Mii de oameni scandează la manifestaţia oficială lozincile Frontului Popular din Moldova
Data de 7 noiembrie a fost săbătorită cu mare fast în toată perioada sovietică ca ziua Revoluției din Octombrie din 1917. Într-o carte publicată anul trecut în Statele Unite, celebrul istoric american Alexander Rabinowitch dedică un capitol aparte primei celebrări ai acestui eveniment, în 1918, considerat de către bolșevici a fi „cel mai important eveniment din istoria umanității”. Deși războiul civil era în toi și foametea amenința noul regim, puterea comunistă a alocat milioane de ruble pentru organizarea primei aniversări a Revoluției socialiste. Așa va fi pe parcursul a celor peste 70 de ani de existență ai Uniunii Sovietice – de unde este, de unde nu-i, fonduri pentru sărbătorirea fastuoasă a Revoluției se găseau.

La Chișinău, 7 noiembrie se va sărbători prima dată în 1940, la doar câteva luni de la ocuparea Basarabiei de către Armata Roșie. După 1944, demonstrația de 7 noiembrie va fi reluată și însoțită de o paradă militară, menită a inculca localnicilor ideea că armata sovietică este invincibilă și că deține armament modern pentru a lupta împotriva imperialiștilor. Dacă la Moscova parada militară avea o anumită priză în rândurile populației din motive lesne de înțeles, la Chișinău semnificația acesteia era alta – ea amintea românilor și altor etnii locale de ocuparea pe calea armelor a Basarabiei. Nimeni însă nu se putea împotrivi deschis, pentru că risca pedepse aspre, chiar în timpul Perestroicii lui Gorbaciov.

Anul 1989 a adus numeroase schimbări. În mai se formase Frontul Popular din Moldova, pe baza unor organizații create anterior, precum Cenaclul Mateevici sau Mișcarea Democratică pentru Restructurare. S-a creat obnișnuința ca moldovenii să meargă în fiecare seară la statuia lui Ștefan cel Mare și să se informeze din mijloace neoficiale despre istorie, despre identitatea lor națională, despre evenimentele din alte republici unionale. Din când în când, miliția descindea în rândurile mulțimii fără nici un motiv anume, sperând astfel să descurajeze aglomerații de acest fel pe viitor. Efectul a fost însă unul contrar, pentru că aerul libertății se simțea din ce în ce mai pronunțat.

Astfel, atunci când Frontul Popular din Moldova a chemat cu câteva zile înainte membrii și simpatizanții săi să participe la demonstrația din 7 noimebrie cu lozinci antisovietice, mii de oameni au răspuns cu entuziasm. Printre lozincile FPM, date publicității în ziua de 3 noiembrie 1989 erau acelea precum ”Jos gândirea imperială! Demilitarizăm republica!, Jos cu politica de import a cadrelor!, Alegeri libere și democratice!, Avem dreptul la istorie!”. Dar erau și altele, care nu lăsau nici un echivoc, cum ar fi spre exemplu: ”Neostaliniști! Eliberați scena politică! Jos dictatura comunistă!”. Confruntarea era de aceea, previzibilă, așa și cum s-a întâmplat pe 7 noiembrie. Când din coloana Frontului, animată de tricolor și sloganuri pregătite din timp, s-au desprins vreo sută de persoane și au încercat să blocheze intrarea tancurilor pe perimetrul actualei Pieți ai Marii Adunări Naționale, fosta Biruinței, un batalion al trupelor speciale a început să bată mulțimea cu bestialitate. Erau maltratați și oameni care stăteau pe trotuar, trupele speciale aruncând în ei cu coșurile de gunoi din stațiile de troleibuz. Ca urmare a acestor ciocniri violente, conducerea RSSM a intrat în panică și a părăsit în grabă tribuna de lângă monumentul lui Lenin din fața Casei guvernului. Pentru prima dată de la 1944 încoace, parada militară de 7 noiembrie din centrul Chișinăului a fost zădărnicită. Din acest moment, devine din ce în ce mai evident că zilele regimului sovietic în Moldova sunt numărate.

La ședința Biroului Politic al Comitetului Central al PCM din 9 noiembrie, primul secretar al partidului, Simion Grossu îndeamnă procuratura și miliția să purceadă la arestarea celor vinovați de evenimentele din 7 noiembrie. Mai mult, el propune ca cei arestați să fie deportați în afara republici pentru că abia atunci situația se va schimba. Grossu știa ce spune: revigorarea spectrului deportărilor a menținut regimul neclintit decenii la rând. El nu știa însă că liderii de la Moscova, contrar așteptărilor sale, nu mai acceptau asemenea practici.
Igor Cașu
Sursa: europalibera.org