Urmăresc cu atenție povestea tristă a unui om care a stat zece ani sub roțile imense ale unui sistem care încerca, cu toată mașinăria, să-l zdrobească. Și nu reușea, și tot insista, an de an, zi de zi. N-a fost să fie. Omul era mai rezistent, chiar dacă nu mai puternic, decît sistemul.

Și sistemul a cedat. Rușinos. Execrabil. Irecuperabil. Sunt absolut sigur că grațierea conjuncturală nu a venit din inițiativa celui rezistent, adică a lui Hodorkovski, ci din cea a lui Putin. Observ cum unii analiști consideră că prin textul declarației lansate la eliberarea sa, Hodorkovski ar fi cedat.

Este o greșeală capitală.

Textul respectiv nu a fost unul întîmplător. Sunt sigur că fiecare virgulă a fost negociată cu consilierii lui Putin. S-a găsit un compromis, pentru Putin și puterea sa efemeră, fără acest lucru omul de afaceri nu ar fi ajuns acum în Germania, lîngă familia și Crăciunul său izbăvitor.

Observăm, din chiar prima frază, cum disidentul politic nu-i mulțumește lui Putin, așa cum ar fi procedat 99,9 dintre cei grațiați, s-a limitat a spune că este bucuros pentru decizia pozitivă. Și atît! Acest detaliu nu poate trezi decît un mare respect. De asemenea, Hodorkovski a refuzat să-și recunoască vina, așa cum i s-a cerut anterior și cum cere uzanța și practica în asemenea cazuri, mai ales într-o țară autoritaristă ca Rusia. În aceste două fraze e concentrat tot ce a putut obține Putin de la Hodorkovski. Aproape nimic. Poate doar să nu fie blamat public în chiar primul discurs în libertate. Restul textului se referă la oamenii apropiați deținutului politic, familiei, dar și lui Hans Dietrich Genscher, ex-ministru de externe al Germaniei, care a avut un cuvînt greu de spus în eliberarea omului de afaceri. Wikipedia în varianta rusă deja a inclus informația cu privire la aportul lui Hans Dietrich Genscher la eliberarea lui Mihail Hodorkovski! (Содействовал освобождению Михаила Ходорковского и встречал его по прибытии в Берлин после выхода на свободу)

Mi s-a părut absolut remarcabilă și atitudinea responsabilă față de colegii săi, rămași în continuare în închisorile politice ale lui Putin.

Este posibil ca Hodorkovski să fi fost obligat să semneze unele angajamente secrete. De exemplu, că nu va mai face politică, că nu va mai reveni în Rusia pe parcursul a cîțiva ani.

Indiferent dacă e așa sau nu, deținutul politic a obținut ce și-a dorit și, mai ales, ce și-au dorit suporterii săi numeroși din lumea întreagă – libertatea în condiții de onoare nepătată. Este posibil ca tocmai pentru a nu-și dezamăgi susținătorii, detenția a fost atît de lungă, iar comportamentul său unul ireproșabil!

Restul nu mai contează. Hodorkovski a ajuns a fi un simbol al rezistenței, un urmaș al lui Soljenițin al vremurilor noastre, un martor ocular al continuității gulagului sovietic într-o formă perversă și ipocrită.

Crăciun Fericit, domnule Hodorkovski!

21 decembrie 2013