Avem aproape rezultatele finale ale alegerilor din 30 noiembrie. Unele care, aşa după cum şi mă aşteptam, n-au schimbat nimic.

Cele trei partide, pecetluite în ultimele luni ca unicele variante proeuropene, au acumulat suficiente mandate care să le ofere posibilitatea formării unui guvern cu o majoritate confortabilă.

Practic în aceeaşi proporţie precum în noiembrie 2010 în Parlament vom avea şi politicieni de „stânga”. Singura diferenţă e că aici în loc de un partid avem două. Până la afişarea rezultatelor finale nu putem opera prea mult cu cifre, dar unele concluzii tot se pot trage.

1. S-a votat doar contra

În aceste alegeri peste 95% din electorat a votat contra. Proruşii au votat contra proeuropenilor. Proeuropenii au votat, din frica proruşilor, aceleaşi partide care au compromis aproape total ideea integrării europene în ultimii 5 ani.

Chiar şi voturile puţine pe care le-au acumulat Antimafie, PLR sau Oleg Brega au fost unele contra. Contra guvernării mega corupte din ultimii 5 ani, care şi-a asigurat din nou guvernarea şi care, cel mai probabil, va continua dezmăţul.

2. O bună parte din electorat este total lipsită de discernământ

Partidul Comunist Reformator, care are vreo 53 de membri în total, cel puţin acesta este numărul candidaţilor din lista depusă la CEC, a fost foarte aproape de a trece pragul electoral. Desigur, această formaţiune ar fi fost undeva pe la 0,1% dacă electoratul nostru nu încurca sigla sa electorală cu cea a comuniştilor, cele două fiind identice.

Blocul Electoral pentru Uniunea Vamală a obţinut 3%. Aici deja au votat cei care cât de cât pot citi. Nu a contat pentru oamenii care au votat acest bloc că el practic nu există şi nu a existat în campanie. Expresia magică „Tamojenîi Soiuz” i-a fermecat pe aproape 50 de mii de moldoveni şi în acest caz.

3. Putin şi presa rusă l-au făcut uitat pe Voronin

Rezultatul obţinut de Igor Dodon şi socialiştii săi probabil l-a şocat chiar şi pe el. După ce era creditat de „sondajiştii” moldoveni, care cred că a venit timpul să se lase de meserie, undeva pe la trecerea pragului electoral, acesta a câştigat alegerile.

Poza cu Putin şi mediatizarea sa agresivă la posturile de televiziune ruseşti ce au acoperire naţională l-au propulsat spre acest scor surprinzător. Iar aici trebuie încă o dată să revin la o idee mai veche a mea: atâta timp cât vom permite ca presa rusă să aibă acoperire naţională şi să dezinformeze, poporul va rămâne prostit şi înrobit.

Pe de altă parte, Voronin este de departe cel mai mare perdant al acestor alegeri. Să ajungi la 17%, de la 50%, cât aveai acum 5 ani, denotă o mare problemă. Lipsa totală de viziune în această campanie şi în ultimii ani l-au adus aici pe Voronin.

4. E nevoie de alternative pe dreapta

Isterizarea din ultimele săptămâni, legată de pericolul venirii la putere a pro-ruşilor, unul absolut artificial de fapt, şi-a făcut efectul. PCRM-ul ar fi fost folosit de Plahotniuc în favoarea sa chiar şi în cazul în care comuniştii ar fi acumulat suficiente voturi care să le permită formarea unui Guvern cu socialiştii, aşa că isterizarea a fost una doar pentru a determina electoratul să „nu-şi irosească” voturile.

Chiar şi aşa, electoratul care a votat cu cele trei partide pecetluite proeuropene a făcut-o, în mare parte, pentru că nu a avut cu cine să voteze pe dreapta. Personal l-am votat pe Oleg Brega, care dacă n-ar fi candidat, aş fi fost lipsit total de variante pentru a vota.

Din păcate pe dreapta variante viabile nu au putut apărea. Asta pentru că nu prea există nici „materie primă”, dar şi din cauza că presa controlată în proporţie de peste 90% de Plahotniuc şi Filat nu a permis apariţia şi promovarea unor alţi oameni pe dreapta.

5. Nu vă faceţi vreo speranţă de schimbare spre bine pentru următorii ani

Schimbări cu o alianţă în care din nou totul va fi diriguit de Plahotniuc nu pot să existe. Nu uitaţi zecile de milioane de euro cheltuite de el şi Filat în această campanie. Bani care, prioritar, vor trebui recuperaţi cât mai rapid.

Pe de altă parte, luna de miere cu Uniunea Europeană de mult s-a încheiat, iar banii nu prea vor mai veni cu aceeaşi uşurinţă ca în ultimii 5 ani.

Cred că ne aşteaptă un viitor deloc simplu. Atât pe plan economic cât şi pe plan politic.

PS: La Mulţi Ani România! Mulţumesc Doamne că m-ai făcut român! Astăzi, mai mult ca niciodată, sunt mândru de acest lucru, comparând ziua de 16 noiembrie cu cea de ieri.

Sursa: independent.md