Citesc, cu plăcere, ştirile curente din România, al cărui cetăţean sunt alături de sute de mii de basarabeni. Energia Târgu Jiu face istorie, s-a calificat în Final Four în Eurochallenge Cup la baschet! Simona Halep a ajuns în sferturile de finală ale turneului de la Indian Wells. Fiul unui judecător, Iustin Covei, a încasat şase ani de puşcărie cu executare, pentru că în România nu există druţe şi poalelungi, Horia Georgescu, omologul lui Donciu, a fost arestat preventiv pe un termen de 30 de zile. Merge sportul, merge justiţia!

Sunt ştiri proaspete, de 24 de ore. Sunt ştiri care deja nu mai par senzaţionale pentru românii de dincolo de Prut, pentru că asemenea evenimente se produc, practic, zilnic. România este la ora actuală statul european cu unul dintre cele mai eficiente sisteme de drept. Dacă mîine ar fi reţinuţi sau arestaţi ex-preşedinţii Iliescu sau Băsescu, sau oricine dintre actualii demnitari de vîrf, nu ar fi nicio surpriză de proporţii, ar fi o chestie de normalitate, cînd puterea judecătorească, separată de politic, îşi face obişnuita datorie.

…Citesc, aşadar, ştirile din Republica Moldova şi mi se face ruşine pentru calitatea de cetăţean al acestui stat captiv şi oligarhizat. Zilnic, suntem asaltaţi de informaţii sufocante, şocante despre necontenitele hoţii ale unor indivizi politici interlopi, dezmierdaţi Păpuşarul şi Contrabandistul.

Din cînd în cînd suntem informaţi despre arestarea cu mascaţi şi copoi a unor bieţi medici şi pedagogi prinşi cu mită în proporţii deosebit de hilare, de cîteva sute de lei nenorociţi.

În schimb, buletinele de ştiri sunt pline, în ultimul timp, de o explozie fără precedent a aşa-ziselor crime sociale. Furturi, violuri, accidente comise de şoferi în stare de ebrietate, omoruri zguduitoare, inclusiv cu incendierea cadavrelor au devenit o tragică şi deosebit de periculoasă obişnuinţă. Securitatea şi integritatea cetăţenilor a ajuns o simplă loterie. Degradarea, în special a tinerilor din localităţile rurale, a atins apogeul. Beţiile interminabile, instinctele primare, crimele de o cruzime inimaginabilă au ajuns să ia locul unor vetre părăsite, în care locurile de muncă au devenit piese de anticariat.

Unii dintre aceşti indivizi pierduţi în aburii sărăciei îşi justifică gesturile criminale prin luarea de exemplu de la marii conducători – dacă celor de la Chişinău li se permite orice, de ce să nu ni se poată şi nouă, celor oropsiţi?

După alegerile masiv fraudate din 30 noiembrie, lucrurile au devenit şi mai grave.

Instituţiile statului, captive şi reduse la tăcere, sunt completate cu lacheii celor trei vladimiri, iar puţinele persoane integre sunt ostracizate cu brutalitate din sistem, mai cu seamă din cel judecătoresc. Cazul magistraţilor Secrieru şi Anton sunt pur şi simplu crestomatice – pentru că nu au acceptat să devalizeze bugetul de stat în favoarea mafiei oligarhice, aceştia sunt şantajaţi şi ameninţaţi cu urmăriri penale pe puerilul motiv că au comis o eroare de redactare tehnică.

În schimb, judecătorii raider, spălătorii de miliarde de dolari din matuşca Rusie, judecătorii supranumiţi din iad, care şi-au bătut joc de tineri în comisariatele de poliţie pe 7 aprilie 2009, judecătorii de buzunar ai lui Plahotniuc care l-au îmbogăţit din averea statului, rudele şi amicii lui Poalelungi sunt avansaţi zilnic în funcţii decizionale pentru a continua să sfideze şi să toace dreptatea justiţiabililor şi cetăţenilor acestui stat mafiotizat.

Exact acelaşi lucru, farmaceutic, se întîmplă şi la Procuratura Generală, în care onegistul Gurin a ajuns paznicul oligarhiei lui Plahotniuc.

În fruntea guvernului a ajuns, după cum bine se ştie, un personaj fără studii, cu o reputaţie profesională îndoielnică, ruda lui Filat din Logăneşti, agreat şi de Voronin pentru o relaţie de rubedenie cu nepoata sa.

Din “povestea de succes” a Europei s-a ales pulberea şi praful.

Sub privirile îngrozite ale partenerilor noştri de dezvoltare, ziua în amiaza mare, sunt furate 27 de miliarde de lei, practic, un întreg buget al Republicii Moldova. 27 000 000 000 de lei! Bandiţii huzuresc, criminalitatea înfloreşte, chetrarii, zumbrenii , harunjenii şi gurinii se fac că lucrează ca Roman la revoluţie.

În aceste clipe de restrişte, cea mai rămas din populaţia Moldovei aşteaptă o reacţie adecvată din partea opoziţiei, fie din legislativ, fie extraparlamentare.

Din păcate, unica opoziţie cu acoperire parlamentară care mişcă în front este… Igor Dodon.

Ştiu că personajul respectiv vă produce vomă ideologică. Ştiu că relaţia sa politică cu puterea neoimperială de la Moscova este una abominabilă. Dar cu toate acestea Dodon este unicul personaj politic care a ieşit în faţa presei cu documente convingătoare, în care s-a văzut fără putere de tăgadă în ce mod, prin ce scheme criminale au fost jefuite cele circa 14 miliarde de lei de la Banca Socială.

Între timp, nădejdea şi lumina noastră, Mihai Ghimpu, se joacă de-a zotea în nisipurile liberale.

Ba-şi scoate în evidenţă papionul galbenului palid, ba nişte pănglicuţe de Colorado îi strîng în chingi cravatele-i stufoase.

Deja şi papagalii din Chişinău au început a repeta după mohicanul frontist – Drăguţanu e de cristal, Drăguţanu e de cristal, în timp ce cocoşii de la Naslavcea pînă la Giurgiuleşti şi-au modificat în totalitatea lor sloganul crengian, de la Cucurigu! boieri mari, Daţi punguţa cu doi bani!, la Cucurigu! bandiţi de soi, Daţi Băncuţele-napoi!