Când, în anii ce au urmat evenimentelor din 1989, politicienii români ajunşi la putere păreau să ţină cu dinţii de cordonul ombilical ce părea să lege România de „mama Rusie“, un mare om politic a tras, cu toate puterile sale, de România către Vest.

Este vorba despre Corneliu Coposu.

A prevăzut căderea comunismului, pe care îl considera un colos cu picioare de lut, iar după evenimentele din decembrie 1989 s-a întâlnit, fără a avea nici o funcţie în stat, cu cei mai mari lideri politici ai lumii occidentale, în încercarea de a trage ţara către Vest când majoritatea clasei politice româneşti privea cu insistenţă către Est. Este modul în careCorneliu Coposu, marele om politic de la a cărui moarte se împlinesc marţi, 11 noiembrie, 19 ani, a dorit să imprime ţării sale calea pro-occidentală.

Pentru începerea demersurilor sale de tragere a României către Vest, Corneliu Coposu nu a aşteptat, însă, căderea comunismului. Încrezător că sfârşitul comunismului este aproape, încă din anul 1987, în plin regim totalitar, a reuşit să afilieze P.N.Ţ.-ul la Internaţionala Creştin-Democrată, care s-a dovedit, ulterior, a fi majoritară în Parlamentul European. ”Credem că acest moment dovedeşte faptul că marele om politic a avut clarviziunea că sistemul comunist se va prăbuşi, iar Europa va deveni o Europă unită a democraţiilor, interpretează momentul istoricul Marin Pop, cel care a lansat, recent, ”Monografia familiei Coposu – între istorie şi memorie”, apărută la Editura ”Caiete Silvane”.

Potrivit istoricului, P.N.Ţ.C.D. a fost primit din 1991 ca membru cu drepturi depline în Uniunea Europeană Creştin-Democrată (U.E.C.D.), iar Corneliu Coposu, în calitate de preşedinte al acestui partid, a participat la toate congresele internaţionale ale forurilor respective, susţinându-şi punctele de vedere şi arătând specificul situaţiei politice din România şi dorinţa acesteia de a se integra în Europa dupã ce, aproape 50 de ani, fusese de cealaltă parte a Europei, unde ruşii şi-au impus sistemul lor, totalitar, comunist.

”Lungile, numeroasele şi totodată importantele turnee europene ale Seniorului Coposuîncep cu o vizitã în Elveţia, la Geneva, Lausane şi Zurich, în perioada 2-5 februarie 1990. Are o serie de întâlniri cu românii din Elveţia, un dialog cu Jean-Jaques Cevey, consilier naţional. De asemenea, a organizat şi o Conferinţă de presă. În perioada 24 februarie – 1 martie 1990, el a întreprins o vizită în Franţa, la invitaţia primarului Parisului, Jacgues Chirac, având întâlniri şi cu personalităţi de marcă din Senatul Franţei şi cu presa. În primăvara anului 1990, în perioada 5 – 10 mai, a efectuat o vizită în Italia. Are o întânire foarte importantă cu preşedintele Uniunii Europene Creştin-Democrate, Emilio Colombo, şi cu Thomas Jansen, secretarul general al uniunii”, enumeră istoricul câtva dintre primele ieşiri ale Seniorului în Europa, ca preşedinte al PNŢCD şi, mai ales, ca ambasador pentru o Românie integrată în lumea bună a statelor occidentale.

În acelaşi an, Corneliu Coposu s-a întâlnit cu personalităţi politice europene ale momentului la Congresul Internaţional al Partidelor Creştin Democrate, de la Luxemburg, dar a participat, la invitaţia premierului Margaret Thatcher, şi la Congresul Conservatorilor din Marea Britanie. ”Vizita în Marea Britanie a durat 3 zile. Corneliu Coposu a participat la toate lucrările Congresului şi spune că a rămas „extraordinar de impresionat de maniera democratică a britanicilor de a susţine anumite teme”. A avut ocazia sã vadă un lucru „de neimaginat” în viaţa politică românească: în timpul Congresului, laburiştii, adversari politici ai conservatorilor, împărţeau foi volante împotriva primului ministru, fără să-i opreascã cineva”, spune istoricul.

Corneliu Coposu a fost invitat să susţină şi o scurtă alocuiţiune la acel congres, fiind aclamat de cei 3.000 de participanţi, după care a avut o întrevedere cu Margaret Thatcher. Coposu a povestit, ulterior acestei întrevederi, că ”Doamna de Fier” era informată despre situaţia politică din România, „ca un gazetar din Bucureşti”. I-a adresat câteva întrebări şi i-a dat asigurãri că era „neclintită pe poziţia adoptată de guvernul britanic”, şi anume acea de a susţine „ o adevărată democraţie” şi că „de la această linie nu se va abate”. În perioada ce a urmat vizitei în Marea Britanie, Corneliu Coposu s-a aflat, la invitaţii oficiale lansate de la cel mai înalt rang, în Ungaria şi Grecia, în cadrul aceluiaşi demers de punere a României pe făgaşul euro-atlantic.

”Prin sacrificiul şi suferinţele acestei părţi a Europei, lumea occidentală a putut să se dezvolte în pace” – CorneliuCoposu, preşedintele PNŢCD

Potrivit istoricului, ”intenţiile marelui om politic privind integrarea României în Uniunea Europeanã reies şi din prelegerea pe care a susţinut-o la Congresul Partidelor Democratice din Balcani, care a avut loc, în Grecia, în anul 1991. În cuvântul său,Corneliu Coposu afirma, referitor la integrarea europeană, că „România trebuie sã se integreze în Europa democratică. Extinderea în ţara noastră a instituţiilor europene este de dorit şi se găseşte în logica istoriei. România a fost smulsă cu forţa din familia democraţiilor occidentale, fiind lipsită de libertatea de a dispune de soarta sa. Desigur, integrarea în Europa va veni după ce vom fi reuşit sã restructurăm instituţiile democratice şi vom fi deschis calea economiei de piaţă””.

Mai mult, Corneliu Coposu considera că democraţiile vest-europene au şi o datorie morală faţă de ţările care au avut de suferit de pe urma comunismului, afirmând că ”aceste ţări (…) au nevoie imperioasã de ajutorul lumii civilizate. Acordarea acestui ajutor este justificată prin raţiuni politice şi morale. Ar fi aici ca un fel de compensaţie, dat fiind că prin sacrificiul şi suferinţele acestei părţi a Europei, lumea occidentală a putut să se dezvolte în pace”.

În 1991, Corneliu Coposu a fost primit şi de Papa Ioan Paul al II-lea, alt simbol al luptei anticomuniste, cu care a avut o scurtă convorbire, suvernul Pontif arătându-se foarte preocupat de situaţia din România.

În perioada ce a urmat, Corneliu Coposu a avut întâlniri cu importanţi oameni de stat din Elveţia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Franţa, Germania şi Marea Britanie, în unele dintre aceste state revenind ori de câte ori a avut ocazia să promoveze o altfel de Românie decât cea pe care o cunoşteau occidentalii.

La începutul lunii februarie 1995, misiunea Seniorului a trecut dincolo de Atlantic, în SUA. ”A fost invitat de către preşedintele Bil Clinton la micul dejun spiritual pe care acesta îl oferea doar marilor personalităţi politice. Ion Iliescu nu a fost invitat… ”povesteşte istoricul.

Ca o încununare a întregii sale activităţi, în luna mai 1995 este numit Ofiţer al Legiunii de Onoare franceze. Ambasadorul Franţei la Bucureşti, Bernard Boyer, a fost cel care i-a înmânat înalta distincţie, pe data de 6 octombrie 1995, la Bucureşti, în numele preşedintelui Franţei, Jacgues Chirac. În discursul său, ambasadorul francez spunea despre Corneliu Coposu, printre altele: „N-aţi fost nici şef de stat, nici ministru, nici comandant al armatei, nici academician şi nici mãcar ambasador. Dar n-aţi avut nevoie de aceste titluri pentru a vă face un nume recunoscut şi respectat pretutindeni (…). Graţie dumneavoastră, graţie câtorva oameni, România de azi e o Românie liberă şi toţi românii, oriunde ar fi ei şi orice ar fi făcut se recunosc în dumneavoastră”.

Sursa:adevarul.ro