Colegii mei de fabrică mă așteptau să mă întorc din Moldova. Căci camarazii mei de lucru știau că am plecatde urgență pentru o săptămână pentru a mă încadra în bătălia pentru Primăria Chișinăului.

Le=am povestit atâtea lucruri despre istoria zbuciumată a fărâmei noastre de neam: cum am supraviețuit noi șilimba noastră de origine latină în fața nenumăratelor hoarde de barbari, cum am stat pavăză la PoartaCreștinătății împotriva invaziei otomane, cum am fost cotropiți de două ori de imperiul țarilor și bolșevicilor. Șicum acest imperiu ne amenință cu a treia cotropire – de această dată – „democratică”. Și cât de importanteste controlul asupra capitalei Chișinău pentru parlamentarele din toamna acestui an.

Și colegii mi-au dorit drum, asigurându-mă că vor îndeplini ei obligațiile mele de muncă. Și mi-au dorit să măîntorc cu victorie.

Am ajuns la Chișinău când lupta se dădea pe muchie de cuțit. Și noi am izbândit asupra lepădaților de neam,loviți rău de morbul bolșevismului, care au făcut prieteșug cu străinii aduși de vânt pe pământul străbunilornoștri.

La întoarcere, prietenii mei s-au bucurat mult despre victoria candidatului forțelor pro-europene, domnulAndrei Năstase. Cu atât mai mult că cineva și-a amintit că la 2 iunie a fost „mio compleano”, adică ziua meade naștere, care coincide în mod fericit cu Sărbătoarea Republicii – „Proclamazione della Repubblica Italiana”(2 iunie 1946).

Am avut și eu grijă să aduc din Moldova câteva sticle de „Negru de Purcari”, care s-a bucurat de cele maibune aprecieri. N-a lipsit nici Tricolorul nostru național și Tricolorul național al Italiei, care timp de o săptămânăm-au însuflețit la lupta pe care am dat-o în inima Chișinăului și a Moldovei.

Au fost făcute și câteva poze, drept amintire despre evenimentul deosebit din fabrica noastră din orașulParma, Italia.