„După mine, potopul” – fraza preferată a politicienilor care se scufundă în nămolul de pe Bâc. În politică morţii nu învie. După scrisoarea lui Ghimpu pentru Dumnezeu, l-am văzut şi pe Chirtoacă cu o retorică ieftină şi bădărănească.

Dacă aţi şti câtă speranţă i-a dat scrisoarea lui Andrei Năstase pentru Chirtoacă, câtă bucurie a trezit în casa acestuia pentru faptul că nu este uitat, că cineva îl „pomeneşte” în aceste zilele negre. Omul poate a crezut că mai contează, când, de fapt, creştineşte vorbind, omul nu este pomenit de rău la înmormântare.

Nu este secret că odată cu arestarea lui Chirtoacă primăria a trecut de sub controlul corupţilor din PL sub controlul corupţilor fără culoare, ca ulterior să treacă, aşa cum ne-am obişnuit, în mâinile birocraţilor şi banilor din PD.

Am citit şi scrisoarea politicoasă, poate chiar prea politicoasă pentru un om care a căzut atât de jos şi şi-a pierdut discernământul şi răspunsul la această scrisoare. Iar comentariile sunt pur şi simplu inutile. În stil bădărănesc şi egoist, Chirtoacă a ales să dea foc la tot ce a mai rămas, în stilul „după mine, potop” şi a continuat să facă jocul călăilor.

Îmi amintesc de 3 mai 2015, când acesta era purtat pe sus de protestatari şi toată lumea tindea să dea mâna cu edilul pentru faptul că susţine protestele şi îmi amintesc degradarea acestuia ulterioară, preferând să fie de partea banilor şi bandiţilor şi nu de partea cetăţenilor.

Încă câteva zile Chirtoacă mai are şansa să se întoarcă de partea oamenilor. Nu, asta nu-l va învia, dar un gând bun îi poate asigura.

Dinu Plângău,
membru al Platformei Demnitate şi Adevăr