Analistul politic Igor Boțan, membru al Platformei Civice Demnitate și Adevăr, a vorbit într-un interviu pentru cursdeguvarnere.ro despre situația politică din țară și relațiile Republicii Moldova cu România.

Criză politică prelungită la Chişinău. Cum percepe populaţia această situaţie?

Populaţia Republicii Moldova se simte dezamăgită, chiar trădată, de clasa politică, care acum 6 ani a promis cetăţenilor integrarea europeană, aducerea Republicii mai aproape de standardele Occidentale, modernizarea ţării.

Din păcate, ceea ce percepeam ca fiind o poveste de succes – suport necondiţionat din partea UE, suport economic pentru proiecte de infrastructură, educaţie şi sănătate – s-a transformat într-o istorie horror. Am asistat la furtul unui miliard de dolari din sistemul bancar şi la punerea sarcinii de recuperare a acestui miliard furat pe umerii cetăţenilor. Senzaţia e că am fost minţiţi, trădaţi.

Acum, două treimi doresc ca în Republica Moldova să fie organizate alegeri parlamentare anticipate, alegeri care să ducă la schimbarea clasei politice.

Cum răspund partidele parlamentare acestei opţiuni populare?

Partidele parlamentare de pe segmentul pro-european afirmă că nu vor alegeri anticipate. Spun că, potrivit mandatului dat de cetăţeni în urmă cu exact un an în urmă, mai au 3 ani de guvernare.

Problema e că aceste partide, sunt 3 la număr, au creat o criză politică din care, vedem, nu ştiu să iasă. Moldova traversează şi o gravă criză social-economică: banii nu mai ajung în buget, existând un risc considerabil ca statul să nu îşi poată onora plăţile sociale. Cel mai important e următorul: guvernanţii vor să rămână la putere, dar e clar că nu pot.

Sunt întârzieri în această privinţă?

Din fericire, salariile şi pensiile sunt plătite la zi. Preţul este însă unul imens pentru că statul a sistat absolut toate finanţările altor proiecte. În acest moment sunt îngheţate toate achiziţiile publice, toate investiţiile.

Acum, speranţa guvernului interimar se îndreaptă spre România, care să deblocheze creditul promis de 150 de milioane euro. Dar România spune: mai întâi să vedem un guvern, să vedem schimbări…

Până la urmă, ce împiedică formarea unei majorităţi?

Asta e problema-cheie. Ce îi împiedică? Lipsa de încredere reciprocă. Partidul Liberal Democrat, al cărui lider este încarcerat şi împotriva căruia s-a declanşat investigaţie privind furtul din bănci, al cărui prim-ministru a fost demis, ai cărui primari sau consilieri regionali sunt presaţi să schimbe partidul, pune acum condiţii…

PLDM este conştient că are partea sa de vină dar insistă ca, înainte de orice negociere care să vizeze investirea unui nou guvern, să fie clarificate câteva lucruri. Să scoatem de sub influenţa politică instituţiile de drept şi de reglementare ale statului, pentru că aceste instituţii au permis furtul miliardului.

Să procedăm aşa cum a procedat România, care a obţinut succese după ce s-a asigurat independenţa DNA şi a Justiţiei, de exemplu. La Chişinău, ca o paranteză, cea mai importantă lozincă este ”DNA, treci Prutul!”. Apoi, se cere demonopolizarea instituţiilor media, folosite în prezent ca armă de propagandă.

Există persoane în Republica Moldova care să poată asigura independenţa de care vorbiţi?

Cred că Republica Moldova, cu toate handicapurile pe care le are, deţine şi oameni de calitate. Mulţi dintre aceştia, percepând politica drept un act murdar, aproape sinonim cu noţiunea de corupţie, preferă să nu se implice. Sunt însă semne că lucrurile se schimbă.

Inclusiv în ceea ce priveşte procedurile de selecţie, unde s-a stabilit că se vor desfăşura concursuri transparente, unde va conta, sper, doar competenţa şi integritatea.

Cât mai pot întârzia declaraţiile de bune intenţii privind reformarea ?

Republica Moldova are nevoie să semneze, cât de curând, un acord cu FMI din cauză că îi este blocată finanţarea din partea partenerilor de dezvoltare. Inclusiv din partea României. Economic, spuneam, stăm foarte prost.

Până şi proiectul gazoductului Iaşi-Ungheni este blocat acum, în primul rând din cauza unei lipse de viziune politică la Chişinău. Avem probleme şi cu energia electrică, am aflat cu surprindere, de curând, că energia electrică în România este cu 40% mai ieftină decât energia pe care Moldova o cumpără din Transnistria

Ce rol poate juca România în limpezirea situaţiei politice?

România este acum un centru de atracţie pentru Moldova, pentru că sunt moldoveni, destui, care nu sunt foarte fericiţi cu ce se întâmplă acum în ţara lor. Sunt o parte, cam 20%, care ar dori unirea imediată cu România. Asta face ca problema să capete dimensiuni foarte delicate.

Dar circumstanţele sunt cele care obligă România să joace un rol foarte important în Moldova. Cel mai important lucru pe care îl poate face statul român pentru Moldova este să devină un stat respectat, prosper şi care se dezvoltă.

Nu trebuie să faci propagandă că România e frumoasă. Pur şi simplu e suficient să o vizitezi, să vezi că se fac drumuri, că sunt locuri de muncă, să vezi că hoţii sunt pedepsiţi, că oamenii se simt în siguranţă, că oamenii sunt mândri de ţara lor. Atunci, cetăţeanul moldovean o să uite de Rusia.

Dacă îşi face sieşi bine, România face bine şi Republicii Moldova. Ca membru NATO şi UE, România are responsabilitatea să se implice în politicile regionale, să discute intens cu guvernul de la Chişinău, să îl încurajeze să facă reforme, să respecte prevederile acordului de asociere cu UE. Dacă are posibilitatea, să acorde un suport economic Republicii Moldova, foarte bine condiţionat.

Mă gândesc, de exemplu, la posibilitatea deschiderii unui fond de dezvoltare care să faciliteze pătrunderea capitalului românesc în Republica Moldova. Asta ar fi calea cea mai simplă, care ar fi înţeleasă şi de UE, şi de cetăţenii Republicii Moldova, inclusiv de cei care azi se uită spre Rusia.

Legat de relaţia Moldovei cu FMI, cu Comisia Europeană. Pasul înapoi făcut de finanţatorii internaţionali poate determina accelerarea negocierilor politice la Chişinău?

Mă gândesc că aceşti parteneri de dezvoltare – aşa numim noi la Chişinău şi FMI, şi Banca Mondială, şi Comisia Europeană – ar trebui să se implice mai mult. Bugetul Republicii Moldova este suplinit în proporţie de aproximativ 15% cu bani pentru echilibrul bugetar.

Noi spunem, stimaţi parteneri, dacă susţineţi financiar guvernul Republicii Moldova, veniţi şi cu condiţii mai dure. Condiţionaţi acest sprijin.

Mesajul partenerilor de dezvoltare este: noi vrem să ajutăm, însă guvernului Republicii Moldova, care este responsabil pentru administrarea treburilor, noi putem doar să recomandăm ce să facă. Nu ne implicăm în procesul de guvernare.

Asta, pe noi ne întristează, dar înseamnă că este sarcina partidelor de guvernare să depăşească perioada de criză şi să anunţe partenerii de dezvoltare că lucrurile au revenit la normal, că au cu cine negocia.

Cât mai influenţează astăzi Moscova politica de la Chişinău? Care mai sunt relaţiile cu Transnistria?

Ştim un lucru: a fost sarcina guvernului, pe care o regăsim în documentele oficiale, să promoveze reforme astfel încât cetăţenii din Transnistria să îşi schimbe atitudinea faţă de reintegrarea teritoriului moldovenesc. Această sarcină nu a fost atinsă din cauza corupţiei. Asta foloseşte şi propaganda Moscovei în relaţia cu Moldova.

Dar ştim foarte clar că Rusia nu mai poate ajuta Transnistria, a tăiat dramatic din suportul financiar adresat acestei regiuni pentru că are cheltuieli extraordinare în Crimeea, în Donbas, în Siria. Sigur, propaganda e activă, dar lumea e conştientă că Rusia se mai poate implica în Moldova doar la nivel de propagandă.

Asta a determinat ca moldovenii să înceapă să privească spre România. Văd că se întâmplă lucruri interesante, plăcute în România. DNA-ul din România a ajuns o instituţie care este solicitată să vină şi la Chişinău.

Există totuşi un proces de consultanţă acordat Chişinăului în domeniul luptei anticorupţie…

Noi ne bucurăm foarte mult de această consultanţă, numai că exact asta înseamnă. Ştim că legislaţia nu permite DNA să activeze în Republica Moldova. Este bine-venit acest schimb de experienţă, de ajutor, însă voinţa politică trebuie să emane de la Chişinău.

Când devii mai bine pregătit, mai sofisticat, e excelent, dar atât atâta timp cât nu sunt depolitizate instituţiile moldoveneşti astfel de consultanţă rămâne fără efectele pe care le aşteaptă cetăţenii.

Care ar fi căile de ieşire din impas?

Sincer, sunt sceptic în legătură cu posibilitatea găsirii unui numitor comun între cele 3 partide pro-europene. Mă întreb, ce pot face bun şi util pentru Republica Moldova aceeaşi oameni care au condus ţara, cu rezultatele de azi, în ultimii ani? Ne mai întrebăm: dacă ăştia trebuie să plece, nu există riscul să se întoarcă la guvernare forţele politice anti-româneşti şi anti-europene?

E o întrebare care trezeşte îndoieli şi în mediul diplomatic occidental, şi în rândul cetăţenilor Republicii Moldova. Oamenii se tem că pedepsindu-i pe corupţii zişi pro-europeni ne facem singuri rău, aducând la guvernare oameni care vor să oprească parcursul european al ţării.

Ce spun cercetările sociologice?

Sociologic, lucrurile stau aşa: încrederea în guvern este de 7%, încrederea în Parlament şi în Preşedinţie este 6%. Niciodată în istoria Moldovei nu am găsit procente asemănătoare.

Alegeri anticipate doresc peste 60% dintre cetăţeni, care nu se tem de forţele pro-ruseşti. Asta pentru că Moldova are parafat un acord de asociere cu UE. Să încerci să denunţi acest acord ar fi şi o greşeală, şi o prostie. Ar fi o mişcare sinucigaşă pentru o ţară cu PIB-ul egal cu 3 sutimi din PIB-ul UE. 15% din buget o reprezintă contribuţia partenerilor de dezvoltare pentru proiecte diverse de dezvoltare, deci banii ăştia ar dispărea. Iar dacă ar ajunge la putere alte partide ar trebui să se bazeze pe ajutorul Rusiei să acopere fondurile de dezvoltare.

De unde să mai vină bani de la Moscova, când preţul petrolului este cel care este, când Rusia are nevoie de sume imense să acopere cheltuielile din Ucraina, din Siria, şi să asigure finanţarea proiectelor cu Belarus şi cu Kazahstan? Nimeni nu mai crede că Federaţia Rusă va putea, acum, să ajute şi Republica Moldova.

Singurul lucru care ar putea să îl facă este să îşi redeschidă piaţa pentru produsele moldoveneşti. Dar, aşa cum arată azi relaţiile Rusiei cu Ucraina, ipoteza asta este cel puţin problematică. Între Moldova şi Rusia avem Ucraina, care consideră Rusia principalul său inamic strategic, care şi-a închis spaţiul aerian pentru Rusia, care nu ar fi deloc fericită să aibă în spate un prieten al celui mai mare duşman al său.

Toate acestea îi fac pe moldoveni să nu se teamă de alegeri anticipate.

Anticipatele par singura soluţie….

Personal, sunt în favoarea acestei soluţii. Cred însă că alegerile anticipate ar trebui să reprezinte însă un Purgatoriu care să cureţe clasa politică. Ştiu că societatea noastră este una divizată pe criterii lingvistice, pe criterii de avuţie.

Ştiu că balanţa este practic 50-50. A fost un moment în care balanţa s-a înclinat în favoarea integrării europene, dar această situaţie a fost compromisă de cei care s-au etichetat pro-europeni, deci nu există soluţie. Trebuie schimbată clasa politică.

Dacă am avea un DNA ca în România, atunci n-ar fi fost o problemă, puteau să rămână şi să răspundă dacă sunt corupţi. Nu avem aşa ceva, deci trebuie schimbaţi.

Cu cine?

Mişcarea protestatară de la Chişinău, sub presiunea circumstanţelor, trebuie să se decidă cum va acţiona în viitor. Vor continua protestele pe o dimensiune civică, sau se angajează în procesul politic, oferă o soluţie alternativă?

Este o dilemă care se va rezolva curând – o parte a liderilor mişcării protestatare, o treime dintre aceştia, vor să constituie un partid nou, care să reprezinte interesele segmentului pro-european la viitoarele alegeri, fie ele şi anticipate.

Sunt câteva proiecte cu sorţi de izbândă, mai ales că un proiect similar s-a concretizat, anul trecut, pe segmentul de stânga. Se poate, deci.

Forţele de stânga s-au organizat cu sprijinul Moscovei şi cu finanţări neclare. Ce poate face zona de dreapta?

E o problemă. În primul rând că orice forţă nouă care se pretinde de dreapta, care afirmă că doreşte să ofere o alternativă la politica coruptă, nu poate apela la finanţări obscure. Aceste proiecte cred ar trebui să înceapă cu un apel: Stimaţi concetăţeni, dacă vreţi să avem un proiect reuşit, care să schimbe actuala clasă politică coruptă, trebuie să vă implicaţi, trebuie să coparticipaţi. Nu ştiu care ar fi răspunsul oamenilor.

Ştiu însă un singur lucru: trebuie o schimbare de mentalitate ca să reuşim: să nu mai fim populaţie, să devenim cetăţeni ai Republicii Moldova! Trebuie să conştientizăm că suntem prinşi într-o capcană: suntem sărăciţi, suntem jefuiţi.

Drama societăţii moldoveneşti este una de proporţii pentru că o treime din forţa de muncă a Republicii Moldova a părăsit ţara. Nu mai sunt profesori în şcoli, medicii pleacă pe capete. Cred că ajunge – trebuie să schimbăm ceva, să manifestăm spirit civic şi să readucem lucrurile la normalitate.
Sursa:independent.md