Pe 9 august se împlinesc 20 de ani de când l-am pierdut pe Ion Vatamanu, poet, publicist, om politic și doctor în chimie. Între 1989-1991, împreună cu poeta Leonida Lari asigurăapariția ziarului „Glasul”, primul ziar în grafie latină din perioada postbelică în  tipărit. Între 1991-1993 a deținut poziția de director al revistei Columna. În 1990 este ales deputat în primul Parlament al Republicii Moldova și desemnat președinte al Comisiei Parlamentare pentru Cultură și Culte.  Este semnatar al declarației de Independență.

Ce vor scriitorii, de Ion VATAMANU

Exista o stea, a noastră, aici,
O lacrimă-n desfacerea florii,
Fratele meu, eu nu ți-s dușman
Iată ce vor scriitorii

Dacă mai pierdem și ultimul port,
Acela matern în delta culorii,
Fratele meu, cu morții nu merg
Iată ce vor scriitorii

Un grai să nu tacă, al nostru, aici,
Trezește-l în suflul viorii,
Fratele meu, deșteaptă-ți copiii
Iată ce vor scriitorii

Pământul, izvorul își roagă stăpânul,
Întoarcerea lui la dorite podgorii,
Fratele meu, îți cer demnitate
Iată ce vor scriitorii

Aer n-ajunge pe metru pătrat,
Pe metru pătrat se-ntuneca zorii,
Fratele meu, nu-ți vinde și casa
Iată ce vor scriitorii

Nu-i unde, nu-i unde, suntem grămădiți
În păstaia uscată-a victoriei,
Fratele meu, deșteaptă-ți ființa
Iată ce vor scriitorii

Pe-aceste câmpii, ale noastre, latine,
Arde veșmântul rupt al istoriei,
Fratele meu, ne cheamă părinții
Iată ce vor scriitorii

Ne-am săturat de momeli și minciuni,
Astăzi țara își spulberă norii,
Fratele meu, adevărul nu iartă
Iată ce vor scriitorii.