Aflăm cu mirare că majoritatea conducătorilor Republicii nu cunosc foarte aproximativ limba. Moldovenii care nu știu moldovenește au ajuns stăpîni „și pe țară și pe noi”. Dumnezeu cu ei. Poporul va alege. Dar ca să aleagă, poporul trebuie informat. Bine informat. Mai întîi, îmi pare, ar trebui să știm că la 1940, Stalin n-a găsit în Basarabia un popor analfabet. Nu vreau să dau aici lista marilor oameni pe care i-am pierdut atunci. Dau un fragment din revista „LUMINĂTORUL” (august 1921) care, sper, va lămuri așa-zisa „neluminare” a moldovenilor…

„Un fapt de mare însemnătate pentru Basarabia este că de la 1 aprilie 1921 s-a hotărît că și în această parte a Țării copiii, cari au vîrsta școlii, sunt obligați a urma o școală primară la sat sau oraș. Pînă acum, nu pășeau toți copiii din Basarabia pragul școlii, nu se puteau bucura de lumina și folosul cărții; mulți părinți găseau că era mai bine să țină, mai ales pe băieți, pe lîngă casă, să-i trimită cu vitele sau să-i pună la alte treburi, cu care chiar dacă aduceau vreun folos vremelnic, dar se sminteau pentru mai tîrziu, rămîneau cu mintea întunecată, și cînd ajungeau și ei mari, simțeau cît de anevoioasă li-i viața fără știință de carte, că nu pot ceti nimic, nu se pot iscăli, și orice străin sau neprieten ușor i-ar amăgi sau pot să le pricinuiască pagube.

Slavă lui Dumnezeu că de azi înainte va fi în Basarabia cu putere legea învățămîntului primar, care este de mult în Vechiul Regat.

Pe baza acestei legi s-au hotărît următoarele:

1. învățămîntul în școala primară este obligator.
2. Toți copiii între 7 și 16 ani trebuie să se înscrie de la 15 septembrie 1921 la școală, dacă n-au fost înscriși pînă acum.
3. Tata care nu-și va trimite regulat copiii la școală fără pricini binecuvîntate, adică dacă-s bolnavi greu sau e boală molipsitoare în familie, se-ntîmplă moarte în casă, sau e vremea prea împiedicătoare, acela va fi pus la amendă pe fiecare zi, din ce în ce mai mare.
4. Cum în Basarabia nu sunt case destule pentru școli, s-au obligat cumunele urbane (orașele) ca în termen de trei ani să-și găsească case sau să facă pentru cîte școli îs de nevoie, iar satele în timp de cinci ani.

Comunicînd această bună veste cucernicilor preoți, luminători ai satelor, Arhiepiscopia îl roagă să pună toată străduința lor, îndemnînd pe parohieni să-și trimită regulat copiii la școală și să ajute mîină de la muncă ca să ridice în comune școli mari și frumoase (sublinierea noastră), în care se va învăța iubirea de Dumnezeu și de Neamul românesc”.

Dumnezeu nu lovește cu bățul

Dumnezeu iartă.

Să iertăm și noi, și să ne rugăm, acum să ajungă iubirea de Dumnezeu și de neam și în inima celui care și-a uitat sau batjocorit graiul, istoria și pămîntul în care zac oasele strămoșilor lui.