Curaj, găină, că te tai! De aseară, de când a primit bolovanul Departamentului de Stat în figură, Partidul se face că nu pricepe care e problema.

Primele reacții au fost de stupefacție. Doamna Olguța Vasilescu a prins cutremurul în direct. A bâiguit ceva cu suveranitatea națională și s-a întrebat care este articolul „buclucaș” care a produs seismul. Florin Iordache spune că el unul nu l-a simțit. Ceea ce la Florin Iordache este perfect natural.

De 12 ore, o armată de analiști ai Partidului încearcă la televizor să explice inexplicabilul și să facă negrul alb. De la luări de poziție inflamate și patriotice (nimeni să nu se bage în treburili noastre interne), la încercări de alba-neagra de Gara de Nord (americanii nu sunt informați, sunt manipulați, o să le explicăm noi mai bine), la explicații inept-comice (comunicatul este pozitiv, el încurajează PSD-ul să continue reforma Justiției și să lupte cu abuzurile), toți cei care într-un fel sau altul „sponsorizează” legile Justiției caută argumente pentru a-l convinge pe Liviu Dragnea să nu cedeze, acum că victoria lor este atât de aproape. În fond, dacă n-au ținut cont de magistrați, de opoziție, de stradă, de ce ar ține cont de americani?

Partidul nu înțelege, din păcate, nici românește, nici bruxellește, nici americănește. Să-i traducă atunci Ion Iliescu pe rusește care e problema, poate o vor pricepe și doamna Olguța, și dl. Iordache: NU poate face reforma Justiției un condamnat penal. NU e vorba de un articol sau altul, întregul proces este lovit de nulitate. Este ca și când l-ai pune pe un pușcăriaș să-și construiască singur pușcăria. Americanii au mai văzut asta undeva: în Columbia lui Pablo Escobar, o altă țară demnă și suverană care nu a reușit să ajungă la cartelurile de crimă organizată decât în momentul în care a intervenit brutal DEA în treburili ei interne.

Statele Unite sunt aliatul strategic al României, adică al cetățenilor acestei țări. Nu sunt aliatul Parlamentului, Guvernului, Președinției sau al vreunui ONG, sunt aliatul tuturor cetățenilor României. SUA au intervenit întotdeauna când puterea de la București a devenit abuzivă și arogantă. În timpul regimului Adrian Năstase, singura formă de opoziție din țara asta era ambasadorul Michael Guest. Pe Adrian Năstase îl ustura teribil fiecare luare de poziție a diplomatului american. În cel mai bun stil românesc, a încercat să-i cumpere țara cu contractul Bechtel. Pragmatici, americanii i-au luat miliardele și l-au lăsat pe Michael Guest să-și facă liber job-ul pentru care fusese trimis la București. Liviu Dragnea a încercat să-i cumpere pe americani cu contractele militare. În cel mai bun stil de căpitan de județ, a încercat să negocieze Romanian – style.

Comunicatul Departamentului de Stat este probabil doar vârful aisbergului. Ce nu vedem sunt multele mesaje poate mieroase, poate sfidătoare, poate amenințătoare, poate chiar șantajiste, pe axa București – Washington. Ca fapt divers, acum 10 zile, descinderea intempestivă a lui Rex Tillerson la București a venit într-un moment în care parlamentarii PSD și ALDE „uitaseră” să se mai prezinte la comisia de Apărare unde se decidea achiziția rachetelor Patriot.

Tonul dur, ultimativ, categoric, neobișnuit pentru Departamentul de Stat este rezultatul diplomației Teleorman, care probabil i-a adus pe diplomații Departamentului de Stat la exasperare. Liviu Dragnea este pur și simplu prea mic, prea provincial și prea condamnat penal pentru jocul acesta.

Deci, care e problema, domnilor și doamnelor de la PSD? Problema este Liviu Dragnea. Problema este că v-ați încolonat cu frică în spatele unui om care „reformează” Justiția ca să scape de pușcărie, votând în unanimitate o fantezie periculoasă pentru România, în care vă luptați cu himerele „statului paralel”. Problema este că în numele PSD vorbesc azi condamnații, inculpații și fanaticii. Problema e că marele PSD a ajuns să reformeze Justiția ca în imaginea de mai jos:

Problema este că în ultimele 10 luni de zile un grup de oameni cu dosare penale schimbă traiectoria geostrategică a României ca să-și salveze libertatea și averile.

Florin Negruțiu

Sursa:republica.ro