Amânarea confirmării lui Dodon în postul de președinte, harțul dintre cele două tabere politice, în care una contestă vehement rezultatele alegerilor, considerându-le fraudate și manipulate de putere, iar alta invocă regula democratică a resemnării, când dacă ai pierdut – nu contează, furat-nefurat – trebuie să-ți recunoști înfrângerea, convine de minune actualilor guvernanți.

Cu doar 5-6% cât au acumulat candidații susținuți de putere, după ce Partidul Democrat și Marian Lupu au dezertat de pe câmpul de bătălie, guvernul și majoritatea parlamentară sunt pe deplin mulțumiți. Deși scrutinul prezidențial le-a demolat legitimitatea, Plahotniuc și ai lui încearcă să mimeze, la adăpostul instituțiilor pe care le controlează, preocuparea pentru stabilitate, reforme, pentru reînnodarea relațiilor cu donatorii externi.

Asta și face primul-ministru Filip, care a ținut să-și asigure interlocutorii de la Bruxelles că în pofida alegerii unui președinte pro-rus, nimic fundamental nu s-a schimbat în Moldova: guvernarea rămâne puternic angrenată pe drumul european. În consecință, șeful executivului moldovean a anunțat poporul că a obținut din partea Uniunii Europene o finanțare de 100 de milioane de euro, dintre care 40 de milioane sub formă de granturi, bani nerambursabili. E o veste bună, chiar dacă cei care o flutură ca pe o victorie sunt tot personajele care se fac vinovate în mod direct sau indirect, prin pasivitate și lipsă de acțiune, de mega-frauda bancară trecută de același guvern Filip pe umerii populației.

Mulți se întreabă de ce oferă europenii bani unei guvernări compromise? Am putea aproxima câteva motive: Moldova e ținută pe linia de plutire pentru evitarea unui colaps economic, adică e finanțată de dragul „stabilității”. Bruxelles-ul nu are alte pârghii prin care să-și „fidelizeze” Republica Moldova decât cea financiară. Instrumente de constrângere nu există sau poate că nu sunt eficiente. Un alt motiv este că șantajul gândit de coordonatorul puterii de la Chișinău funcționează: după alegeri, Dodon a și început, foarte oportun, să facă declarații belicoase pe tema federalizării, a destrămării statului în cazul în care Moldova ar adera la Uniunea Europeană. Contestarea Acordului de Asociere, Transnistria separatistă, războiul din Ucraina, reaproprierea de Rusia etc., toate acestea sună neliniștitor în birourile de la Bruxelles. Ca să nu mai vorbim de problemele interne, de după Brexit, ale Uniunii Europene, care vrea liniște și pace la fruntariile sale estice.

Dacă aceste ipoteze sunt juste, atunci forțele din opoziția proeuropeană și antioligarhică, precum și cetățenii care le susțin, au toate motivele să se simtă frustrați. Nu e ușor să constați că o putere coruptă, care a făcut totul ca să-și favorizeze adversarul formal, l-am numit pe Igor Dodon, și să-l submineze pe cel real, Maia Sandu, primește girul Occidentului. Conștient de pericolul pe care îl incumbă o susținere acordată unui regim contestat de propriii cetățeni, comisarul european pentru politica de vecinătate, Johannes Hahn, avertiza la întâlnirea cu premierul Filip că valorile europene au fost grav afectate în Moldova. „Modul în care am încercat să sprijinim dezvoltarea Republicii Moldova nu a fost foarte eficient, iar reputaţia Uniunii Europene a avut de suferit şi este un lucru pe care trebuie să-l schimbăm… Oamenii ar trebui să înţeleagă că ceea ce facem este în interesul lor, pentru condiţii de viaţă mai bune… Uniunea Europeană nu judecă politicile şi declaraţiile, ci doar acţiunile.” Pe același ton imperativ, comisarul Hann s-a referit la nevoia unei anchete serioase în chestiunea miliardului de dolari furat din bănci și la aducerea vinovaților în fața justiției.

Și ce fac guvernanții de la Chișinău, încearcă să acopere distanța dintre vorbe și fapte? Da’ de unde, fac ce știu mai bine: simulacre, show-uri mediatice, manevre de învăluire. De pildă, s-au apucat vârtos să lupte cu corupția: se închid cazinouri, sunt arestați „ciupitorii” de bacșișuri, polițiștii și vameșii, se va trece în curând și la chelneri… Au fost reținuți mai devreme o seamă de judecători implicați în spălarea de miliarde de dolari rusești în băncile din Moldova, însă informațiile despre acest dosar sunt foarte discrete. Între timp, un alt scandal a invadat burtiera televiziunilor: intoxicarea copiilor din grădinițe și a elevilor din școli cu produse alterate, livrate de firme care au câștigat licitațiile trucate de la primăria Chișinăului. Toată lumea e revoltată, întrucât pepiniera unor asemenea afaceriști lipsiți de scrupule se află la primăria capitalei, considerată de mulți vitrina corupției din Moldova.

Țara trebuie guvernată, cu sau fără Dodon președinte, doar că acest heirupism guvernamental nu atinge esența lucrurilor. Justiția nu are libertatea să-i tragă la răspundere pe marii corupții, audierile parlamentare pe tema fraudei bancare seamănă cu o farsă, ceva de genul: haideți să le mai dăm ceva pe tema miliardului furat, să aibă ce mesteca o vreme, pe urmă mai umflăm niște baloane… Primarul de Orhei, Ilan Shor, vine periodic la ședințele de judecată însoțit de admiratori și tarafuri de lăutari, ca să afle la final că va mai petrece o habă de vreme în confortabilul său arest la domiciliu. Vom avea în curând și un nou procuror general, în conformitate cu legea votată la insistențele europenilor, s-a făcut chiar și un concurs cu șase candidați, așteptăm învingătorul. Apoi intriga se va muta la „președintele ales”, care-l va accepta sau respinge, pentru a demonstra că el, Dodon, este un jucător independent, cel puțin până mai uită lumea…

În paralel, este respinsă orice încercare de a cerceta corectitudinea alegerilor din 13 noiembrie. Contestațiile cetățenilor cărora guvernanții le-au îngrădit dreptul la vot nu sunt admise de judecători. Avocații diasporei sunt împiedicați să-și prezinte argumentele în fața Curții Constituționale, care ar trebui să decidă cât de compatibilă cu Legea Supremă este limitarea numărului de buletine repartizate secțiilor de vot din străinătate. Un boicot previzibil: Plahotniuc l-a ajutat pe Dodon în alegeri nu pentru a-și compromite ulterior planurile cu vreun judecător căruia i se va trezi, inopinat, conștiința profesională. Și, din păcate, până acum n-am văzut în Moldova magistrați care să contrazică această logică…

Tot în siajul campaniei electorale, guvernarea a declanșat un atac împotriva presei independente. Jurnal TV, unicul post al opoziției extraparlamentare, a fost sancționat de CCA pentru că nu i-ar fi prezentat echitabil pe concurenții electorali – Igor Dodon și Maia Sandu. Pedeapsa dictată este absurdă cel puțin din două motive: 1. Dodon a fost promovat intens de televiziunile oligarhului și ale PSRM, acolo unde Maia Sandu nu doar că nu a avut acces, ci a fost copios denigrată; 2. O televiziune care respectă deontologia profesională nu-și permite să multiplice minciunile și calomniile cu care Dodon și-a clădit presupusa victorie. Pentru că, așa cum glosează o maximă a presei occidentale de calitate: „Nu poți fi echidistant între bine și rău, între adevăr și minciună, între dreptate și injustiție.”

În schimb, guvernarea de la Chișinău nu și-a făcut probleme cu declarațiile și viziunile lui Igor Dodon, care amenință parcursul european și siguranța națională a Republicii Moldova. Când e vorba de interese de putere, cinismul politicianist merge mână în mână cu lașitatea și corupția din instituțiile statului. Nimic nou sub soare.

Vitalie Ciobanu

Sursa:europalibera.org