Summitul de la Vilnius nu va aduce capitalelor comunitare succesul la care se aşteaptă: Ucraina cel mai probabil nu va semna acordul de asociere şi liber schimb, în timp ce Republica Moldova va parafa acordul, dar până la semnare rămâne cale lungă, a atras atenţia profesorul universitar Dan Dungaciu, în cadrul emisiunii Adevărul Live.

La emisiune au fost invitați Oana Popescu, Global Focus, profesorul Dan Dungaciu, Bogdan Nedea, Global Focus.

Despre aşteptările europenilor faţă de acest summit  

Oana Popescu: Ne putem aştepta la orice în continuare. De aceea summitul beneficiază de atâta atenţie, din cauza incertitudinii care-l înconjoară. Aş face următoarea distincţie: unul dintre motivele pentru care este atât de important este dorinţa de a nu fi un eşec. Există conştientizarea în capitalele europene că există riscul ca toate eforturile din ultimii ani din cadrul parteneriatului estic să fie un eşec, că u există o apropiere mai concretă. Din cauză că meciul se joacă încă, atributul principal al acestor state din parteneriatul estic nu au o traiectorie clară. Este probabil ca Ucraina să semneze un document decisiv pentru viitorul ei european. Totul depinde de eliberarea Iuliei Timoşenko.

Dan Dungaciu: Dacă Ucraina nu semnează şi Moldova nu parafează la Vilnius, parteneriatul estic va fi un eşec. Ucraina mai degrabă nu va semna, cred eu. Vedem situaţia cu avocatul Iuliei Timoşenko, care a fost arestat la Kiev. Să sperăm că va fi bine, dar eu cred că va fi mai degrabă altminteri.

Despre interesele României la Summitul de la Vilnius  

Oana Popescu: Pentru România există două paliere de interes la summit: Republica Moldova şi restul ansamblului parteneriatului estic, cu precădere Ucraina. În România a existat o constantă politică a sprijinului pe care l-a acordat Republicii Moldova. Va fi însă mai dificil pentru că instabilitatea politică din Republica Moldova va însemna pentru Bucureşti, un partener politic nu neapărat incomod, dar perceput ca parte interesată, aşa încât o intervenţie mai fermă a României în sprijinul Republicii Moldova într-o situaţie în care Chişinăul nu răspunde reciproc sau cu tot atâta fermitate nu va fi tocmai bine privit de către Bruxelles.    Nu prea avem scenarii pregătite în cazul în care summitul este un eşec. Republica Moldova a constituit o obsesie pentru politica noastră externă. Ni s-a repoşat mai mult sau mai puţin voalat că susţinem românismul în Moldova, dar nu suntem suficient de implicaţi în proiecte concrete care ancorează Republica Moldova în UE.    În ceea ce priveşte Ucraina, România a fost un actor constant pe baza susţinerii Kievului la Bruxelles, dar nu am făcut foarte mult în afară de asta.Cred că este foarte important ce se va întâmpla după Vilnius.

Dan Dungaciu: Parteneriatul estic, dacă nu va fi un succes, înseamnă că nici gestiunea lui nu a fost perfectă. Înseamnă că cineva îşi va asuma eşecul. Îmi spunea cineva:„Republica Moldova este ţara în care totul se întâmplă la anul”. Dacă nu va parafa în acest an, aşteptările sunt să parafeze la anul. Ce schimbări dramatice s-ar putea petrece într-un an? În Republica Moldova s-a născut deja o generaţie pentru care uniunea vamală eurasiatică nu este o opţiune.  Aşa că oamenii vor ieşi pe stradă pentru a cere unirea cu România. Ceea ce nu este o soluţie viabilă, să fie clar. În momentul în care oamenii vor simţi că este la fel de utopic să vorbeşti despre integrarea în UE precum de unirea cu România, atunci se vor apropia de cea de-a doua variantă pentru că este mai apropiată. Partidele politice vor căuta să profite de pe urma acestui val, toţi vor fi pro-europeni, toţi vor fi anti-comunişti.

Bogdan Nedea: Din punctul de vedere al Rusiei, NATO ar trebui să se oprească undeva mai jos de Miami. Un demnitar din UE a spus că Rusia nu vrea succes la graniţele ei pentru că ea nu e un stat de succes. Pentru Rusia, miza este internă, miză electorală clară pentru Vladimir Putin. El are de pierdut dacă statele din apropierea ţării au succes internaţional. Populaţia rusă încă este dispusă să plătească pentru ambiţiile imperialiste ale lui Vladimir Putin. Armenia a rămas cam unde a rămas şi cu NATO, nimeni nu şi-a făcut vreo iluzie de completare a relaţiei în vreun fel. După episodul Siria, în care Putin a intervenit şi a câştigat un semnificativ capital de imagine, presiunile Moscovei asupra Ucrainei s-au slăbit. Pentru că Putin îşi făcuse necesarul de imagine pentru sfârşitul anului.Rusia face acum presiune inclusiv asupra Lituaniei. A interzis de curând importurile de brânză din Lituania.

Despre criza identitară din interiorul UE  

Oana Popescu: Este cumva firesc. Politica României, declaraţiile, poziţiile la Bruxelles au fost mereu prudente pentru a nu încărca identitar relaţia cu Rpeublica Moldova. Într-o UE destul de indecisă privind felul în care se comportă cu statele din apropierea ei, orice referire a României la elementele identitare din Republica Moldova ar încărca relaţia.Cred că Summitul de la Vilnius va genera pentru UE nişte probleme identitare la nivelul blocului comunitar, asta în măsura în care Uniunea este dispusă să-şi asume aceste dileme pentru prima dată.

Dan Dungaciu: Balcanii de Vest vor rămâne o zonă de interes pentru UE şi după summit. Acordurile de asociere pentru Balcanii de Vest diferă de acordurile de asociere din parteneriatul estic. Chiar dacă li s-a dat acelaşi nume, în acordurile pentru statele din Balcanii de Vest apare drept ţintă finală integrarea. La acordurile de asociere pentru statele din parteneriatul estic nu apare stipulat acest scop final.

Bogdan Nedea: Expresia „ne întâlnim în UE” reprezintă sintetizarea eforturilor diplomatice ale României în Republica Moldova. Este un fel de spălare pe mâini a Guvernului faţă de întreaga chestiune.

Oana Popescu: Eu aş zice că abordarea României a fost corectă. Calea către România este calea europeană, prin instrumentele şi mijloacele pe care le pune la dispoziţie UE.

Dan Dungaciu: Geopolitica Rusiei este una negativă. Ea nu vrea să se extindă, ci să împiedice extinderea UE. O zonă gri reprezintă o victorie a Federaţiei Ruse, oricât de dureros este s-o spunem. Manifestaţia de la 3 noiembrie ştiţi ce-a fost? O bucată de hârtie cu care unii, suficient de naivi, au crezut că pot acoperi o privatizare către ruşi. Pentru că Moldova asta va continua să facă: să spună ce vrea să audă Bruxelles-ul, dar să privatizeze aeroportul moldovenilor. Să vorbească despre democraţie, dar să dea banca ruşilor.

sursa: adevarul.ro