Cinci gînduri. De la Caragiale citire.

“Să nu te miri că se potrivesc cuvintele înțeleptului de acu o sută treizeci de ani cu starea de azi a artei la noi… Miră-te mai bine că și peste alți o sută treizeci de ani, vor fi mulți, foarte mulți “epitropi și ctitori ai intelectualității române” cărora vor trebui spuse aceleași adevăruri și… tot degeaba spuse.”

“Trecem pe lângă absurditate și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltată; auzim neghiobia şi nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustată; vedem impostura şi ticăloșia și zâmbim frumos, ca la întâlnirea celor mai bune cunoștinţe.”

“Am ascultat “Pe-al nostru steag e scris unire!”. Asta-i! Asta-i! Asta-mi place! Bravos, băieți! Asta-i adevărată, şi nu “Deşteaptă-te, române!”. Aia-i tânguitoare, mă, şi noi am plâns destul până acuma. Mă, de-acum să nu mai cântați pe țăran cu plete lungi şi cu fluierul de cioban la buze. Azi fluieră trenul. Să-i faceți pe țărani un popor european.”

“Eu nu mă pot gândi sus când umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Viața banală a mea, a noastră, a tuturor românilor, iată ce mă interesează, iată ce-mi atrage irezistibil atenţia. Ferice de cei ce pot să gândească sus, nesimţind pe ce calcă jos! Ferice de ei! Groase tălpi trebuie să aibă.”

“În toată viața mea n-am fost mort.”

(Ion Luca Caragiale – 1 februarie – 9 iunie 1912)

Sursa: webcultura.ro