Prin ’30-’40, anii de foamete, puşcăriaşii îi numeau „conserve” pe cei care nu erau „blatnîe” şi pe care îi luau cu ei când fugeau din lagăre. Dacă în timpul evadării nimereau într-o situaţie grea şi duceau foame, pur şi simplu îi mâncau.

Acum să vă povestesc un banc care descrie foarte bine relaţiile lui Plahotniuc cu partenerii săi. După formarea coaliţiei, Filat şi Plahotniuc au mers împreună la o recepţie, unde toate tacâmurile erau din aur. Văzând asta, Filat i-a propus lui Plahotniuc să fure câte o linguriţă de aur. Plahotniuc a ignorat oferta. Filat însă a furat o linguriţă. Peste câteva clipe, Plahotniuc se ridică şi se adresează celor prezenţi: „Vreţi să vă arăt o scamatorie foarte interesantă?”. După care ia o linguriţă de aur, o pune în buzunarul său, iar în secunda următoare scoate o linguriţă identică din buzunarul lui Filat. În rezultat toată lumea râde de Filat, care a rămas fără linguriţa sa, spre deosebire de Plahotniuc.

În acest banc se conţine toate esenţa politicii lui Plahotniuc. Când cineva intră într-o alianţă politică sau economică de care are nevoie mai mult Plahotniuc, partenerul său se relaxează, crede că acum Plahotniuc depinde de el şi că poate să facă ce vrea. În realitate, partenerul lui Plahotniuc este din start condamnat şi în postura de victimă.

Toţi partenerii lui Plahotniuc mereu au subestimat puterea justiţiei captive şi a presei controlate de oligarh. Ba chiar sperau că acest om obscur poate nutri sentimente de recunoştinţă. Aceştia nu au conştientizat până la urmă că Procuratura, CNA, sistemul judecătoresc, toate lucrează în unison doar la comanda unui singur om. Începând cu 2016, la această listă s-a adăugat şi Ministerul de Interne. Toţi complicii lui Plahotniuc credeau că dacă acesta îi va atinge, atunci ei vor spune tot. Naivii nu înţelegeau că după ce vor fi arestaţi vor putea vorbi doar cu pereţii izolatorului 13. Iar dacă unele informaţii chiar se şi scurg, acestea nu ajung în principalele instituţii mass-media. În plus, până în momentul în care ajung să fie arestaţi, toţi partenerii lui au acelaşi statut de persoană odioasă ca şi Plahotniuc.

Primul în această capcană a căzut Filat după 2013, când a cedat şi, în loc să-l distrugă pe Plahotniuc după alegerile anticipate, acesta a intrat cu el într-o nouă alianţă. Cedând politic, Filat credea că va putea face tot ce va dori, în situaţia în care şi-a salvat „partenerul”. De aceea s-a lăsat purtat de val. Partenerul său urmărea atent ce făcea acesta şi îl ajuta intens să se prăbuşească.

Shor, pe care Filat îl credea omul său, demult lucra pentru GBC. Prin intermediul Ministerului Economiei, controlat de PD, repede au organizat pierderea pachetului de control al statului la BEM. Iaralov a inventat schemele de scoatere a banilor, o mare parte din care, sunt sigur, a mers nu în firmele lui Filat. Drăguţanu, Candu şi Leancă au strecurat repede hotărârea Guvernului privind garanţiile de stat, fără a se obosi să se gândească la administrarea specială la cele trei bănci, ceea ce a permis ca 13,5 miliarde de lei să fie stoarse din bănci în următoarele două săptămâni. Organele de drept şi Banca Naţională, controlate de Plahotniuc, au pretins că nimic teribil nu se întâmplă în ţară. Iar când a început să miroase a ars şi poporul a ieşit în Piaţă, Filat-arestat a devenit un extinctor şi, în acelaşi timp, a eliberat arena politică pentru Plahotniuc.

Să arunce în aer sistemul politic aflându-se în izolator Filat n-a putut. În acel moment poporul îl ura practic în aceeaşi măsură ca şi pe Plahotniuc. Procesul în cazul său a fost absolut închis. Aproape toţi camarazii lui s-au întors imediat cu spatele la el.

Aceeaşi soartă a avut-o şi Platon, un complice vechi al lui Plahotniuc în mai multe scheme obscure şi care cunoaşte foarte multe lucruri. Anume din acest motiv Platon şi-a făcut mult timp nepedepsit mendrele. El organiza atacuri raider. Credeţi că Plahotniuc nu ştia asta? Sunt sigur că el avea un comision gras din toate. Cel mai probabil, Platon a participat în schema devalizării celor trei bănci. Am auzit şi am văzut cu toţii discuţiile amicale dintre Platon, Iaralov şi Andronachi, cum aceştia discutau cine să depună mărturii false în dosarul privind acţiunile de la BEM şi Victoriabank, furate de Plahotniuc de la Ţopi. Acum Platon a fost condamnat la 18 ani, Iaralov a fost ales adjunctul lui Plahotniuc în partid, iar Andronachi e deputat.

Ce-i drept, Platon a fost mai deştept decât Filat şi ştia bine cum funcţionează sistemul de stat capturat. A plecat din ţară. Însă a plecat nu suficient de departe, subestimând relaţiile mafiotice internaţionale ale lui Plahotniuc şi situaţia politică reală din Ucraina. Nu l-au salvat nici banii, nici paşaportul ucrainean. În rezultat, nici până astăzi nu este clar dacă a existat un document privind extrădarea lui Platon. Nimeni nu l-a văzut, dar Platon a primit 8 ani de abuzuri în izolator, un proces închis şi un termen de detenţie uriaş.

Acum a venit rândul salvatorilor liberali ai lui Plahotniuc. Cei care credeau că fără ei Plahotniuc era condamnat la eşec în 2016. Despre primărie şi activitatea miniştrilor liberali se putea face demult o bibliotecă de dosare penale, începând cu anul 2009, cu locomotivele lui Şalaru. Cel mai probabil, această bibliotecă există de mult timp, cu acces închis. Putem doar să ne minunăm de naivitatea liberalilor care credeau că pe ei Plahotniuc precis nu-i va atinge. Acum arestatul Chirinciuc poate să strige mult şi bine că democraţii au nevoie de votarea sistemului uninominal.

Şi Chirtoacă poate să-l întrebe nedumerit şi cu speranţă pe Ghimpu: „Ce se întâmplă, unchiule?”. Partidul Liberal demult şi-a pierdut electoratul. Şi nici Plahotniuc nu prea are nevoie de PL. Poate că li se va oferi un mic răgaz dacă vor vota pentru sistemul uninominal. Anume de aceea încă nu a fost atins Chirtoacă, cel care acum, aşa cum era în 1937, serile tremură la sunetul fiecărei maşini.

Un alt amic al coordonatorului, Dodon, va asigura votarea sistemului mixt. Iar Plahotniuc, scăpând de povara liberală, va demonstra în afară un exemplu de luptă dură şi necruţătoare cu corupţia, aruncând în închisoare foştii parteneri de coaliţie „proeuropeană”. Ca de obicei, două probleme le va rezolva dintr-o lovitură.

Următorul partener al lui Plahotniuc a devenit Dodon, care demult îl invidiază şi vrea să-i ia locul. Acum ei au mare nevoie unul de altul. Dodon justifică în faţa Occidentului existenţa regimului-monstru al lui Plahotniuc. Iar Dodon, pe fondul nepopularului „proeuropean” Plahotniuc, poate să-şi construiască uşor o campanie parlamentară cu lozinci antieuropene.

Este deja absolut evident că, în acest moment, Dodon depinde de Plahotniuc şi că face ceea ce i se ordonă. Cred că mult „compromat” pe numele lui Igor Nicolaevici stă prin ascunzişurile de la GBC şi Nobil. Nu mă interesează dacă Plahotniuc va mânca încă o conservă. Dar este evident că ţara noastră nu mai rezistă acestor jocuri şi se destramă sub ochii noştri, pe fondul reportajelor vesele de la Bublika TV.

Concluzia nr. 1. Să intri într-o alianţă cu Plahotniuc este ca şi cum ai face un pact cu diavolul, căruia nu-i poţi vinde doar o parte de suflet. Orice alianţe de acest fel sunt fatale pentru orice forţă politică şi dezastruoase pentru ţară.

Concluzia nr. 2. În ţară există un tandem periculos Plahotniuc-Dodon, care conservă statutul de ţară capturată. Toţi oamenii oneşti trebuie să lupte cu acest hibrid monstruos.

Concluzia n. 3. Cel mai eficient să lupte cu acest regim pot politicienii şi forţele politice de tip antisistem, care nu au avut nicio legătură cu sistemul politic din ultimii 10 ani şi vulnerabilitatea lor în faţa şantajului şi presiunilor lui Plahotniuc este mult mai mică faţă de alţii. Dacă vrem cu adevărat să eliberăm ţara, atunci actualul sistem oligarhic trebuie să fie distrus şi să fie creat un mecanism care nu va permite apariţia unui nou Plahotniuc. Cel mai bine asta o pot face asta oamenii care nu sunt asociaţi sub nicio formă cu sistemul actual.

Alexandru SLUSARI