Am stat trei ore în frig pe scările Comisie Electoral Cumpărate cu oameni veniţi de la Cahul, Briceni, Străşeni, din toată Moldova, pentru a asista la o şedinţă publică, cel puţin, aşa a fost anunţată.

– Nu-s locuri, strigau poliţaii la oameni.
– Domnule, am venit de la Briceni pentru a asista la o şedinţă publică, sunt membru al grupului de iniţiativă. Argumenta un bărbat de vreo 60 de ani, vorbind o română perfectă.
– Mi-au dat ordin să nu mai intre nimeni, zice poliţaiul.

Am intervenit, nu am putut să accept o nedreptate.
– Domn Plîngău, nu-s locuri în sală, este plină, mi-au dat ordin să nu mai permit nimănui să intre. Pot intra doar reprezentanţii şi liderii. Dacă doriţi să asistaţi, intraţi prin uşa din spate, îmi zice poliţaiul.
– Şi cine decide ? Cine-i demn de a intra? Îl întreb eu.

Niciodată nu am înţeles cum se face selecţia în statul ăsta. Nu înţeleg cum se decide când o lege este bună de executat şi când nu este oportună pentru moment. Câtă ipocrizie este să faci referinţă la decizia Comisiei de la Veneţia şi la Codul Bunelor Practici în Materie Electorală după ce o sfidezi în cel mai josnic hal. Nu, nu asta m-a enervat, m-a enervat faptul că într-un stat, mie, care nu-s membru al grupului de iniţiativă, poliţaiul era gata să mă petreacă în sală, pe când pe domnul de la Briceni, membru al grupului de iniţiativă, nu. Mă tem să presupun ce comportament ar fi avut poliţaiul dacă nu era presă sau persoane publice.

– Vrem să depunem o petiţie la Cancelarie, strigă un băiat cu rucsac.
– Aşteptaţi!
Intervin: Îţi asumi? Strig eu la poliţai. Ştii că încalci legea cu privire la petiţionare? Poliţia nu trebuie doar să asigure ordinea publică, dar şi să asigure respectarea drepturilor pe care le au aceşti oameni.
– Deschideţi uşa, spune poliţaiul. Doar până-n Cancelarie şi atât.

Zău, nu a uimit pe nimeni decizia de azi a CEC-ului de a nu înregistra grupul de iniţiativă privind desfăşurarea referendumului legislativ. Am plecat trist acasă când am văzut comportamentul statului în persoana poliţaiului şi CEC-ului faţă de oameni, faţă de suveran.

La televizor, liberalii vorbesc despre unire, iar socialiştii despre uniune vamală şi referendumuri. Astăzi, unioniştii din PL, împreună cu socialiştii şi democraţii au sfidat frăţeşte legea şi bunul simţ. Zău, e adevărat. Nu suntem nici români, nici moldoveni. Suntem nişte proşti, în viziunea lor, deloc suverani, deloc independenţi.

Dinu Plângău