18 mai 2018. Cu 2 zile înainte de alegerile anticipate din 20 mai, un presupus sociolog iese cu un „pronostic” privind rezultatele pe care urma să le avem la 20 mai, în primul tur al alegerilor anticipate din capitală.

Ceban (38%) și Radu (30%) erau dați sigur în turul 2, în timp ce Năstase (20%) era declarat perdant cert, cu peste 10 puncte procentuale în spatele locului 2. Autorul pronosticului spunea că datele sale se bazează pe „sondajele” făcute de el, plus alte câteva care fuseseră publicate în săptămânile premergătoare scrutinului.

Iar în perioada aia mai ieșiseră câțiva presupuși sociologi, unii dintre ei aproape anonimi și cu rezultate ridicole în spate, care îi dădeau lui Năstase maxim 15%-17%, iar pe Radu o vedeau aproape câștigătoare din primul tur.

Rezultatele alegerilor au fost absolut diferite de toate „pronosticurile” și „sondajele”, Năstase obținând un scor dublu față de Silvia Radu, iar ulterior câștigând și acel scrutin.

Demoralizarea

În campania din primul tur al alegerilor locale, discutând cu cetățeni pe care-i întâlneam la piața sau în market, îi vedeam demoralizați. Spuneau că nu are niciun rost să se mai prezinte la alegeri, deoarece „în turul II oricum oamenii lui Plahotniuc, Ceban și Radu, vor ajunge”. Am întâlnit numeroase astfel de opinii, bazate toate pe „sondajele” care împânziseră în acea perioadă spațiul public de la Chișinău.

Văzând cifrele din prezența la vot, tind să cred că pradă acelor manipulări sociologice au căzut cel puțin 20 de mii de oameni, care nu s-au prezentat la urne în primul tur, dar au mers în cel de-al doilea și au votat cu Andrei Năstase.

Sigur, la 20 mai diferența a fost una covârșitoare, dar dacă Silvia Radu și Andrei Năstase ar fi avut rezultate mai apropiate, 20 de mii de voturi puteau cântări suficient de mult cât să schimbe soarta scrutinului.

Iar astfel de „sondaje” au efect demoralizator nu doar pentru alegător. Staff-urile electorale, voluntarii, finanțatorii, sunt și ei afectați în fața perspectivei că omul/partidul pe care-l susțin nu are nicio șansă la victorie.

Manipularea/deturnarea atenției

Săptămâna trecută, chiar în perioada în care Moldova se alegea cu critici extrem de dure venite de la Bruxelles, nemaiîntâlnite până astăzi, trustul făcea breaking-news-uri dintr-un alt „sondaj”, în care PD-ul avea unul dintre cele mai bune rezultate ale sale din istorie, dublu față de PAS și DA, iar încrederea în Plahotniuc era, în premieră, mai mare decât în Maia Sandu și Andrei Năstase.

Titluri gen „PD crește, iar PAS și PPDA se prăbușesc”, „Plahotniuc, mai apreciat decât Sandu și Năstase”, „Încrederea în guvernare crește”, apăreau chiar în ziua în care la Strasbourg, în Parlamentul European, era votată o rezoluție în care se vorbea despre „stat capturat de interese oligarhice”, „corupție”, „control asupra poliției, justiției și presei” și „regres democratic accentuat”. Iar rezoluția se regăsea într-un raport privind implementarea Acordului de Asociere Moldova-UE, pe o perioadă în care guvernarea a fost controlată în totalitate de PD.

Nici n-a mai contat că „sondajul” a fost realizat la comanda unei fundații afiliate PD-ului, că autorii acestuia lucrează politic exclusiv pentru PD deja de câțiva ani și că ancheta abunda de întrebări introductive care urmau să dea o conotație favorabilă puterii, gen „ce părere aveți de programul drumuri bune” sau „prima casă”.

Așa cum nu a contat pentru trust că a doua zi a apărut un sondaj finanțat din banii unei fundații americane, în care scorurile erau cu totul altele. PAS și DA aveau rezultat dublu față de PD, iar Plahotniuc rămânea în top trei cei mai detestați politicieni. Titluri la trust din sondajul finanțat de americani nu au fost. Ba din contra, au continuat din celălalt, chiar până mai ieri.

Nu sunt sociolog, dar am studiat destul de mult acest domeniu. Și este aproape imposibil ca un sondaj în care eșantionul a fost realizat corect, iar chestionarele colectate profesionist, să difere foarte mult de rezultatele alegerilor. Și e de-a dreptul imposibil ca un sondaj să poată fi atât de diferit de rezultate din scrutin, cum s-a întâmplat la Chișinău. Acolo, cu siguranță, în cele mai multe cazuri a fost vorba de rea intenție, iar în altele pur și simplu de prostie și lipsă crasă de profesionalism.

Până la alegeri vom avea zeci de „sondaje”. Iar un sondaj real pe un eșantion minim național, de 1.100 de persoane, costă cel puțin 12 mii de euro, dar poate ajunge și până la 20 de mii. Sunt bani cu care un partid extraparlamentar de opoziție trăiește câteva luni și pe care nu și i-ar putea niciodată permite să-i plătească pentru așa ceva.

Sunt lucruri de care trebuie să ținem cont.

Alex Cozer

Sursa:cotidianul.md