Jurnal TV a intrat în posesia unei discuţii telefonice, pe care a avut-o ministrul Justiţiei, Alexandru Tănase, cu unul dintre condamnaţii în dosarul fraudei de la Banca de Economii, Veaceslav Platon. În înregistrarea audio cei doi îşi spun, pe un ton cordial, simplu, – Saşa şi Slava.

Din conţinutul discuţiei rezultă că aceasta avea loc pe când Tănase era şef la Curtea Constituţionala, înainte de arestarea şi condamnarea lui Platon. Platon pare să-i ceară o favoare, deşi nu e clar ce anume, iar Tănase îi spune că a-i împlini doleanţa ar însemna curată sinucidere.

Tot în cadrul acestei discuţii, Alexandru Tănase compară Republica Moldova cu o ţară bananieră, iar sistemul bancar – cu cosmosul. În discuţii, Tănase îl porecleşte pe Pirkka Tapiola şi îi disculpă pe Dorin Drăguţanu, Vladimir Plahotniuc şi Ilan Shor.
http://static.cdn.jurnaltv.md/superdesk/20180309210348/fd0fcd25a7f86492fe8747804fea765e1f265b7f9f10923682599de9a5435b80.mp4
Înregistrarea durează aproximativ 20 de minute. Începutul convorbirii telefonice, însă, lipseşte. În primele minute din fileul audio, subiectul discuţiei este legislaţia cu privire la Banca Naţională. Veaceslav Platon se plânge că aceasta ar fi prea restrictivă. În opinia sa, nu ar fi corecte prevederile că anumite decizii ale BNM nu pot fi suspendate de către instanţele de judecată şi pare să-i ceară concursul lui Alexandru Tănase, pe atunci preşedinte al Curţii Constituţionale. Acesta, la rândul său, îi spune că nu ar avea susţinere la vârf pentru a-i îndeplini solicitarea. Restricţiile legislative despre care se discută ar fi fost promovate de finanţatorii externi ai Republicii Moldova, iar cei doi vorbitori par să împărtăşească acelaşi dispreţ faţă de oficialii europeni şi solicitările lor.

Vedeţi mai jos discuţia dintre cei doi:

Alexandru Tănase (AT): E mai uşor să te predai, decât să refuzi. Am lăsat în vigoare tot acele legi, deoarece au spus că Curtea Constituţională va fi duşmanul Uniunii Europene şi va pune piedici în combaterea corupţiei. Am făcut o mare prostie.

Veaceslav Platon (VP):  Uite, vorbeai de români. Ziceai că „dacă eram eu prim-ministrul României, îi trimiteam în… pe europeni…”. Aici însă cu privire la legea Băncii Naţionale spui că „pe mine m-au presat europenii”. Cum aşa?

AT: Să-ţi spun ceva, Slava. Sunt aici singur! Eu pur şi simplu sunt singur. Nu am pe nimeni. Nu am partid, nu am prieteni, nu am pe nimeni la putere, care să mă… în caz de… şi de ce eu să… Pur şi simplu, aceasta înseamnă sinucidere. Pentru toţi. Şi pentru Curte, şi pentru toţi. De aceea, întotdeauna trebuie să estimezi. Dacă nu ai aliaţi… În orice situaţie trebuie să ai un oarecare aliat, care să te susţină. Eu am emis zeci de hotărâri, chiar şi aceasta (nu se aude) … O decizie corectă.

VP: Pentru această decizie un mare mulţumesc. Ea nu mă priveşte, dar e una corectă. Ca să înţelegi…

AT: Noi am emis şi pe cele administrative, pe măsuri preventive, dar şi pe controlul judiciar. Toţi procurorii sunt supăraţi, nimeni nu vrea să discute cu mine. Mai iese şi acest tovarăş de la Bălţi,  „specialist”… – Care? – Primarul. – A, lasă-l în pace. – De aceea, Slava, eu cred că nimeni nu are nevoie de ceea ce vorbesc eu. Le este indiferent.

VP: Îţi spun un mulţumesc de la poporul moldovenesc! Nu susţin aceste decizii, dar aici sunt nişte decizii constituţionale, care apără drepturile fiecărui cetăţean care. Sunt unii care nu au cu anii judecată sau anchetă.

AT: Tu ştii că au fost oameni care îi ţineau cinci ani în arest preventiv. – Saşa, personal ştiu. Şi câte şapte ani stăteau până la judecată. Iată aşa.

VP: Saşa, dar iată aceasta cu privire la Banca Naţională. Vezi şi tu, cum poate fi îngrădit dreptul la justiţie? Explică-mi, eu nu înţeleg. Mai mult, nu ai dreptul să pui la îndoială. Aceasta e libertate cuvântului?

AT: Sunt de acord.

VP: Eu nu cred că într-o ţară liberă nu ai dreptul să dai în judecată Banca Naţională. Acum un prieten de-al meu a atacat în judecată Banca Centrală Europeană. Ei nu înţeleg ce e aceasta. Dar la noi ce se întâmplă? Unul dintre argumentele pentru Stockholm este că nu avem acces la justiţie pentru a ne apăra investiţiile în sectorul bancar.

AT: Înţelegi, pentru mine sistemul bancar aste ca şi cosmosul. Nu pricep o iotă. De aceea îi întreb pe oameni care se pricep şi care au calificare. Da. În ţară africană – abordare africană. Pentru că nicăieri nu s-a mai întâmplat aşa ceva – să scoată atâţia bani. Peste tot structura acţionariatului este foarte pestriţă, peste tot există transparenţă în asta, peste tot este clar cine şi ce deţine, ale cui sunt aceste bănci. La noi nu este clar ce se întâmplă. Nici structura acţionariatului, nici unde se iau deciziile şi aşa mai departe.

VP: Ascultă..

AT: Această femeie cam asta mi-a spus.

VP: Îţi voi explica. La noi trimit personal extrem de necalificat. Eu nu ştiu cum acolo „Dirca”, sau cum îi spune… „Tirca”… În fine, Tapiola…

AT: Claviola.

VP: Nu ştiu ce-ţi povesteşte el cu privire la sectorul bancar…

AT: El pentru mine nu este autoritate şi, la drept vorbind, nu cred în ceea ce spune. El este ambiguu, deseori improvizează şi spune lucruri care nu corespund adevărului.

VP: Nu înţeleg pentru ce-i trebuie lui Banca Naţională şi Legea cu privire la Banca Naţională. Ce legătură are el cu aceasta? Ei bine…

AT: Da, Banca Naţională şi sistemul bancar. „Banking sistem, banking sistem”. Eu mă întâlnesc cu el în diferite formate şi diferite situaţii. Asta este problema lui esenţială. Apropo, acum a ţinut un discurs, tot cu privire la sistemul bancar, acesta… Kremer, care e din OSCE. Pentru mine este absolut neclar ce are a face OSCE-ul cu această problemă.

VP: Nu, Kremer e de la Banca Mondială, nu de la OSCE.

AP: Da, are a face.

VP: Hai să-ţi explic. Transparenţa acţionariatului. Băieţi, voi vorbiţi despre transparenţa acţionariatului. Da poate că este interesant de aflat cine şi ce deţine? Acesta întotdeauna a fost un subiect care a trezit curiozitatea populaţiei. Mai departe. Cum putem vorbi despre transparenţa acţionariatului, într-o societate pe acţiuni anumită, când în toată ţara avem un şef de stat netransparent, un preşedinte netransparent la Parlament, pentru că noi nu înţelegem cine exercită funcţia de preşedinte al Parlamentului, în realitate. Un premier netransparent, miniştrii, instituţiile de stat. Când deciziile sunt luate din altă parte, decât din birourile de unde ar trebui să fie luate, conform Constituţiei.

AT: Şi cum reacţionează oamenii la aceste argumente ale tale? Chiar mi-e interesant.

VP: Mai departe. Le spun „voi consideraţi că netransparenţa acţionariatului pune în pericol stabilitatea financiară a băncii, da?”. În primul rând, cel mai transparent om poate fi maniac. Aşa e? Iată un om, toţi îl cunosc, o reputaţie bună, iar pe urmă afli că el omoară femei. E posibil aşa? Posibil.

AT: Da, bea sânge de creştini nou-născuţi.

VP: Foarte corect. Şi aceasta se întâmplă foarte des. Deci, cuvântul „transparenţă” este o noţiune iluzorie. Şi zic în continuare „ce reprezintă un indicator real al omeniei?” Afacerile. Dar dacă din 1998 banca nu a modificat acţionarii, şi-a mărit activele de la 300 de milioane de lei la 16 miliarde, iar între timp este efectuat auditul, rapoartele şi… nimic nu este furat. Dacă dividendele ori nu sunt plătite, ori foarte slab şi aşa mai departe. Oare acesta nu este un acţionar bun pentru bancă? Bun. Şi mai departe zic: „băieţi, vedeţi cât de mult aţi sporit supravegherea Băncii Naţionale? Cine aprobă numirea în funcţie a preşedintelui Băncii? Banca Naţională. Adjunctul preşedintelui? Banca Naţională. Directorii de filiale – Banca Naţională. Contabilii şefi – Banca Naţională. Adică, practic toată conducerea este aprobată de Banca Naţională. Cine aprobă Consiliul? Banca Naţională. Scuzaţi-mă, dar ce pot acţionarii? Acţionarii pot să aleagă membrii Consiliului, da? Dar voi puteţi să aprobaţi sau nu, să faceţi sau nu. Ce atribuţii are Consiliul şi ce atribuţii are Banca Naţională? Banca Naţională controlează absolut tot. Acţionarii pot doar să aleagă Consiliul. Băieţi, haideţi să le punem pe toate la locul lor. Nu trebuie să luptaţi cu acţionarii, dar cu Banca Naţională, deoarece ea deţine toată puterea”. Înţelegi? Dar atunci când Dorin Drăguţan fură miliardul….

AT: Dacă e să fiu sincer, nu cred că el a furat miliardul.

VP: A participat la asta.

AT: Nici nu ştiu…

VP: Tu nu ştii, eu ştiu. A participat nemijlocit la această infracţiune. Este practic imposibil fără rolului lui, cu acele împuterniciri ale Băncii Naţionale pe care ţi le-am enumerat. Tu o să înţelegi. Eu am dovezi concrete. Chiar fără ele, ţi-am spus ce împuterniciri a avut, este imposibil să furi din trei bănci. Imposibil! Înţelegi?

AT: Da.

VP: Iar atunci când voi îi daţi omului care a participat la asta nemijlocit încă şi mai multe drepturi şi le spuneţi celor care îl criticau că acum nici să-l critice nu pot, aceasta este aiureală curată. Şi când ei te presează şi-ţi spun că judecătoriile nu au dreptul să se implice în asta, ei îţi spun de fapt că vor ca următorul miliard să treacă fără impedimente.

AT: Nu au ei încredere în judecătorii, înţelegi? Nu vezi ce se întâmplă? Nu au încredere.

VP: Pot să întreb?

AT: Da.

VP: Dar de ce aveţi încredere în Banca Naţională?

AT: Nu ştiu, întreabă-i. La Banca Naţională am fost doar o dată în viaţă.

VP: Aceea e instituţie de stat şi aceasta e instituţie de stat. Acolo politic, aici politic. De ce aveţi încredere în mâna dreaptă, iar în stânga, nu?

AT: Nu ştiu. Cred că trebuie să-l întrebăm pe cel care le controlează pe toate.

VP: Eu o să-ţi spun de ce.

AT: De ce?

VP: Lipsă de minte. Altfel nu pot numi asta. Lipseşte mintea absolut. Au inventat o problemă şi hai să o rezolve. Dar ea nu există! Ceea ce s-a întâmplat acolo este rezultatul mai multor factori. În primul rând, politicienii au acaparat banca. Şi tot politicienii au jefuit-o.

AT: Spune-mi, te rog. Tu doar eşti, totuşi, autoritate. Chiar e imposibil de văzut banii, unde au plecat? Doar este o sumă mare de bani. Nu sunt 100 de lei.

VP:  Saşa, nimeni nu-i caută.

AP: Cum adică, nu-i caută?

VP: Iată aşa. Nimeni nu caută nimic. Nimic nu întreprind. Înţelege corect. După ce vor veni procurori normali şi vor vedea ce au făcut aceşti băieţi, se vor apuca de cap. Nu vor putea face nimic.

AT: De ce nu încearcă? Este o situaţie stranie. Nu puteau să întoarcă o parte din bani? Îşi curăţau reputaţia…

VP: Saşa, care „o parte de bani”? Ce-i cu tine? Să ia şi să întoarcă banii?

AT: Dar, de ce nu? Dacă pot fi găsiţi şi aşa mai departe.

VP: Tu doar ştii cui să-i pui întrebarea asta. Pune-i-o.

AT: Cui să i-o pun?

VP: Lui Vladic. „Vladic, ascultă, poate întorci o parte din bani?”.  Vei vedea reacţia lui.

AT: Nici nu ştiu. Dacă ar fi fost implicat, aşa cum spun aceşti tovarăşi, probabil ieşea ceva la iveală. Nimic nu a ieşit.

VP: Prietene, asta pentru că el controlează ca să nu iasă.

AT: Nu ştiu.

VP: Ce să ştii aici? Tu ştii cui aparţine Victoriabank?

AT: Nu. Nu ştiu. M-ai întrebat şi îţi spun – nu ştiu. Am auzit că un businessman din Rusia. Nu ştiu.

VP: Bine, dar ştii cine a vândut această bancă?

AT: Habar n-am.

VP: Eu. Eu am vândut-o!

AT: Şi cui ai vândut-o?

VP: Pe faţă – lui Ilan Şor, iar proprietar real era Vladimir Plahotniuc

AT: Şi acum cine e proprietar? Cine este acel rus? Un bancher sau cine?

VP: Rusul nu are cu asta nicio legătură. El doar este scos în faţă. L-au pus.

AT: Ce înseamnă „l-au scos în faţă”? Explica-mi te rog, în limbaj normal.

VP: Cel care stă în faţă, ca pe front. Cel care este faţa. Dar în spatele lui stau beneficiarii. 13:09

AT: Am auzit că Banca Europeană va cumpăra…

VP: Nu cred. Este o problemă. Eu am vândut aceste acţiuni pe banii care au fost furaţi de la Banca de Economii. Eu nu ştiam însă atunci că îi fură, pentru că era până la falimentare…că vor fi furaţi de la BEM şi nimeni nu va întoarce nimic. Înţelegi? Cu atât mai mult, nu am ştiu că Banca Naţională va da garaţii şi cu aceste garanţii vor fi acoperite toate obligaţiile. Înţelegi? Iată şi toată bucătăria…Dar faptul că Vlad este implicat în asta nemijlocit este demonstrat prin aceea că Victoriabank a acordat BEM un credit interbancar de un miliard 800 de milioane cu două săptămâni înainte de falimentarea BEM.

AT: Ce înseamnă credit interbancar?

VP: Asta este un credit de la Victoriabank pentru BEM.

AT: Dar pentru ce a dat? Explică-mi.

VP: Îţi explic. De exemplu. Dacă tu ştii că Banca Naţională va acoperi toate datoriile, ce începi să faci? Începi să împrumuţi de la toţi, banii să-i scoţi, ştiind că peste două săptămâni Banca Naţională va veni şi le va plăti la toţi.

AT: Nu prea înţeleg. Nu mă pricep la aceste uneltiri.

VP: Uite. Eu ştiu că mâine voi da faliment şi că pentru mine va plăti „moş Vasia”.

AT: Vei începe să iei şi mai mult cu împrumut…

VP: Şi cu cât mai mult împrumut, cu atât mai mult va plăti pentru mine „moş Vasia”. Înţelegi? De acea, spre sfârşit, eu împrumut de la toţi, la orice rată şi orice condiţii. Cu cât mai mult o să împrumut acum, cu atât mai mult o să fur în cele din urmă.

AT: Dar tu parcă spuneai că Filat a cumpărat Victoriabank.

VP: Nu. La început ei au încercat să mă aburească aşa. Ilan şi asta… Pe urmă totul a devenit simplu. Iar Ilan a şi recunoscut.

AT: Ce va fi cu el?

VP: Cu Ilan? Îl vor închide.

AT: Îl vor închide, totuşi? Serios?

VP: Sau îl vor închide, sau îi vor da posibilitate să plece.

AT: Serios? Aşa crezi? Atunci, de ce… În ce constă joaca? Dacă o să-l închidă.

VP: Păi lui îi spun că nu-l vor închide. Totul este simplu.

AT: Dar el doar tot nu este prost.

VP: El?

AT: Da. El doar este aşa de şiret.

VP: Dacă nu era prost, nu nimerea în această situaţie.

AT: Da. Dacă nu era prost nu s-ar fi băgat. Pe el îl atrăgea ca cu magnetul. Îmi amintesc cum alerga permanent la Filat. Seara, ziua. Una, alta. Bine. Ascultă, Slava.

VP: În privinţa băncilor, asta nu putea să fie realizat fără politicieni. A fost condus de politicieni. Politicienii au fost principali. Desigur, Ilan are o parte mare de vină, pentru că el a început. Politicienii s-au conectat deja pe la sfârşit. Şi au încheiat situaţia. Dar gaura cea mai mare, desigur, a fost făcută de Ilan. Cu certitudine.

AT: Dar eu am privit conferinţa lui de presă, trei luni în urmă el a ieşit şi au fost prezentate alte cifre. Că totul a fost făcut până la el şi că gaura a fost făcută cu mult înaintea lui.

VP: Amice, eu în astfel de situaţii am fost. Înaintea lor. Când eu îi transmiteam lui 40 de procente din acţiunile BEM, acolo creditele cu probleme erau de un miliard 250 de milioane (de lei – n.r.). Dintre care 600 (de milioane – n.r.) puteau fi restituite. Rămâneau, în total, 650 de milioane (de lei – n.r.) neacoperite. Iată despre ce este vorba. Pornind de aici, eu am vândut pachetul. Când eu am vândut, iar Ilan a intrat, creditele cu probleme erau de un miliard 250 de milioane, iar gaura – de 650. Adică fără acoperire. În problemele cu credite erau gajuri, una, alta, adică ceva se putea de întors, ceva se putea de vândut. După calculele mele, erau neacoperite prin gajuri aproximativ jumătate. Şi asta noi consideram gaură reală, care există în bancă. Dar iată cum ei au făcut 14 miliarde, din 650 (de milioane – n.r.) – pentru asta, sincer vorbind, e nevoie de mare talent! Şi aici erau implicaţi toţi. Toţi erau implicaţi complet. Iar acum luptă cu alţii. Luptă cu participanţii oneşti de pe piaţă. Luptă cu acele bănci care nu au admis aşa lucruri, care îşi cresc bine capitalul. E strict moldoveneşte. Nevinovaţii sunt pedepsiţi, iar vinovaţii – premiaţi.

AT:  Bine, Slava, eu trebuie să fug. Hai poate vom reveni la această discuţie. Poate seara, poate mâine, când va fi timp. Bine?

VP: Da, hai. Mulţumesc.

AT: Pur şi simplu după mine deja au venit. Pa!
Sursa:jurnal.md