de ani în teatru, am mai spus asta, dar repet. Când a văzut-o, domnul Beligan a spus: «Asta e o piesă potrivită pentru Florin». Vom juca din nou eu şi minunata mea parteneră, Medeea Marinescu, la Hunedoara, în februarie. Noi, actorii, din asta trăim, din recunoştinţa publicului, a oamenilor care ne-au văzut, ne-au plăcut şi ne-au aplaudat. E viaţa mea. Viaţa mea de actor. Scrie dacă ţi se pare interesantă. Toată lumea spune că vorbesc mult, dar vorbesc pentru că am ce spune. Poveştile mele au un fel de morală, pentru că vreau să atrag oamenilor atenţia că este cazul să se mai îmblânzească, să devină mai buni unii cu alţii, să ştie să se mai şi bucure de lucruri simple, de viaţă… Vă doresc tuturor celor care aţi citit aceste rânduri să aveţi sănătate şi măcar pe jumătate atâtea bucurii câte am avut eu până azi. Pupă-l pe Tucă, fato!”, nu a uitat Florin Piersic să-mi spună, oarecum aşteptată expresie.

Loreta Popa

Sursa: jurnalul.ro