Din mai multe surse, aflăm în aceste zile că Vlad Filat este supus unui tratament degradant în penitenciarul nr.13. Ba este mutat din celula reparată pe banii rudelor sale la subsolul puşcăriei, ba este plasat în vecinătatea unor criminali de drept comun, ba îi sunt refuzate vizitele rudelor şi prietenilor, etc.

Apare o întrebare simplă, la prima vedere: dar la ce bun îi serveşte lui Plahotniuc bătaia asta de joc? Să-i producă oare plăcere procedura asta de umilire a fostului rival? La urma urmei, chiar dacă nu are nicio vină, Filat va rămâne la închisoare atâta timp cât va dori Plahotniuc.

Şi atunci? La ce bun acest jenant spectacol de înjosire a unui om lipsit de orice apărare? Ei bine, probabil Plahotniuc nici nu vrea foarte tare să-şi bată joc de Filat. Probabil, el şi-ar dori ca acest tratament îngrozitor să ia sfârşit. Probabil că vrea din suflet, dar nu poate. Nu poate renunţa la înjosiri şi bătăi de joc fiindcă el nu pe Filat îl înjoseşte şi nu de Filat îşi bate joc.

El îi înjoseşte şi îşi bate joc de deputaţii din Parlamentul Republicii Moldova: „Cine nu va fi cuminte se va alege cu dosare penale.” El îşi persecută procurorii, judecătorii, bloggerii, jurnaliştii şi în general toţi lingăii: „Atenţie, paţani! Veţi face doar ceea ce spun eu. În caz contrar…” În felul acesta, Plahotniuc le oferă o lecţie deschisă lui Ghimpu şi lui Leancă. „Ghimpu, fii atent la ce se întâmplă cu cei care nu execută întocmai ordinele mele!” „Leancă, nu uita cine te-a făcut om şi cine te poate transforma în animal!”

În cazul lui Voronin nu se pune problema. Acesta execută docil şi conştiincios ordinele. Acesta ştie ce îl aşteaptă în caz contrar. Plahotniuc nu poate proceda altfel. El e condamnat să-i umilească pe toţi, fiindcă aşa scriu legile banditeşti ale hoţilor în lege. El ştie că dacă slăbeşte hăţurile doar un pic, autoritatea lui în lumea criminală se va prăbuşi momentan.

Întrebare fundamentală pe care şi-o pune multă lume în aceste zile e plină de naivitate: „Cum a fost posibil ca un chiştoc, căci asta este Plahotniuc – un chiştoc, să pună stăpânire pe o republică întreagă? Cine a admis ca un pitic să călărească procurori, judecători, miniştri, funcţionari de stat şi preşedinţi de ţară? Cine e de vină?” Cine? – întrebaţi voi. Păi, atunci când Chiştocul a preluat „Petrom-ul”, a sărit cineva în apărarea generalului Costaş? Atunci când el a preluat postul rusesc ORT, s-a sesizat cineva? Atunci când Chiştocul a început să dirijeze unele procese economice din anticamera lui Voronin, câţi au avut curajul să spună asta? Atunci când piticul a furat TVR-ul şi ziarul „Jurnal de Chişinău” organiza mitinguri de protest, câţi dintre colegii de breaslă au fost alături? Să facă ei, că e iniţiativa lor, spuneau pe atunci marii martiri ai presei „independente”.

Atunci când îl avertizam pe Vlad Filat despre pericolul real pe care îl reprezintă Chiştocul, de ce nu am fost auziţi? Şi acum vă întrebaţi naiv cum de a fost posibil? A fost posibil, dragii mei. Şi va fi în continuare. Staţi şi mai departe pe la casele voastre şi uitaţi-vă la televiziunile mincinoase ale Chiştocului. Televiziuni pe care unii colegi le-au numit zoiniţe. Nu-mi prea place cuvântul, dar îmi place esenţa. Noapte bună! Continuaţi să puneţi întrebări.

Val Butnaru

Sursa:jurnal.md