Clădirea monument istoric „Transilvania” din Zalău, ce deține cea mai mare pictură murală din România, a fost transformată de municipalitate în centru regional de evenimente, grație unui proiect european în valoare totală de 5,2 milioane de lei.

Clădirea, denumită „Transilvania” după restaurantul ce a funcționat la parterul său, este situată în centru istoric al Zalăului și a constituit, în secolele XIX-XX, principalul loc în care s-a desfășurat viața culturală a orașului.

Forma de astăzi a imobilului este rezultatul a cinci etape diferite de construcție, ce au debutat cu realizarea corpului sudic, utilizat ca și locuință personală a familiei nobiliare Wesselenyi, în stil baroc, cel mai probabil din prima jumătate a secolului al XIX-lea. În perioada 1880-1890 s-a construit corpul central cu scopul de a adăposti „Teatrul Orășenesc” din Zalău.

Din 29 aprilie 1894 datează un „Program de construire” a părții centrale a orașului, care este în fond un program de extindere a părții centrale precum și a aripii estice spre actuala stradă Corneliu Coposu. Această extindere a fost prevăzută cu un nivel. În privința destinației încăperilor, programul anticipa următoarea repartizare: restaurant; cafenea; un mic hotel care să asigure camere pentru oaspeți; locuințe cu două și trei camere pentru mandatari; o sală de dans, care să poată găzdui și spectacole de teatru, așezată în mod obligatoriu spre stradă. Sunt specificate și dimensiunile sălii de spectacole, cuprinse între 300 și 350 metri pătrați, în care intră și scena teatrului și vestiarele necesare. Pentru buna funcționare a restaurantului și a celorlalte activități, planul clădirii prevedea și bucătăria, cămara, pivnița, grădina de vară și un grajd pentru animalele proprii, precum și pentru adăpostirea cailor de trăsură în perioada în care aveau loc spectacole sau dans.

Sala de dans ce a funcționat la etaj era folosită, de asemenea, pentru spectacole de teatru și alte evenimente — întâlniri publice, petreceri de Anul Nou, etc. Între 1940-1944, aici a fost stabilit Cartierul general al Armatei Ungare. După cel de-al doilea război mondial, spațiul a devenit „Teatrul orășenesc Carol”, până în 1962. După război, sala a fost destinată spectacolelor de cinematograf, cu numele „Libertatea”. După 1990, sala a fost închiriată unui întreprinzător particular care a transformat-o în sală de bingo și, ulterior, discotecă. Sala are pe tavan o pictură murală de 20 de metri lungime și 15 metri lățime, unică în România prin mărimea dar și prin concepția și compoziția sa. Lucrarea este executată la sfârșitul secolului al XIX-lea, în stil art nouveau, utilizarea sălii ca discotecă în perioada de după 1989 ducând la deteriorarea operei de artă. Sala și pictura au fost reabilitate, alături de întreaga clădire situată în centrul Zalăului, în cadrul unui proiect european în valoare totală de 5,2 milioane de lei.

Refacerea picturii murale din sala de spectacole a fost realizată de unul dintre cei mai cunoscuți pictori restauratori de marcă din țară, Gheorghe Nicolae „Jack”, cel de al cărui nume se leagă și restaurarea picturii de la „Caru’ cu bere”, din București.

„Cea mai spectaculoasă din toată clădirea este fresca din sala de bal. De fapt nu este chiar o frescă. Noi spunem frescă la tot ceea ce e realizat pe perete. Este spectaculoasă. În decursul istoriei s-au mai făcut la noi monumente de acest gen și picturi asemănătoare dar asta, prin dimensiunea ei, prin concept — un art nouveau, prin grafia și prin compoziția ei — este o lucrare excepțională. Am lucrat șase luni la restaurarea ei. (…) Este unică, nu vreau să exagerez, în România. Mai există stilul acesta, dar nu așa de amplu. Ce m-a atras la această lucrare este figurativul extraordinar, toate elementele, de la îngerași, muze și tot ce există acolo. Cel care a făcut pictura a fost un maestru adevărat, pentru că nu mulți au făcut așa ceva. Este valoroasă prin această manieră de lucru. S-au mai păstrat foarte puține la noi în țară. Aici șansa a fost că s-a dorit să se refacă”, afirmă Gheorghe Nicolae.

Potrivit restauratorului, lucrarea a fost una dificilă, datorită multiplelor fisuri din tavan și a tehnicii în care artistul vremii a ales să o realizeze. Pictura a mai fost odată restaurată, în 1933.

De-a lungul existenței sale, Clădirea Transilvania a găzduit numeroase evenimente. Sala fostului teatru orășenesc este locul în care în septembrie 1927 a avut loc o conferință cu participarea academicianului și profesorului universitar Nicolae Iorga. În august 1940 a avut loc o conferință susținută de marele istoric Constantin Daicoviciu. Tot aici aveau loc concerte de operă, cum ar fi cel susținut în noiembrie 1926 de Septimiu Chirvai, prim bassist al Operei Populare din Viena, sau spectacole de muzică de cor. Spectacolele de teatru ale unor companii venite din București, Cluj Napoca, Satu Mare aveau loc tot în Clădirea Transilvania. Balurile și serile dansante nu își puteau găsi un loc mai bune decât Clădirea Transilvania. Se dansa pe ritmuri de tango, slow fox, vals vienez și foxtrot. Presa din perioada interbelică menționa Balul Crucii Roșii, Baluri mascate ale Batalionului 7 Vânători de munte sau Societății „Ocrotirea Orfanilor din Război”, Balul Comitetului Parohial al Bisericii Ortodoxe, organizat în scopul strângerii de bani petru înfrumusețarea bisericii, Balul medicilor, precum și seri dansante.

Având în vedere istoricul imobilului și proiectul de reabilitare al acestuia, primăria Zalău intenționează să promoveze ca centru regional de evenimente clădirea Transilvania.

„Pentru a o aduce în conștiința publicului regional, nu doar local, vrem să desfășurăm o campanie de informare prin poștă. Vom trimite unui număr de aproximativ 100 de posibili utilizatori ai imobilului o scrisoare prin care vom încerca să-i convingem că clădirea Transilvania este un loc perfect pentru a organiza diverse evenimente, cum ar fi conferințe sau seminarii, întâlniri. Dacă ne gândim și la poziția geografică centrală a municipiului Zalău în regiune, credem că aceasta este una dintre modalitățile prin care putem promova și orașul, nu doar clădirea. Sigur, punctul central rămâne sala mulți-funcțională din corpul B. (…) Este o sală de evenimente pe care încă de anul acesta, din primăvară, vom începe să o folosim ca atare”, afirmă Ramona Butcovan, manager de proiect.

Pe lângă lucrările de amenajare, sala va fi dotată cu mobilier adecvat organizării de spectacole și expoziții, sistem de sonorizare adecvat desfășurării de conferințe, dar și un sistem antiefracție.

Întreaga clădire a fost dotată cu sistem de alarmare în caz de incendiu și sistem de aer condiționat. Au fost instalate un lift și o placă liftantă pentru facilitarea accesului la etaj a persoanelor cu dificultăți motorii.

Nici exteriorul clădirii nu a fost neglijat. Au fost reabilitate trotuarele și accesele rutiere, au fost amenajate curțile interioare, spațiile verzi, dar și parcări. Întreaga clădire este iluminată de un sistem de iluminat arhitectonic, menit a pune în valoare edificiul. Parcul din fața Clădirii Transilvania a fost dotat cu bănci și coșuri de gunoi care să se încadreze cu arhitectura zonei.

„Reabilitarea Clădirii Transilvania se înscrie într-un demers mai larg al municipalității de a dezvolta municipiul Zalău ca centru regional administrativ și logistic și ca un oraș prietenos față de locuitorii săi, demers care are ca principal motor zona centrală a municipiului. Împreună cu alte proiecte care vizează zona centrală, proiectul de reabilitare clădirii va crea premisele transformării municipiului Zalău în ceea ce și-a propus prin declarația sa de viziune: impunerea municipiului Zalău ca centru administrativ și logistic al Regiunii de Nord Vest, pe de o parte, iar pe de altă parte ca un oraș prietenos față de locuitorii săi. Municipiului Zalău trebuie sa redevină. Poarta de Intrare a Transilvaniei!”, conchide Radu Căpîlnașiu, primarul Zalăului.

sursa: agerpres.ro