Ori Publika, ori Jurnal TV – este totuna!…
Aşa îi aud spunând pe unii şi îmi imaginez cum îi aplaudă cel care stă în spatele canalului Publika şi a celorlalte 4-5-6 – ori câte or fi – posturi ale lui Vladimir Plahotniuc. Pentru că anume aceasta a fost şi este în continuare ţinta propagandiştilor de la Publika, ei nu vor să fie mai buni, mai răi, ori mai altfel decât Jurnal TV, ei vor să creeze impresia că sunt „la fel”, că sunt o oglindă, chiar dacă una strâmbă, a Jurnalului.

După ce, de-a lungul ultimilor ani, postul nostru l-a catalogat pe Plahotniuc drept „interlop şi oligarh”, astăzi toate televiziunile lui Plahotniuc au preluat aceste calificative de „interlopi şi oligarhi” cu referire la Victor Ţopa şi Viorel Ţopa. Şi iată concluzia la care ajunge autorul unuia dintre ultimele articole pe care le-am citit pe aceasta temă: în rezultatul duelului dintre Jurnal TV şi Publika, opinează el, majoritatea alegătorilor din Moldova gândesc că în spatele tuturor forţelor politice stau oligarhi şi interlopi şi că nu mai au sens nici protestele, nici alegerile, nici speranţa în mai bine.

Şi autorul în cauză împarte, senin, vina pentru aceasta stare de lucruri, în mod egal, între cele două televiziuni. Aplauze furtunoase!… Parcă le aud dinspre cei de la Publika! Pentru că nu există un mai mare compliment la adresa lor, pentru că anume asta le-a ordonat Plahotniuc: nu să-l albească pe el, ci să-i facă pe alţii să pară la fel de antipatici ca şi Plahotniuc. Este un procedeu consacrat în tehnicile de manipulare.

Eu îmi dau bine seama că unii dintre autorii acestui gen de articole sunt şi ei parte a propagandei mega-holdingului lui Plahotniuc. Cu ăştia nu am ce discuta, eu vreau să mă adresez aici către oamenii care judecă. Primul lucru pe care vreau să-l spun este că ceea ce Jurnal TV a afirmat timp de 5-6 ani despre Plahotniuc, astăzi spune o Moldovă întreagă. Şi nu pentru că ar fi rezultatul unei manipulări, ci fiindcă reflectă o realitate obiectivă. Astăzi postul nostru nu face decât să spună exact ce a spus în precedenţii 5-6 ani. Da, admit că ar putea să pară excesivă această trimitere la persoana lui Plahotniuc, dar cum să ne învinuieşti pentru asta mai tare pe noi decât pe adevăratul vinovat?!

Vă dau un exemplu un pic din alt domeniu. Urmăresc de un an de zile la televizor cazul cu criminalul care a comandat stropirea cu acid sulfuric a iubitei sale şi aceasta a murit. Am văzut deja vreo şapte-opt ştiri despre acest caz şi aproape toate erau la fel: acuzatul ba se prefăcea bolnav şi nu venea la proces, ba rostirea sentinţei era amânată. Ştirile aveau mereu acelaşi final: imaginea mamei înlăcrimate care îşi exprima teama că banditul ar putea să scape nepedepsit. Şi povestea aceasta putea să mai dureze şi un an, şi doi, şi trei, iar televiziunile ar fi continuat să facă acelaşi fel de ştiri, care s-ar fi încheiat invariabil cu aceleaşi lacrimi ale mamei. Şi ce, de aici ar fi trebuit să rezulte că de vină sunt jurnaliştii pentru că repetă unele şi aceleaşi lucruri?! Slavă domnului, săptămâna trecută criminalul în cauză împreună cu complicele lui au fost condamnaţi la puşcărie pe viaţă şi cu asta episodul s-a consumat. Spuneţi-mi, cu Plahotniuc nu este aceiaşi poveste?! De ani de zile omul este acuzat cu probe, cu exemple, cu documente şi nu se întâmplă nimic. Nu am habar, cum poţi sa deduci de aici că de vină este Jurnal TV pentru că repetă prea des numele lui Plahotniuc?!

Pe timpul guvernării comuniştilor, eu împreună cu alţi colegi comentatori aveam câte o rubrică la „Jurnal de Chişinău” sau la „Timpul”. Păi iată eu nu îmi amintesc aproape nici un text în care să nu figureze numele liderului comunist, pentru că Voronin controla atunci totul. Asta se întâmplă şi astăzi, cum să eviţi numele lui Plahotniuc, dacă influenţa lui asupra treburilor ţării este chiar mai mare decât era a lui Voronin pe atunci?!

Interesant că autorii care ne învinuiesc pe noi, cei de la Jurnal, că insistăm pe numele lui Plahotniuc, tot ei spun că protestele platformei DA nu şi-au atins scopul, că s-au răsuflat şi învinuiesc de asta organizatorii protestelor. Cum adică?! Deci, dacă în Islanda au ieşit 25 de mii de oameni la protest şi a căzut guvernul, ar trebui să tragem concluzia că este meritul organizatorilor protestelor?! Bineînţeles că nu, s-a întâmplat pentru că e vorba de o ţară în care funcţionează mecanismele democratice. La noi au ieşit 100 de mii de persoane la protest şi nu s-a întâmplat nimic, iar unii deduc de aici că de vină ar fi organizatorii protestelor.

Deci, iată schema de manipulare a propagandiştilor lui Plahotniuc: Publika este aceiaşi ca şi Jurnal TV, Platforma DA este aceiaşi ca şi partidele de la putere, „Ţopii” sunt la fel ca şi Plahotniuc. De aici se trage concluzia generală: da, astăzi în Moldova ne aflăm la fundul prăpastiei, dar nu trebuie să schimbăm nimic, pentru că, dintre toate variantele posibile, cea mai bună este să stăm acolo unde suntem, adică la fundul prăpastiei.

Am mai vorbit despre subiectul „Ţopilor” şi mă văd obligat să revin la el. Eu am venit să lucrez la JURNAL TV în 2009 la invitaţia unuia din cei mai reputaţi şi respectaţi jurnalişti din Moldova, colegul Val Butnaru. Nu am ştiut cine este finanţatorul postului, iar când am aflat că e vorba despre Victor Ţopa, nu m-a încântat să ştiu că e vorba de un fost ministru al lui Voronin. Nu mi-a adăugat entuziasm nici să aflu că Victor Ţopa a fost partener de afaceri cu Plahotniuc şi că ultimul l-a jefuit. De unde era uşor să deduci că postul Jurnal TV apărea în primul rând ca o armă de răzbunare, un post îndreptat împotriva lui Plahotniuc. Din acel moment am ştiut că n-o să mă reţin mult aici, pentru că eu m-am simţit mereu un om liber, în afara oricăror partide, grupuri şi găşti. M-am bucurat întotdeauna de luxul de a spune ce gândesc şi eram convins că, la Jurnal, mai devreme ori mai târziu, voi fi pus în faţa obligaţiei de a renunţa la acest lux.

Numai că am văzut cu toţii ce a urmat după anul 2010. Toată Moldova este martoră a evoluţiilor din politicul nostru în ultimii 5-6 ani, toţi au văzut şi văd cine este şi unde a ajuns Plahotniuc. Personajul pe care îl invocau Victor şi Viorel Ţopa în anul 2010, este un copil pe lângă monstrul pe care îl cunoaştem noi astăzi. Jurnal TV putea să rămână un post marginal care se războieşte cu un personaj marginal, dacă acel personaj nu devenea ce a ajuns el astăzi. Dacă vreţi să glumesc, pot să spun şi aşa: în aceşti ani noi am crescut odată cu Plahotniuc.

În ce mă priveşte, despre Plahotniuc eu am auzit pentru prima dată în anul 2005, cu ocazia atacului raider de la Victoriabank. Numele acestuia era atunci tabu, unul învăluit în mister, nimeni nu putea să spună nimic despre el, nu era de găsit vreo poză cu el. În lumina atacului raider de la bancă, toţi vorbeau despre el ca despre un ins perfid şi fără scrupule, care se bucură de protecţia lui Voronin şi care l-a jefuit pe un om de treabă, Victor Ţurcanu, fondatorul Victoriabank. Trebuie să recunosc că episodul mi-a lăsat o impresie foarte proastă despre acest Plahotniuc. După care nu mai aveam să aud de el decât în 2010, când le-a jefuit afacerile lui Victor şi Viorel Ţopa, precum şi pe ale altor vreo opt inşi, care au ieşit în acea memorabilă conferinţă de presă cu acuzaţii la adresa lui Plahotniuc.

Cine , în 2010, bănuia că din individul obscur, specializat pe atacuri raider, avea să crească fenomenul Plahotniuc pe care îl cunoaştem astăzi? Cine bănuia ce trecut ascunde acest individ, trecut din care nu lipseau traficul de persoane şi arme, contrabanda, contactele strânse atât cu fostul KGB cât şi cu lumea interlopă?! Şi ce monstruozităţi purtând semnătura acestui individ le-am văzut derulându-se chiar sub ochii noştri în aceşti ani! Astăzi episodul cu Victor şi Viorel Ţopa nu este decât unul dintre multele dosare – şi nu cel mai grav – ale marii „afaceri Plahotniuc”.

Dar cum operează televiziunile lui în acest sens? Fac tocmai pe dos: îi diminuează anvergura de uzurpator al puterii de stat, îl coboară la nivelul unui individ care are nişte „razborci” cu „Ţopii”. Iar „Ţopii”, din contră, sunt ridicaţi la rangul de viitori uzurpatori ai puterii.
Numai că stratagema aceasta nu mai ţine. Bineînţeles, unii moldoveni simpli care nu au acces decât la posturile tv ale lui Plahotniuc cad victime ale acestui gen de manipulare. Dar pe majoritatea cetăţenilor, care şi-au format o opinie despre Plahotniuc nu după ştirile de la Jurnal, ci după faptele acestuia, propaganda de la Publika nu are decât un efect invers. Şi se înşeală acei autori despre care vorbeam la începutul acestor rânduri, care pun semnul egalităţii între Jurnal şi Publika, între Platforma DA şi partidele de la guvernare. Şi care afirmă că oamenii şi-ar fi pierdut încrederea în proteste, în schimbare. Din păcate pentru ei, Plahotniuc oferă zilnic noi motive pentru proteste şi pentru noi nemulţumiri.

Eu urmăresc cu atenţie evoluţiile politice şi starea spiritelor de la noi încă de la sfârşitul anilor 80. Şi afirm cu tărie că niciodată în Moldova nu a existat mai mult spirit critic decât astăzi, niciodată societatea nu a fost mai matură în relaţia sa cu guvernarea, niciodată nu a fost mai bine conştientizat pericolul pe care îl prezintă oligarhia. Eu sunt convins că Plahotniuc este ultimul oligarh pe care îl are Moldova, după el, după toată experienţa amară pe care am trăit-o în anii de independenţă şi în special, în ultimii şapte ani, după toate dramele şi sacrificiile pe care le-au făcut moldovenii, eu cred că ei nu vor mai admite nici un fel de oligarhi la putere şi că sunt pregătiţi să construiască o societatea democratică şi un stat de drept.

…Problema nu este că o să vină „Ţopii”, problema este că n-o să plece prea curând Plahotniuc şi toată mafia pe care a înşurubat-o atât de bine în fotoliile puterii.

Constantin Cheianu