O situaţie ciudată se atestă în Moldova. De când funcţia de şef al statului a fost preluată de un preşedinte pro-rus (Igor Dodon), relaţiile moldo-ruse s-au înrăutăţit. Logic, ar fi trebuit să se întâmple invers, comentează Deutsche Welle.

Igor Dodon şi unii oficiali ruşi şi transnistreni vorbesc tot mai des despre riscul reizbucnirii războiului la Nistru, deşi nimeni, în afară de ei, nu văd premise pentru aceasta. Comportamentul preşedintelui Igor Dodon seamănă cu cel al unui provocator pus să genereze cu orice preţ un război. Acesta inventează ameninţări virtuale, acuză pe alţii că ar urmări dezgheţarea conflictului, după care pozează în demnitarul salvator care vrea „pace pe meleagul moldav” şi nu va „permite jocuri tăinuite şi periculoase în detrimentul securităţii cetăţenilor”.

Războiul, calul electoral încălecat de Igor Dodon

La 21 iulie 2017, Parlamentul de la Chişinău a votat o declaraţie prin care a cerut Rusiei să-şi evacueze trupele de pe teritoriul Republicii Moldova. Reacţia preşedintelui Dodon: „E o provocare, care are ca scop înrăutăţirea relaţiilor cu Federaţia Rusă”. Reacţia vicepremierului rus, Dmitri Rogozin: „Aţi uitat ce a păţit Georgia în 2008?”.

La 28 iulie 2017, aeronava care îl aducea pe Dmitri Rogozin în Republica Moldova, unde urma să participe la o aniversare a misiunii ruseşti de pacificare de la Nistru, a fost nevoită să se întoarcă la Moscova, după ce autorităţile române i-au interzis survolarea spaţiului său aerian. Rogozin este printre primii în lista oficialilor ruşi în privinţa cărora UE a impus sancţiuni. Reacţia lui Igor Dodon: „O să le iasă pe ochi! Avem de-a face cu o conjuraţie NATO, care se răfuieşte cu Rusia utilizând instrumentele politice docile din Moldova şi România”. Reacţia lui Dmitri Rogozin: „Aşteptaţi răspuns, nemernicilor!”.

La 23 august 2017, Republica Moldova s-a adresat oficial ONUcu cererea de a include retragerea trupelor ruse (GOTR, nu şi pacificatorii) din regiunea transnistreană pe ordinea de zi a celei de-a 72-a sesiuni a Adunării Generale (programată pentru 12 septembrie). Reacţia şefului grupării separatiste de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski: „Evacuarea trupelor ruseşti de pacificare e o cale sigură spre război(…) Noi suntem gata, avem forţe armate, structuri de forţă şi zeci de mii de rezervişti”. Reacţia lui Igor Dodon: „Praf în ochi curatorilor şi păpuşarilor occidentali”. Reacţia reprezentantului Moscovei la ONU, Vasili Nebeznea: „Un gest neprietenesc care nu va contribui la soluţionarea paşnică a conflictului transnistrean”. Reacţia ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov: „Cei care au influenţat Moldova să ceară retragerea trupelor ruse, vor război în regiune”.

Diplomaţia moldoveană a difuzat o notă oficială în care a precizat foarte clar că cererea adresată ONU de a examina retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova se referă la militarii Grupului Operativ de Trupe Ruse, nu şi la pacificatorii ruşi dislocaţi în autoproclamata republică separatistă.

Dodon şi Krasnoselski s-au făcut că nu au văzut această precizare a MAEIE şi au continuat retorica despre pericolul inventat de ei vizând retragerea pacificatorilor ruşi. Inclusiv la 28 august, la o emisiune difuzată de un post de televiziune pe care îl controlează, Igor Dodon a continuat să aţâţe spiritele recurgând la minciună: „Misiunea de pacificare pe Nistru a apărut după ce a fost semnat acel Acord între Snegur (Mircea Snegur, primul preşedinte al  Moldovei independente) şi Elţîn(primul preşedinte al Federaţiei Ruse) în 1992. Acel acord a fost principalul element care a stopat vărsările de sânge. Să spui acum că această misiune trebuie anulată, înseamnă că nu înţelegi nimic sau că special vrei să provoci Federaţia Rusă”, a spus Dodon, insinuând că Chişinăul ar fi cerut implicarea ONU în retragerea pacificatorilor de la Nistru, nu a militarilor ruşi din Transnistria.

E puţin probabil ca preşedintele Dodon să nu fi văzut până pe 28 august precizarea Ministerului de Externe din 24 august în care se spune clar că solicitarea Chişinăului adresată ONU se referă la trupele GOTR, nu la pacificatorii ruşi. La fel de neverosimilă e şi ipoteza că Dodon nu face diferenţă între pacificatori şi GOTR.

De ce antagonizează Igor Dodon societatea?

Societatea moldovenească este divizată pe toate criteriile posibile şi nu există o idee naţională care să o unească. Au fost create absolut toate condiţiile premergătoare unui război civil, inclusiv prin instrumentele propagandistice ruseşti. Igor Dodon, care imediat după victoria în alegeri declara că va fi „preşedintele tuturor”, s-a dezis de această promisiune. Săptămâna aceasta el i-a numit „paraziţi” şi „lepădături” pe cei care optează pentru unirea cu România, iar pe de altă parte, atunci când Rogozin a fost declarat persona non-grata, şi-a îndemnat susţinătorii: „(…) fiţi de-a gata – fiţi de-a gata când o să vă spun, să fiţi la Chişinău toţi. Se apropie momentul când noi îi vom pune la punct”.

Pe 1 septembrie 2017, Igor Dodon a anunţat, într-un mesaj scris în limba rusă pe Facebook, că, până la finele anului curent, va convoca o „mare adunare naţională” (denumire preluata din perioada renaşterii naţionale din 1989-90, care a marcat desprinderea de URSS), la care oamenii prezenţi îi vor obliga pe actualii guvernanţi să plece: „Eu dacă voi scoate oamenii la Chişinău, atunci doar pentru a pune punct pe tot”. El a avertizat guvernarea că o va termina prost: „Au venit la guvernare după o lovitură de stat şi pot pleca tot aşa, în urma unei revoluţii”, a menţionat preşedintele pro-rus.

„Dodon se comportă ca un guvernator al Federaţiei Ruse care a fost numit pentru acest teritoriu şi tot ceea ce face el este pentru a distruge independenţa acestui stat şi a-l readuce în fostul imperiu sovietic. Unicul impediment major pe care îl au ei este deocamdată Ucraina. Dacă ‘dodonizarea’ s-ar produce şi în Ucraina, lucrurile ar arăta destul de trist şi la noi”, susţine fostul preşedinte al Curţii Constituţionale, Alexandru Tănase, cel care a pronunţat hotărârea de validare a mandatului de şef al statului pentru Igor Dodon. Potrivit lui Tănase, „lepădătură” e „cel care se leapădă de neamul său, de cultura sa şi care se gudură slugarnic la picioarele duşmanilor”.

NATO, „duşmanul” virtual din capul preşedintelui

Igor Dodon are nevoie de un „duşman”, care nu poate fi decât imaginar, cu care să sperie electoratul în perspectiva alegerilor parlamentare, extrem de importante, din 2018. O eventuală victorie a socialiştilor, pe care el îi controlează, în acele alegeri, ar însemna întoarcerea cursului politicii externe, denunţarea Acordului de Asociere cu UE şi pierderea pieţei UE. Având în vedere declaraţiile pe care le face şi falsurile răspândite concertat de presa care îl deserveşte, dar şi de propaganda rusească, Igor Dodon şi socialiştii îşi vor construi viitoarea campanie electorală pe vectorul anti-NATO, anti-UE şi anti-România. La 11 iulie 2017, într-un interviu acordat jurnaliştilor din Belarus, Dodon şi-a concentrat întreaga strategie electorală pe care o va aplica în 2018 într-o singură propoziţie: „Aderarea la NATO înseamnă război pentru Republica Moldova, iar integrarea europeană va duce la anexarea teritoriilor de către România”. Dodon invocă exemplul Ucrainei şi spune că Occidentul şi-ar dori ca NATO să ajungă la Nistru urmare a unui conflict ca în Ucraina, iar el (preşedintele Moldovei) se crede unicul „obstacol” în realizarea unui asemenea scenariu: „Occidentul vrea NATO în Republica Moldova, vrea NATO pe Nistru, iar aici obstacolul numărul unu este preşedintele Dodon şi ei ştiu lucrul acesta. Fiindcă eu nu voi admite niciodată ca Republica Moldova să devină membru NATO, dar lor le trebuie conflict ca în Ucraina”, menţiona Dodon la 30 mai 2017.

Şi-a accentuat mesajul în iulie, după ce Dmitrii Rogozin a fost împiedicat să ajungă în Moldova: „Ei vor conflict. Vor război aici!”. Potrivit lui, „cineva va încerca să folosească Moldova drept ‘carne de tun’ în lupta împotriva Rusiei. Este vorba de ţările NATO”. (…) „Moldova este stat neutru şi nici într-un caz nu trebuie să se implice în geopolitică”, menţiona Dodon la 21 iulie 2017.

Dodon, întruchiparea păcii sau un ieftin speculant politic?

La 6 august 2017, într-o postare pe Twitter, vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, atenţiona că „americanii au început pregătirea sabotorilor şi forţelor speciale ale Republicii Moldova de un nou conflict armat”. De fapt, este vorba de modernizarea, cu sprijin american, a unei baze militare la Bulboaca.

La 8 zile de la postarea lui Rogozin, la 14 august, Igor Dodon a mers să inspecteze ce fac americanii la Bulboaca şi s-a convins că Rogozin a minţit: „Am constatat că activităţile de pe poligon se desfăşoară conform planului obişnuit. Sunt reparate şi renovate unele imobile pentru întreţinere şi cazare, se îmbunătăţeşte infrastructura drumurilor. Nu am depistat lucrări de ordin militar dubioase, care să sprijine zvonurile cu privire la o eventuală destabilizare a situaţiei”, a spus Dodon care imediat şi-a atras „laurii păcii”: „Iar în caz că Guvernul împreună cu majoritatea parlamentară, motivaţi din exterior, vor încerca să implice Moldova într-un conflict militar regional, ca parte a luptei geopolitice din regiune, atunci eu voi fi nevoit să acţionez ferm în apărarea păcii şi securităţii naţionale”, a spus Dodon.

Provocările la Nistru, parte a schemei

Cu „sperietoarea NATO” socialiştii, sprijiniţi de la Preşedinţie de către Igor Dodon, vor încerca să câştige alegerile în 2018. Şi au şanse, mai ales pe fondul unor incidente răzleţe la Nistru, alimentate de un lider separatist transnistrean, care declară că e „gata de război” şi de unii oficiali ruşi, prieteni cu Krasnoselski şi Dodon. Despre această posibilă „escaladare a situaţiei” la Nistru a vorbit însuşi Igor Dodon, într-un interviu pentru TASS, la 21 iulie 2017. Fiind întrebat despre o eventuală reizbucnire a conflictului la Nistru, Dodon a răspuns: „Nu există premise reale pentru război, dar de escaladarea situaţiei sunt interesaţi politicieni cu influenţă, atât din străinătate, cât şi din Moldova”.

A slăbit armata!

Între timp, se lucrează din greu la slăbirea Armatei Naţionale a Moldovei. Preşedintele Dodon, care este şi comandantul suprem al forţelor armate, blochează participarea militarilor moldoveni la orice exerciţiu militar al NATO, programele vizând interoperabilitatea au fost blocate, iar Moldova nu are ministru al Apărării din decembrie 2016. Atunci, Igor Dodon l-a demis prin decret pe Anatol Şalaru din funcţia de ministru, iar o altă persoană nu poate fi numită în această funcţie, deoarece depinde tot de semnătura lui Igor Dodon.

Într-un interviu acordat DW în noiembrie 2016, imediat după ce a fost ales preşedinte , Igor Dodon a declaratcă Armata Naţională a Moldovei în genere nu ar trebui să existe.

Sursa:dw.com