În motivarea sentinţei de condamare a lui Adrian Severin se arată că gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, consecinţele acestora, circumstanţele personale ale politicianului şi conduita pe care acesta a înţeles să o adopte pe parcursul procesului penal justifică un tratament sancţionator mai sever, cu executare în regim de detenţie, „instanţa de apel apreciind că numai astfel se poate ajunge la schimbarea atitudinii inculpatului faţă de valorile legii penale pe care le-a nesocotit prin faptele comise.”

„Prin lipsa de probitate de care inculpat a dat dovadă, acesta a transformat înalta funcţie publică deţinută într-o sursă de venituri ilicite, deşi sumele încasate legal de la Parlamentul European erau îndestulătoare, iar inculpatul nu este o persoană în stare de nevoie, având în vedere declaraţiile de avere ale acestuia.

În egală măsură, prin conduita sa ilicită inculpatul Severin Adrian a lezat prestigiul Parlamentului European în care şi-a desfăşurat activitatea şi a zdruncinat încrederea publică în această instituţie esenţială a Uniunii Europene, confirmând suspiciunile referitoare la posibilitatea influenţării membrilor acestui for contra unor sume de bani.

Nu în ultimul rând, prin activitatea sa infracţională inculpatul Severin Adrian a consolidat imaginea României ca fiind o ţară profund coruptă, care în loc să stăpânească acest flagel, îl exportă la nivel european printr-unul dintre reprezentanţii săi aleşi.

Mai mult, săvârşirea de către inculpat a unor fapte de corupţie exact în perioada în care combaterea acestora este unul din obiectivele principale ale autorităţilor statului român demonstrează dispreţul suveran al inculpatului pentru valorile apărate de legea penală şi justifică înăsprirea tratamentului sancţionator aplicat în prezenta cauză.

Nivelul înalt de instruire al inculpatului Severin Adrian, ca şi funcţiile ocupate de-a lungul timpului în plan intern şi internaţional nu au reprezentat pentru acesta o barieră în calea încălcării legii penale şi, de aceea, nu pot constitui o circumstanţă care să conducă la atenuarea răspunderii sale penale.

În ce priveşte conduita pe care inculpatul a înţeles să o adopte pe parcursul întregului proces penal, Completul de 5 Judecători constată că, în ciuda pregătirii sale juridice, care-i permitea să înţeleagă circumstanţele cauzei şi conotaţiile penale ale faptelor sale, inculpatul Severin Adrian a preferat să se prezinte ca o victimă a unei conspiraţii internaţionale, care ar fi avut drept scop compromiterea sa, ţinând seama de calităţile avute de acesta în diferite comisii.

Deşi în opinia inculpatului, acest plan pus la cale de forţe oculte a transformat problema sa într-una care vizează însăşi siguranţa naţională a României, el nu a putut să explice cum se face că alţi colegi de-ai săi din Parlamentul European, mai puţin vizibili şi importanţi în plan internaţional (austriacul Ernst Strasser şi slovenul Zoran Thaler) au căzut victime aceluiaşi plan malefic, fiind condamnaţi în ţările de origine pentru infracţiuni similare cu cele imputate inculpatului în prezenta cauză.

Lipsa de logică şi caracterul pueril al unei asemenea apărări vin în contradicţie cu pregătirea superioară a inculpatului, acesta încercând să escamoteze adevărul în scopul sustragerii de la răspunderea penală ce-i incumbă pentru faptele comise.

Având în vedere cele expuse anterior, Completul de 5 Judecători apreciază că reeducarea inculpatului în spiritul respectării valorilor apărate de legea penală nu este posibilă decât prin aplicarea unui spor de 1 an la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare stabilită de prima instanţă, cu executarea pedepsei rezultante în regim detenţie şi menţinerea cuantumului şi conţinutului pedepselor complementare şi accesorii aplicate prin sentinţa apelată”.

Adrian Severin a fost condamnat definitiv, în 16 noiembrie 2016, de instanţa supremă, la patru ani de închisoare cu executare, fiind găsit vinovat de luare de mită şi trafic de influenţă, respectiv pentru că, în perioada decembrie 2010 – martie 2011, a acceptat promisiunea a doi jurnalişti de la „Sunday Times” de a-i plăti 100.000 euro anual, în schimbul depunerii de amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European.

Practic, un complet de cinci judecători a admis apelul DNA şi a mărit pedeapsa aplicată lui Adrian Severin de la trei ani şi trei luni cât primise la instanţa de fond în februarie 2016, la patru ani închisoare cu executare.  A existat şi o opinie separată a unuia dintre judecători, în sensul achitării lui Adrian Severin pentru luare de mită şi menţinerii condamnării pentru trafic de influenţă.

La ultimul termen al procesului desfăşurat luni, procurorii DNA ceruseră 6 ani şi 6 luni închisoare pentru Adrian Severin, în timp ce avocaţii solicitaseră achitarea acestuia sau o condamnare cu suspendare.

„Nu pot fi decât exasperat că aud asemenea afirmaţie fără nicio probă — că aş fi acceptat bani pentru a depune amendamente. Contractul a fost unul de consultanţă, pe care l-am onorat. N-am vorbit de depunerea amendamentelor contra cost. Am fost cel mai bun preşedinte al OSCE. Am fost raportor ONU. Puteam să fac o înţelegere judiciară şi probabil aş fi luat o pedeapsă cu suspendare. Eu nu pot să cooperez. Sunt cel mai sărac om politic din România. Mi-am sacrificat familia şi prietenii. Nu pot să recunosc că România a trimis în cele mai importante funcţii un hoţ. În Belarus toată lumea mă ştie. Am eliberat deţinuţi politici cărora le-am apărat drepturile. Este un proces politic ce va produce consecinţe”, spunea atunci Adrian Severin, în ultimul cuvânt.

Sursa:adevarul.ro