Cu două decenii și ceva în urmă s-a început masacrul de la Tighina, care a fost punctul de pornire al Războiului de pe Nistru din 1992. Luptele s-au declanșat după ce polițiștii moldoveni au fost atacați de gardiștii ruși.

„Scurta cronică a acelor zile arată că în această urbe situația devine explozivă anume în data de 19 iunie 1992: politiștii moldoveni sunt atacați și uciși de gardiști, sunt puse la cale mai multe înscenări și provocări, care tensionează situația la maxim”, transmite Flux.

În afară de sutele de decese, au sărit în aer fabrici, rețele de comunicații, case. Autoritățile rusești au refuzat categoric să răspundă apelurilor făcute de Mircea Snegur, pe atunci Președinte al Republicii Moldova. Atacurile și invaziile secesioniștilor au determinat un exod în masă al populației civile din zona de conflict.

După aceasta, peste 1.200 de gardiști și cazaci au atacat comisariatul de poliție din oraș. Rachetele Alazan, lansate asupra postului, au căzut și asupra grădiniței din apropiere. Noaptea târziu, dinspre satul Varnița, au sosit întăriri formate din angajați ai Ministerului de Interne și voluntari, pentru ajutorarea politiștilor asediați.

Deși Tighina era protejată de forțele moldovenești, pe 20 iunie tancurile grele ale Armatei a 14-a a Federației Ruse forțează podul peste Nistru dinspre Tiraspol. Afară de acest oraș au mai fost atacate localitățile – Cocieri, Coșnița, Doroțcaia, Pohrebea. Consiliul militar al Armatei a 14 – a îi adresează președintelui Mircea Snegur un ultimatum, prin care cere ca forțele moldovene să se retragă, în caz contrar, trupele rusești vor trece la atac. Acesta urma să fie respectat doar de Republica Moldova, nu și de Rusia.

Steagurile Rusiei se ancorau pe teritoriul țării noastre. Boris Elțin reproșa președintelui RM că este agresat și că armata sa va riposta.

Bătălia s-a soldat cu 200 de morți și peste 300 de răniți.

Potrivit acordului din 1992, semnat de către președintele Republicii Moldova de atunci, Mircea Snegur, și președintele Federației Ruse, Boris Elțin, orașul Tighina face parte din zona de securitate. Deși actul prevedea ca orașul să fie controlat de ambele state, astăzi doar cei de la Tiraspol dețin controlul asupra orașului Tighina.