Care a fost relația înaltelor fețe bisericești cu temutul KGB? Este adevărat că acestea au avut obligația să informeze cu regularitate serviciul secret al Uniunii Sovietice, fără a avea alternativă? Este sau nu curățită Biserica de clericii care au dat, ani de zile, cu subsemnatul la securitate și în același timp au fost mijlocitori dintre Dumnezeu și enoriași?

Inserăm, în exclusivitate, un material documentar pe care l-a obținut redacția noastră, despre o ședință a sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse la care s-au facut deconspirări senzaționale legate de apartenența Patriarhului și altor înalte fețe bisericești la instituția de pe Liubeanka!

Moscova, august 1991. Puciul a suferit eșec, membrii GKCP sunt arestați. În ajun a fost vandalizat și expulzat din piața Liubeanka monumentul lui F.Dzerjinschii. Mulțimea agitată cere tot mai insistent asaltarea edificiului KGB pentru a scoate la iveală toți trădătorii și provocatorii securității sovietice.

La reședința Patriarhului Moscovei și a întregii Rusii, Alexei al II-lea are loc ședința extraordinară a Sfîntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Sunt prezenți toți membrii Sfîntului Sinod, care, în ajun, au fost convocați de urgență, personal de către Patriarh. Unii dintre ei au fost aduși la Moscova cu mijloacele aeriene ale Forțelor Armate ale Uniunii Sovietice.

Colaboratorii aparatului administrativ-auxiliar al Patriarhului (juridic, secretariat, relații cu publicul, consilieri, consultanți, pază de corp, etc.) nu au fost admiși la ședință, aceasta fiind desfășurată cu titlu strict confidențial. A fost totuși o singură excepție:  la invitația Patriarhului a fost prezent Împuternicitul Consiliului pentru Culte de pe lînga Consiliul de Miniștri al Uniunii Sovietice, generalul KGB Milovanov Evghenii Alexandrovici, care exercita această funcție sub acoperire.

Fără a anunța preliminar și fără a aproba regulamentar ordinea de zi, ședința a fost deschisă de către Alexei al II-lea. Patriarhul a menționat caracterul excepțional al situației social-politice din URSS și eventualele consecințe nefaste pentru Biserică și țară.

În această ordine de idei Patriarhul a anunțat, că scopul convocării extraordinare a Sfîntului Sinod are la bază două chestiuni strategice. Prima constă în intenția lui benevolă, conștientă și fermă de a solicita demisia din înalta funcție. Iar a doua reiese din prima – înaintarea și examinarea unor noi candidaturi.

Alexei al II-lea a mărturisit, că pe parcursul întregii sale activități clerice a fost strîns legat cu organele securității de stat și, în calitate de agent secret de informații, a îndeplinit un șir de misiuni operative importante, inclusiv peste hotarele URSS, și că este cunoscut în această calitate de către unii dintre foștii lucrători operativi, actuali opozanți ai sistemului, ceea ce nu poate exclude o scurgere premeditată de informații. Astfel, a accentuat Alexei al II -lea, ar putea fi adus un prejudiciu moral-psihologic catastrofal atît funcției de Patriarh, cît și întregului cler, precum și Bisericii Ortodoxe Ruse în întregime.

În așteptarea susținerii demisiei și înaintării de candidați a fost oferit cuvîntul fiecărui membru al Sfîntului Sinod. Însă cei din urmă, pe neașteptate, unul după altul, au făcut aceleași destăinuiri – precum că au servit organele securității de stat în calitate de agenți secreți ai KGB-lui pe tot parcursul activității lor clerice și că, la fel, nu-și pot asuma în continuare dreptul moral de inaintași ai Bisericii Ortodoxe Ruse.

În sală s-a lăsat o liniște mortală. După o mică pauză s-au făcut auzite opinii răzlețe despre oportunitatea dizolvării întregului Sinod. Atunci a intervenit generalul Milovanov, care a accentuat că vorbește în numele Guvernului Sovietic și că  chestiunea în cauză a discutat-o, în ajun, personal cu Președintele Gorbaciov.

Generalul a adus aminte asistenței, că asigurarea securității de stat a Uniunii Sovietice este datoria sfîntă, constituțională, a fiecărui cetățean sovietic. A menționat rolul important al fiecăruia dintre cei prezenți în acest domeniu, mai ales, în condițiile desfășurării de către SUA și Occident a unor «cruciade» de anvergură de diversiuni ideologice împotriva «imperiului răului», cînd doar cu aportul lor, plin de abnegație, s-a realizat constituirea și cimentarea unor noi capete de pod în comunicarea civilizată cu inamicul strategic.

Milovanov a mai accentuat faptul că nici unul dintre înalții cleri nu poate avea motive de remușcări spirituale. Deoarece în cadrul activității lor secrete nu au avut și nu au promovat sarcini de dezbinare a societății sovietice, nu au realizat scopuri de urmărire politică, nu au fost antrenati în procesul de monitorizare a vieții social-politice din țară, nu și-au trădat enoriașii nici în cele mai drastice perioade de timp ale istoriei trecute și mai puțin îndepărtate.

În încheiere, în numele Guvernului Sovietic, generalul Milovanov s-a adresat către membrii Sfîntului Sinod cu îndemnul ferm de a nu aproba decizii pripite cu privire la cele expuse în cadrul ședinței exraordinare. A adus asigurări convingătoare, că deja sunt întreprinse toate măsurile sigure de rigoare pentru neadmiterea apariției unor amenințări la adresa securității personale a celor prezenți «acum și întotdeauna».

Luînd atitudine față de cele expuse de către generalul Milovanov membrii Sfîntului Sinod și-au încheiat ședința fără aprobarea unei oarecare hotărîri și au convenit  verbal, de comun acord, să se întrunească în viitorul apropiat, «cînd se vor limpezi apele».

Surse de încredere din cadrul aparatului administrativ-auxiliar al Patriarhului au mărturisit, cu lux de amănunte, că, imediat după plecarea membrilor Sfîntului Sinod de la reședință, Alexei al II-lea, pe parcursul a patruzeci de zile, a respectat cu strictețe un post dur, refuzînd sau ignorînd în mod categoric orice apariție în publicul larg. Tot acest timp l-a petrecut în rugăciuni și pocăință, în singurătate. Un comportament creștin similar l-au avut și ceilalți membri ai Sfîntului Sinod.

Reapariția publică a Patriarhului Alexei al II-lea și a membrilor sinodului rus a avut loc cu ocazia reluării obligațiunilor funcționale, suspendate convențional pe perioada autopurificării spirituale a acestora, în cadrul unei ședințe ordinare a Sfîntului Sinod.