5 copilași bine hrăniți, mutrele pline de noroi, blonzi, ochii albaștri, măriți de atenția pe care le-o acordăm, clipeau aproape concomitent. Se uitau la mine, cel care le ceream să se prezinte și să-mi spună ai cui sunt. Îmi scoteam bagajele din mașină, când i-am observat pe plozi. Niciunul nu părea să fi trecut de vârsta de 6 anișori. Abia ce ajunsesem acasă, în satul meu de baștină, undeva în nordul Moldovei și am fost plăcut surprins să văd că acesta nu a îmbătrânit ca multe altele: tocmai 5 pici aveau treabă pe lângă mașina mea. Mare lucru într-o țară din care se pleacă pe rupte.

Ion, Vasile… a început să-i prezinte pe toți unul dintre ei. Era, presupun, liderul neinformal al grupului de șotioși. Copiii păreau cu toții desenați. Ochișorii – plini de curiozitate. În mâinile murdare de noroi țineau câte o felie de pâine din care mușcau cu sârg. Erau îmbrăcați în haine vechi, care au cunoscut cel puțin o generație înaintea lor, dar păreau bine îngrijiți și nu erau rupți. În plus, ceva îmi spunea că hainele lor murdare au fost curate în dimineața respectivă. Oricum, roșeața sănătoasă din obrajii bucălați îmi spunea că veneau din familii fericite, dar cu puține resurse financiare. Nu vă ascund că m-am recunoscut în acei copilași. Cu toată murdăria de pe haine, mâini, fețe îți venea să-i mănânci. Atât de frumoși, sănătoși și plini de viață erau. Nu seamănă nici pe departe cu micuții curăței de la oraș, ce par tot timpul scoși din cutie. Apropo, când ies în parc, o las pe Natalia să se murdărească cum își dorește ea. Îi permit să pună mâna pe orice, evident, mai puțin pe lucrurile urât mirositoare și periculoase. Acasă am suficient săpun și detergent: eu cred că murdăria e bună.

M-am uitat la copiii care stăteau în fața mea, cu gurile căscate, mestecând cu sârg feliile de pâine și m-am gândit că acești micuți sunt comoara adevărată a Moldovei. Acești micuți reprezintă cea mai de valoare rezervă pe care o are Moldovioara. Este uimitor cum reușesc moldovenii să facă unii dintre cei mai frumoși, mai sănătoși și mai deștepți copii din lume. Sunt niște îngerași, sunt niște comori care strălucesc până și în cel mai negru noroi. Și totuși, unde se rupe soarta acestor briliante? De ce nu reușesc să ajungă niște adulți deștepți, educați, harnici, cu dorință de studii? De ce mulți dintre ei sunt în continuare săraci, alții se strică de beție? Mulți vor ajunge în Italia sau Rusia doar ca să șteargă funduri… Paradoxal, deși moldovenii au cei mai frumoși și deștepți copii, țara este în continuare cea mai săracă din Europa. Vina este a moldovenilor, care aleg în fruntea țării oameni politici neserioși, rău intenționați și nepăsători de tipul doamnei ministru Pelincă Buliga. Nu știu dacă a spălat vreo pelincă în viața ei, dar dacă ar fi după mine nu i-aș încredința nici acest lucru, darămite unul dintre cele mai importante ministere din Guvern. Doamna Pelincă Buliga, DEMISIA! Nu înțeleg cum după asemenea declarații mai sunteți în funcție. Dacă erați în România jurnaliștii vă pisau din toate părțile să le spuneți ce a fost în capul dumneavoastră de ați îndemnat moldovencele să spele pelinci? Dacă erați în România aveați deja demisia semnată. Dacă erați în România după o asemenea declarație trebuia să vă ascundeți și în gaura de șarpe. Din păcate sunteți ministrul Muncii, Protecției Sociale și Familiei în cea mai săracă țară din Europa, unde nu exisă de muncă, Protecția Socială se face doar pe hârtie, iar familiile se despart pentru că trebuie să plece în alte țări. Încă o dată, demisia, doamnă ministru Pelincă.

sursa: cojocari.ro