În timp ce ruşii protestează împotriva sistemului alimentat de corupţie, creat de Vladimir Putin, moldovenii întreţin la guvernare un sistem oligarhic. Un sistem care îi condamnă la sărăcie şi aplaudă un politician-alternativă, care copiază nu doar stilul de îngâmfat al liderului de la Kremlin, dar şi mimica feţei şi ticurile lui comportamentale, comentează Deutsche Welle.

„Este vorba de pro-rusul Igor Dodon, un politician aflat în ascensiune pe fondul dezamăgirii populaţiei în partidele pretins pro-europene, extrem de corupte, care au guvernat în ultimii 7 ani. Orbiţi de deznădejde, furie şi dispreţ, moldovenii se răzbună „automutilându-se”, optând pentru un curent politic ce le promite, indirect, dictatură şi apropierea de o Rusie poliţienească, sufocată de corupţie”, notează publicaţia.

Debandada geopolitică bântuie şi în Partidul Democrat, care controlează puterea în Moldova, dar mai ales în pestriţa majoritate parlamentară, controlată de liderul PDM, oligarhul Vlad Plahotniuc. Oameni cu puternice legături la Moscova, unii încă din perioada sovietică, sunt fruntaşii acestui partid, până nu demult „centrist”, iar acum declarativ „pro-european”. Într-o singură săptămână (20-26 martie), trei fruntaşi ai PDM au lansat în spaţiul public mesaje diametral opuse: Premierul Pavel Filip la Piatra-Neamţ (România): „Republica Moldova şi România sunt două inimi gemene care bat în acelaşi ritm”; preşedintele de onoare al PDM, Dumitru Diacov, despre marea unire a Moldovei cu România: „în 1918 nu era Internet şi moldovenii nu ştiau ce fac”; preşedintele Parlamentului Andrian Candu: „în plenul Parlamentului voi supune votului statutul de membru al CSI al Republicii Moldova – ieşirea sau rămânerea”.

Dorinţa de a nu irita inutil Kremlinul, îi face pe „pro-europenii” de la Chişinău „orbi” şi „surzi” la trezirea la viaţă a ruşilor obosiţi de corupţie. În schimb, când se poate specula politic şi propagandistic, politicienii moldoveni sunt ochi şi urechi: La 21 martie, preşedintele Dodon a solicitat oficial Uniunii Economice Eurasiatice (patronată de Rusia) să acorde Republicii Moldova statut de observator – un gest care nu produce nici un efect juridic. Cererea ar putea fi examinată la sfârşitul lunii mai, cu ocazia summit-ului organizaţiei.

Războiul speculanţilor politici

Pe de altă parte, pentru a-şi albi imaginea în faţa electoratului pro-european, democratul Andrian Candu, a anunţat că „Republica Moldova nu va participa la Adunarea Interparlamentară a CSI”. Şi chiar dacă preşedintele Parlamentului a dispus ignorarea acestui eveniment de către Republica Moldova, noul lider al socialiştilor, deputata Zinaida Greceanîi, a participat luni, 27 martie, la Sankt Petersburg, la şedinţa festivă a Adunării Interparlamentare a CSI şi s-a întâlnit cu preşedintele Dumei de Stat a Rusiei, Veaceslav Volodin. Zinaida Greceanîi a ţinut să le comunice oficialilor ruşi că a fost trimisă la această reuniune de Igor Dodon şi i-a asigurat că „oricât nu s-ar strădui actualii politicieni moldoveni radicali, nu vor reuşi să distrugă relaţiile seculare dintre Rusia şi Moldova”.

Iar la Chişinău, pro-rusul Dodon a menţionat, la o întrevedere avută cu directorul regional al Serviciului European de Acţiune Externă, Thomas Mayr Harting, că va găzdui la Chişinău, pe 3 şi 4 aprilie, un eveniment dedicat semnării memorandumului de cooperare cu Uniunea Economică Eurasiatică.

„Moldova este forţată să combine CSI şi Uniunea Eurasiatică cu integrarea europeană”, consideră analistul politic Dionis Cenuşă. El menţionează într-un comentariu că preşedintele Dodon face tot posibilul pentru a apropia Republica Moldova de Rusia, inclusiv în schimbul unor dividende politice. Dacă socialiştii vor reuşi să se impună la alegerile parlamentare din 2018, există tot mai multe indicii că vor desfăşura o turnură radicală pentru Moldova, mai scrie Cenuşă.

Potrivit lui, acţiunile preşedintelui din ultima perioadă, au rolul de a pregăti şi de a imuniza societatea contra unor manifestări pro-europene, care ar putea să se desfăşoare eventual după o posibilă decizie de a stopa integrarea europeană şi de a o înlocui gradual cu cea eurasiatică, „iar ezitările guvernării de a impulsiona reformele nu fac altceva decât să-l ajute şi mai mult pe Igor Dodon”.