Bunăstarea judecătorilor, reforma justiţiei şi UE, de Igor CAȘU
Preşedintele Nicolae Timofti a adus o veste bună pentru judecătorii moldoveni: le vor fi mărite salariile. Acţiunea face parte din strategia de luptă cu corupţia în domeniul justiţiei, implementată cu sprijinul UE.
Se consideră că odată ce slujitorii Femidei vor avea o leafă mai bună, vor fi mai puţin tentaţi să accepte mită pentru a acorda un verdict favorabil unei sau altei părţi implicate în litigiu. Pe cât de întemeiate sunt aceste speranţe şi se vor împlini ele oare în Republica Moldova?
Personal, mă îndoiesc. Şi vă spun de ce. Numai s-a anunţat această veste, că au şi apărut unele comentarii interesante. Cel care mi-a atras atenţia şi care mă tem că este reprezentativ pentru întreaga breaslă a judecătorilor este următorul: da, mulţumim pentru grijă, dar nu trebuie de uitat că şi după aceste majorări salariul judecătorilor moldoveni va fi cu mult mai mic decât leafa judecătorilor din Uniunea Europeană, mai ales faţă de ţările din Vest, dar şi cele din Europa Centrală şi de Est deopotrivă. Adică, mai puneţi-vă pofta în cui!
Nu numai judecătorii consideră la fel. Şi o parte bună, dacă nu chiar toţi, deputaţii. Majoritatea au avut însă bunul simţ sau prudenţa de a nu se exprima pe marginea acestui subiect foarte sensibil din punct de vedere politic, dar şi, pur şi simplu, uman. Nu s-a putut reţine să-şi exprime indignarea cu privire la salariile deputaţilor din Parlament, raportat la cele primite de cei din Europa, deputata Ana Guţu. Încă o declaraţie de acest fel şi toate meritele grupării care s-a desprins din PL în ideea menţinerii actualei guvernări pro-europene se vor duce pe apa sâmbetei. Şi nu mai e nevoie nici de „blestemele“ lui Mihai Ghimpu ca reformatorii liberali să-şi semneze înşişi sentinţa în ceea ce priveşte viitorul lor politic.
Împinse până la absurd, comentariile unor judecători – nu ale tuturor, dar mă tem că îi reprezintă pe o bună parte -, potrivit cărora salariile lor rămân totuşi mai mici decât cele din Uniunea Europeană, înseamnă un refuz prealabil de a îndeplini conştiincios obligaţiile profesionale şi de a respecta codul deontologic până când remunerarea lor va ajunge la standardele europene. Mutatis mutandis, nici chirurgii nu trebuie să opereze profesionist până când nu li se vor plăti salarii comparabile cu cele din Occident, nici profesorii nu trebuie să predea la nivel european până nu vor fi remuneraţi ca cei de la Oxford, Cambridge, Harvard sau Stanford. Mai mult, nici ţăranii nu trebuie să semene grâu şi să îngrijească viţa-de-vie până nu vor primi promisiuni ferme de la guvern că munca lor va fi răsplătită nu mai rău decât cea a agricultorilor din Uniunea Europeană şi Statele Unite. Nici copiii nu trebuie să meargă la grădiniţă sau la şcoala, atâta timp cât nu li se va oferi o masă de minim 50 de lei pe zi, aşa cum se face, bunăoară, în Suedia. Şoferii de la maxi-taxi (sau rutieră, cum spun basarabenii) nu trebuie să pornească din loc decât după ce pasagerii vor plăti cel puţin 8 lei, cât se achită pentru o călătorie în acelaşi mijloc de transport la Iaşi, spre exemplu.
Judecătorii nici nu îşi dau seama că ceea ce îşi doresc ei – să aibă condiţii ca în Uniunea Europeană – depinde chiar de ei. Corupţia şi nereformarea justiţiei – de rând cu lipsa unei economii de piaţă funcţionale – este cel mai mare obstacol al Republicii Moldova în calea accederii, sau măcar apropierii, de Uniunea Europeană. Şi ca ei să poată trăi ca în UE, trebuie să înţeleagă că şi cei din jur, societatea în ansamblu, trebuie să aibă condiţii similare de trai, măcar la jumătate din cele din lumea civilizată. Atunci şi salariile lor vor fi onorabile şi le vor oferi condiţii optime pentru viaţă. Adică, prosperitatea lor, dar şi a întregii societăţi, depinde, în mare măsură, de limitarea fărădelegilor din sistemul justiţiei şi reabilitarea imaginii slujitorilor Femidei.
sursa: adevarul.ro/moldova