După ce şefii Frontera au bătut palma cu premierul Pavel Filip, Zaza Mamulaishvili, preşedintele companiei americane, oferea într-o conferinţă de presă din martie 2017, cifre optimiste: o injectare de circa 500 de milioane de dolari într-o perioadă de 10-20 de ani şi sute de locuri de muncă cu salarii decente. Preşedintele corporaţiei promitea să organizeze o discuţie cu societatea civilă despre activitatea ulterioară a Frontera în Moldova, dar întâlnirea nu a mai avut loc. Cel puţin oficial, compania nu a mai contactat în ultimele luni nici cu autorităţile de la Chişinău, scrie anticorupţie.md.

„Din câte cunosc, reprezentanţii companiei nu au mai organizat nicio întâlnire. Nu cunosc motivul. Ştiu că planificau, dar au amânat din cauza stării de sănătate a persoanei responsabile pe chestiunile ce urmau să fie discutate. Despre o eventuală vizită nu cunosc nimic”, ne-a spus Igor Odobescu, avocatul de la ACI Partners care reprezintă corporaţia Frontera la Chişinău.

Vizitele de curtoazie

Semnarea contractului dintre Frontera Resources International şi Guvernul Republicii Moldova, de pe 2 ianuarie 2017, a fost anticipată de câteva evenimente şi un concurs cu mai multe semne de întrebare. Cu şase luni înainte de anunţarea cursei, în februarie 2016, şefii corporaţiei – preşedintele companiei, Zaza Mamulaishvili, şi directorul executiv, Steve C. Nicandros – au fost la Chişinău „într-o vizită de prospecţie”. În cadrul unei întâlniri cu prim-ministrul Pavel Filip, cei doi reprezentanţi ai firmei i-au spus demnitarului că sunt interesaţi ca Republica Moldova să devină un exportator de resurse energetice în regiune. Întâlnirea a avut loc cu două luni înainte ca membrii Consiliului privind Parteneriatul Public Privat să examineze un proiect privind posibila concesionare a zăcămintelor şi hidrocarburilor din Moldova. Steve C. Nicandros (stânga) alături de Vlad Plahotniuc, în SUA. Sursa: pdm.mdÎn luna mai 2016, Vlad Plahotniuc, pe atunci prim-vicepreşedintele PD, s-a întâlnit în Texas, SUA, cu mai mulţi oameni de afaceri cărora le-ar fi prezentat oportunităţile de investiţie pe care le oferă Republica Moldova. În câteva fotografii, politicianul apare alături de Steve C. Nicandros, membru al Consiliului consultativ internaţional al Consiliului Atlantic, organizaţie la invitaţia căreia actualul lider al PD a călătorit în SUA.

La 20 iulie 2016, peste aproape două luni după ce Vlad Plahotniuc şi Steve C. Nicandros şi-au strâns mâinile în Texas, Guvernul de la Chişinău a aprobat o hotărâre cu privire la organizarea unui concurs pentru concesionarea lucrărilor de explorare geologică a hidrocarburilor pe teritoriul Republicii Moldova, pentru o perioadă de peste 40 de ani. Potrivit acelui document, „obiect al concesiunii sunt lucrările de cercetare geologică, inclusiv de prospectare şi evaluare a zăcămintelor de substanţe minerale utile de importanţă naţională în scopul depistării acumulărilor de hidrocarburi (gaze naturale şi petrol) în partea de sud a teritoriului Republicii Moldova, mărginită la nord cu linia Ungheni-Basarabeasca, cu ulterioara lor exploatare”. Suprafaţa totală oferită pentru cercetări este de 12.125 de kilometri. Prin această decizie, autorităţile Republicii Moldova şi-au propus, cel puţin pe hârtie, să reducă dependenţa de importurile de resurse de energie primară. Executivul a precizat în acest document că concursul urma să aibă loc doar dacă „participă efectiv cel puţin doi participanţi, care nu sunt societăţi controlate sau afiliate”.

Concurs mimat

La 5 august 2016, anunţul privind desfăşurarea concursului era deja publicat în Monitorul Oficial, fiind postat şi pe câteva pagini oficiale, cea a Agenţiei Proprietăţii Publice, Ministerului Mediului, Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale (AGRM), dar şi cea a Naţiunilor Unite.Termen-limită de depunere a dosarelor a fost 5 octombrie. La concurs au participat doar două companii, ambele dosare fiind înregistrate în anticamera AGRM în ziua-limită: Overseas Minerals Corporation şi Frontera Resources International.

Potrivit unui răspuns oferit Centrului de Investigaţii Jurnalistice de către Ministerul Mediului, au mai existat solicitări din partea unor companii din Ucraina, Azerbaidjan, Olanda, dar acestea nu au mai venit cu oferte. Frontera Resources International a fost desemnată câştigătoarea cursei cu votul tuturor membrilor comisiei de concurs. Overseas Minerals Corporation nu a corespuns niciunui criteriu din cele şapte stabilite de autorităţi, arată tabelul privind corespunderea conţinutului informaţiei prezentate de firme cu principiile de selectare. De exemplu, compania a fost înfiinţată în anul 2013, deşi potrivit cerinţelor, întreprinderile care s-au înscris în concurs trebuiau să aibă cel puţin 15 ani de experienţă tehnică, dar şi de explorare sau dezvoltare a hidrocarburilor.

De asemenea, trebuiau să aibă experienţă internaţională de cel puţin 20 de ani în executarea lucrărilor de prospectare şi evaluare a zăcămintelor. Overseas nu a prezentat nici informaţii potrivit cărora ar dispune de tehnologii, echipament şi tehnici avansate. Pe de altă parte, Frontera Resources International a corespuns tuturor criteriilor. Reprezentanţii companiei s-au lăudat cu experienţă în Georgia, Ucraina, Azerbaidjan, Bolivia. Firma a prezentat documente potrivit cărora cifra de investiţii în aceste ţări se ridică la 610 milioane de dolari. În cererea de participare Frontera Resources a indicat că are 300 de angajaţi, pe când Overseas Minerals Corporation doar zece. Cifra de afaceri anuală prezentată de Frontera a fost de 30 de milioane de dolari pentru ultimii trei ani, iar a Overseas de doar trei milioane de dolari.

Membri ai comisiei de concurs au fost: Valeriu Munteanu, ministru al Mediului (preşedintele comisiei – n.r.), Andrei Juraveli, directorul de atunci al AGRM, Vladislav Stropşa, un subaltern de-al său, Maria Şendilă şi Iurie Nastas, şefi de direcţii de la Agenţia Proprietăţii Publice şi Ministerul Finanţelor, Mihaela Martânov, asistentă în cabinetul Ministrului Justiţiei, şi Valerian Ciobotaru, reprezentant al societăţii civile, angajat al Institutului de Geologie şi Seismologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. „Am insistat şi am făcut public anunţul despre concurs în diferite publicaţii internaţionale. Am plătit circa 80.000 de lei ca să-l publicăm în revista «The Economist». Îmi spuneau alţi membri ai comisiei că e suficient să publicăm pe site-urile oficiale locale. Sunt departe de gândul că există cineva pe mapamond care a citit acest anunţ şi nu a venit să participe la concurs. Au venit doar două companii pentru că interesul este mic. Jucătorii mari nici nu se uită la Republica Moldova”, a explicat Valeriu Munteanu. Cât despre întâlnirea dintre Vlad Plahotniuc şi Steve C. Nicandros, fostul ministru al Mediului ne-a sugerat să-l întrebăm chiar pe liderul PD.

Firma concurentă, reprezentată de un angajat al companiei câştigătoare

Cel care a depus la Chişinău oferta din partea Overseas Minerals Corporation, în calitate de reprezentant împuternicit, este Wade Lowry. Potrivit CV-ului disponibil pe LinkedIn, reţea de socializare destinată mediului de afaceri, în perioada martie 2016 – martie 2017, timp în care au fost depuse actele şi s-a desfăşurat concursul la Chişinău, el a fost angajat al Frontera Resources în calitate de responsabil de dezvoltare a afacerilor. L-am contactat pe LinkedIn pentru o reacţie. „Nu sunt în măsură să comentez”, ne-a răspuns Lowry, refuzând să ofere alte detalii.

Overseas Minerals Corporation figurează în acte drept o corporaţie internaţională cu sediul la Road Town, capitala Insulelor Virgine Britanice, unul dintre cele mai populare paradisuri fiscale din lume. Ea a fost fondată în iulie 2013 şi înregistrată de Intertrust Management Limited, companie ce prestează servicii corporative. Firma nu indică nicăieri, nici măcar în documentele depuse la Chişinău, vreo adresă electronică sau o pagină web oficială.

Compania-fiică fondată cu un an înainte de câştigarea concursului

A doua zi după Revelion, la 2 ianuarie 2017, Ministerul Mediului a încheiat contractul cu compania desemnată câştigătoare. Hotărârea de Guvern din iulie 2016 şi contractul dintre cele două părţi obliga concesionarul ca în termen de până la 60 de zile după semnarea contractului să fondeze în Republica Moldova o societate comercială care să preia executarea lucrărilor. Frontera Resources International a creat însă compania-fiică cu un an înainte de concurs. Frontera Resources Energy SRL a fost înregistrată pe data de 28 octombrie 2015, fiind condusă de Gabriela Rebeja, angajată în biroul de avocaţi ACI Partners. Asta nu este însă singura companie din „familia” Frontera înregistrată la Chişinău. O altă firmă condusă tot de Gabriela Rebeja a fost fondată în aprilie 2012 – întreprinderea cu capital străin Frontera Resources SRL. În acest caz, fondatoare este Frontera Resources Overseas Corporation. „Am început să lucrăm cu Guvernul de aici încă acum cinci ani, când am avut o întâlnire cu premierul Vlad Filat. De atunci am lucrat cu succesorii dumnealui, adică domnul Leancă, domnul Gaburici, domnul Filip. De asemenea, am lucrat cu toţi miniştrii de Economie şi cu cei responsabili de resursele minerale. M-am întâlnit cu foarte mulţi politicieni, oficiali de rang înalt pentru a înţelege cum funcţionează lucrurile în Republica Moldova. După o perioadă lungă de conlucrare cu cinci guverne, răbdarea noastră a fost răsplătită prin faptul că am câştigat acest tender”, declara Zaza Mamulaishvili la conferinţa din martie 2017.

Avocatul Igor Odobescu nu a putut să ne explice de ce cele două companii  ale Frontera au fost fondate mai devreme decât desfăşurarea concursului propriu-zis. „Presupun că au avut anumite intenţii de a se extinde pe piaţa Republicii Moldova, dar nu pot să spun în măsura şi maniera în care urma să se întâmple acest lucru. Noi suntem jurişti şi am acţionat conform instrucţiunilor lor”, a spus reprezentantul ACI Partners, precizând că colega sa Gabriela Rebeja este doar administrator nominal al celor două firme ale Frontera.

„Noi nu am avut tangenţă cu ei şi nu am încheiat niciun acord cu această companie. Tot ce îmi amintesc este că au intrat la premierul Vlad Filat. Atunci au fost doar nişte discuţii vagi în cadrul cărora se interesau despre o eventuală colaborare”, ne-a spus Gheorghe Şalaru, care în 2012 ocupa funcţia de ministru al Mediului.De la conferinţa din martie 2017, reprezentanţii Frontera nu au mai făcut declaraţii publice la Chişinău şi nu au organizat evenimente în Republica Moldova. Potrivit AGRM, firma are la dispoziţie încă un an ca să înceapă lucrările de prospectare şi evaluare a zăcămintelor.

Primii exploratori în Moldova şi legăturile cu verişorul lui George W. Bush

Frontera Resources nu este prima companie americană care a semnat un contract de concesiune cu Guvernul de la Chişinău privind exploatarea resurselor de hidrocarburi din Republica Moldova. În anul 1995, un contract similar, pentru o perioadă de 20 de ani, a fost semnat cu firma Resource Development Company Ltd. (REDECO), din Delaware, SUA. În această „afacere”, potrivit unei hotărâri judecătoreşti din Statele Unite, au fost implicaţi doi foşti ofiţeri de informaţii din Marina SUA şi Departamentul de Apărare al SUA, dar şi un verişor al fostului preşedinte al SUA George W. Bush. REDECO s-a retras din Moldova în 2007, cesionând contractul companiei locale Valiexchimp, care are drept de exploatare a puţurilor de ţiţei de la Văleni şi sondelor de gaze de la Victorovca, din raionul Cahul, până în 2020. Potrivit constatărilor Curţii de Conturi din 2002 şi 2010, pe tot parcursul funcţionării acordului de concesiune, nici REDECO, nici Valiexchimp nu au întreprins acţiuni de „explorare”. Mai mult, potrivit unor contracte bancare, Valiexchimp şi alte companii afiliate lui Valentin Bodişteanu, patronul firmei, au contractat credite, catalogate ulterior drept neperformante, de la Banca de Economii sub pretextul implementării contractului de concesiune.

„Păienjenişul” de sub umbrela Frontera

Frontera Resources International LLC, care a depus actele la concursul din Republica Moldova, este doar una din reţeaua de subsidiare ale Frontera Resources Corporation, fondată în 1996 şi înregistrată în paradisul fiscal din Insulele Cayman. Specializată în extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale, corporaţia cu sediul în Houston, statul Texas, SUA, declară că strategia sa este identificarea oportunităţilor şi funcţionarea pe pieţele emergente din Europa de Est, în jurul bazinului Mării Negre. Pe site-ul firmei, în calitate de cofondatori figurează doar Steve C. Nicandros şi Zaza Mamulaishvili.

Cel care, de fapt, a pus bazele corporaţiei este americanul Bill White, cunoscut mai ales drept primar al oraşului Houston între 2004 şi 2010. El a intrat în politică în 1993, atunci când ex-preşedintele SUA Bill Clinton l-a numit secretar adjunct pe domeniul Energiei, devenind apoi şi preşedinte al Partidului Democrat la Texas. Revista locală Texas Monthly povestea încă în 2009 despre începuturile companiei create de White:

„El a adunat un grup de cofondatori şi investitori puternici, printre care şi fostul senator şi secretar al Trezoreriei, Lloyd Bentsen, şi fiul său Lan, director financiar executiv; fostul preşedinte Conoco Constantin «Dino» Nicandros; fiul său, Steve, fostul şef al Conoco Overseas Oil; capitalistul J. Livingston Kosberg din Houston. Fostul director al CIA, John Deutch, le-a fost pentru scurt timp consilier. Au existat şi alţi investitori, inclusiv Baker Hughes, Shell Capital, Deutsche Bank, Schlumberger şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Anume aici legăturile politice ale lui White au intrat în joc. Deşi White a ajutat la finanţarea timpurie a existenţei Frontera din propriul său buzunar, el a avut un rol executiv de scurtă durată, parţial pentru că petrecea cea mai mare parte a timpului călătorind prin stat şi încercând să revigoreze Partidul Democrat muribund. Frontera a fost pur şi simplu un proiect foarte ambiţios pentru el. El a devenit preşedinte, Steve Nicandros a condus compania. În ansamblu, a fost un joc remarcabil, în întregime ideea lui Bill White.”

White a lăsat Frontera la doi ani de la fondare, în 1998. Ulterior, acţiunile corporaţiei au ajuns să fie tranzacţionate la Bursa de Valori din Londra. De la fondare şi până în prezent, sub umbrela Frontera Resources Corporation au fost înregistrate cel puţin 12 companii-fiice, identificate de reporterii Centrului de Investigaţii Jurnalistice.