Cu realism despre binefacerile și păcatele Internetului.

“Problema e dacă Internetul va produce sau nu o creștere culturală. În teorie, așa ar trebui să se întâmple. Pentru că cine caută cunoaștere pe Internet, o găsește. Întrebarea este dacă Internetul va fi utilizat – și de câți – ca instrument de cunoaștere. Obstacolul de-a lungul acestui parcurs e că micuțul de trei-patru ani începe cu televizorul.

Prin urmare, atunci când ajunge la Internet, interesul lui cognitiv nu e sensibilizat în cheie abstractizantă. Și cum fără capacitate de abstracție nu se poate intra înmundus intelligibilis, e foarte probabil ca știința înmagazinată în rețele să rămână în cea mai mare măsura neutilizată. În teorie, spuneam, Internetul ar trebui să promoveze creșterea culturala, în practică se poate întâmpla chiar contrariul de vreme ce homo videns există deja ca atare atunci când descoperă rețeaua. Desigur, Internetul ne poate ajuta să ieșim din închiderea în mundus sensibilis. Dar pe câți dintre noi?

Generalizând, sunt deci îndemnat să conchid, împreuna cu Sergio Lepri, că “Internetul e o mare vastă pe care e pasionant să navighezi, dar o mare pe care, după câteva zile de mic cabotaj, e de preferat s-o privești fără să te mai miști din port”.”

Noua nomenklatură a universului computerelor

Ca instrument practic, dar și ca raită prin târgul de vechituri sau ca ghid al celor mai variate hobby-uri ale noastre, Internetul are un viitor exploziv. Ca instrument cultural, de elevație culturală, îi prevăd în schimb un viitor modest. Adevărații cercetători vor citi în continuare cărți, folosindu-se de Internet pentru umpluturi, pentru bibliografii și pentru informații pe care mai înainte le găseau în dicționare; dar mă îndoiesc că vor face o pasiune pentru el.

Furio Colombo remarca: “Edenul rețelei se află dincolo de o poartă care se deschide doar pentru cei puțini. Diferite ierarhii de creiere vor manevra calculatoarele, se vor juca și vor face experiențe cu ele. Pentru cei excluși rămâne jocul interactiv, ca să le ocupe imensul timp liber”.

Atenție: “cei puțini” ai lui Furio Colombo nu sunt oamenii de cultură. Ei sunt, mai degrabă, cei implicați în lucrări, noii stăpâni ai media și noua nomenklatură a universului computerelor. Pentru omul de cultură salvarea nu stă în a trece de poarta care l-ar introduce în Edenul rețelei; ea stă, mai degrabă, în porțile care îl protejează de avalanșa de mesaje. Pentru că de Internet – și în Internet – te poți sufoca. Prea multe opțiuni ne fac să plesnim de opțiuni; iar năvala de mesaje ne omoară cu mesajele.”

Analfabeți culturali care își vor omorî pe Internet timpul lor gol în tovărășia unor “suflete gemene”…

Repet: potențialitățile Internetului sunt aproape infinite, iar asta atât în rău cât și în bine. Ele sunt și vor fi pozitive atunci când utilizatorul va folosi instrumentul pentru a dobândi informații și cunoștințe, adică atunci când va fi însuflețit de interese intelectuale autentice, de dorință de a ști și de a înțelege. Dar majoritatea utilizatorilor de Internet nu este – și prevăd că nici nu va fi – din această categorie.

Paideia universului video promite să paseze Internetului analfabeți culturali uitând repede puținul pe care au fost nevoiți să-l învețe în școală, deci analfabeți culturali care își vor omorî pe Internet timpul lor gol în tovărășia unor “suflete gemene” sportive, erotice, sau a unor hobby-mi mărunte.

Pentru soiul acesta de utilizator Internetul este mai ales un terrific way to waste time, un mod formidabil de a-ți omorî timpul, investindu-l în futilități. Unii vor spune că nu e nimic rău în asta. Da, dar nici ceva bun nu este. Și cu atât mai puțin vreun progres. Ba dimpotrivă.”

Giovanni Sartori

sursa: webcultura: ro