Diversiunea ideologică – „calul troian” al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Partea I

Imagine postare

vladimir-voroninCONFRUNTAREA IDEOLOGICĂ:  VORONIN PREFERĂ DIVERSIUNEA IDEOLOGICĂ

Ideologia – este un sistem de idei, convingeri, de valori sociale și de idealuri ale unei clase concrete, un sistem, care formează nucleul și temelia conceptului despre lume, determină stilul mentalității și modalitățile de comportament ale oamenilor.

Din punct de vedere istoric, ideologia a apărut concomitent cu dezbinarea societății în clase antagoniste și, din start, s-a transformat într-o formă de luptă de clasă.

Din punct de vedere al esenței sociale, ideologia este, în primul rând, conștiința de clasă, care reflectă starea economică a clasei date în societate și înlesnește realizarea intereselor și scopurilor acestea.

Din punct de vedere al conținutului teoretic, ideologia este o totalitate de idei filosofice, social- economice, politico-juridice, morale și estetice, care apar pe o bază economică bine determinată și pe relații sociale de clasă, care corespund celor din urmă.

Sarcina strategică a ideologiei prevede înarmarea clasei sale cu conștiința teoretică a scopurilor istorice, care, depășind cadrul vieții de toate zilele, contribuie la apărarea acestora.

Din momentul reapariției sale, în anul 1993, ideologia Partidului Comuniștilor s-a dovedit neputincioasă să înainteze unele idei pozitive și a devenit un instrument de atacuri înverșunate și diferite speculații împotriva forțelor democratice din Republica Moldova. Perioada istorică actuală este marcată de o intensitate nemaipomenită și de o acutizare extremă de opuneri a două concepții polare despre lume, a două cursuri politice – democratice și totalitar-comuniste.

Astăzi în Republica Moldova are loc o luptă crâncenă pentru mințile și inimile tuturor concetățenilor noștri. Și viitorul țării noastre, în mare măsură, va depinde de deznodământul acestei lupte ideologice, înverșunate și fără compromisuri. Comuniștii cunosc că orice diminuare a ideologiei comuniste, orice înstrăinare față de aceasta, fără îndoială, poate facilita cimentarea ideologiei forțelor democratice. Aceasta este alternativa reală – ori ideologia forțelor democratice, ori ideologia totalitar-comunistă: soluția de mijloc este imposibilă!

Partidul Comuniștilor, inamicul de clasă al forțelor democratice progresiste, declară deschis și răspicat despre intențiile sale de lichidare a acestora. Liderul bolșevic Voronin îndeamnă poporul la o nouă “cruciadă” împotriva democrației. Și un rol deosebit, ca mijloc principal pentru atingerea acestui scop, i se atribuie războiului psihologic. Lupta declanșată este dusă la cea mai înaltă notă de isterie antidemocratică și antinațională.

Partidul Comuniștilor, facând concluzii din experiența înfrîngerilor și eșecurilor sale istorice, se străduie să născocească o strategie agresivă nouă, la nivelul celor mai «avansate» strategii mondiale de luptă de clasă, împotriva forțelor democratice, își coordonează activ acțiunile sale subversive cu cei mai înverșunați dușmani ai independenței Republicii Moldova din țară și de peste hotare.

Diversiunea ideologică a comuniștilor se manifestă ca o propagandă “neagră”, provocatoare în mass-media din țara noastră și de peste hotare și este promovată, cu insistență, în domenii, care cuprind idei și opinii politice, filosofice, juridice,  morale, estetice, religioase și altele, în sfera ideologică, acolo, unde are loc lupta de idei. Iată de ce diversiunea ideologică are multe trăsături comune cu lupta ideologică.

Dar “cruciada” bolșevică din țara noastră nu este o luptă de clasă în sensul obișnuit și care ar reieși din existența reală a două sisteme ideologice contradictorii. Diversiunea ideologică a Partidului Comuniștilor este, în primul rând, o formă de activitate subversivă a forțelor reacționar-totalitariste împotriva democrației și independenței naționale. Aceasta prevede realizarea scopurilor bolșevice prin intermediul denaturării, directe sau indirecte, a conștiinței cetățenilor, tendința de a influența modificarea acesteia sau “erozia ideilor”, precum și deformarea conduitei civice în mase.

Diversiunea ideologică a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova insistă asupra atitudinii indiferente a concetățenilor față de ideologia și politica oficială a statului. Aceasta este o modificare primejdioasă, născocită de  mașina lor  ideologică, a “calului troian”, în burta  căruia  forțele antinaționale, revanșiste, speră să introducă concepțiile sale bolșevice, reacționar-fasciste în interiorul forțelor democratice  pentru a le nimici, ulterior, definitiv. “Calul troian”, în calitate de armă sigură de reprimare spirituală a populației, de obicei, este folosit de către comuniști în scopurile  acutizării  luptei de clasă și în situațiile de criză națională de proporții.

În procesul demascării esenței reacționare a diversiunii ideologice a Partidului Comuniștilor o importanță primordială poate avea faptul conștientizării ferme de către cetățeni a delimitării luptei ideologice, ca formă firească a vieții spirituale a societății civice, destrămate în clase antagoniste, care presupune o confruntare, deschisă și onestă, a punctelor de vedere, a platformelor politice și ideologice, în raport cu campaniile de calomniere a forțelor naționale de orientare democratică, desfășurate cu mare pompă și alai de către comuniști în scopul huiduirii și discreditării adversarilor săi politici și ideologici.

Refuzând din principiu calea unei lupte ideologice deschise, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova recurge permanent la armele de provocații și clevetire, iar când încep să simtă scăderea nivelului de influență al lor în mase, ei, întotdeauna, fac uz masiv de cele mai disperate minciuni și dezinformații. Voronin, la tot pasul, insistă și cere, ca «faptele și evenimentele să fie interpretate și tălmăcite publicului larg doar în strictă conformitate cu scopurile și sarcinile comuniștilor la momentul dat – adevărul nu are absolut nicio importanță!».

Ei niciodată nu respectă principiile culturii autentice a polemicii ideologice. “Să minți, să țipi, să fii necuviincios față de adversarii politici, să repeți, la nesfârșit, minciuna – ceva va rămâne !”, – iată lozinca tactica, de bază, a stilului “polemicii” utilizate permanent  de către Voronin și “talibii” acestuia.

Particularitățile diversiunii ideologice sunt determinate de metodele specifice  de gestionare a războiului psihologic de către comuniști, care utilizează larg din arsenalele sale dezinformația, demagogia ideologică, mimicria în teorie, în propagandă și în agitație. Diversiunea ideologică se evidențiază și prin faptul, că nu este monitorizată doar de către aparatul lor propagandistic, ci și de unele structuri obscure, strâns legate cu serviciile speciale străine, ostile față de statul nostru.

O atenție considerabilă diversanții comuniști atribuie influenței politico-ideologice dușmănoase în rândul tineretului din Republica Moldova, care, în viziunea lor, este mult mai vulnerabil în fața frământărilor sociale și mult mai binevoitor și neiscusit  în perceperea stereotipurilor bolșevice.

Mizând pe incompetența tineretului în chestiunile luptei de clasă și lipsa unei experiențe suficiente de viață, ei se străduie să familiarizeze tânăra generație cu teoriile sale false despre “raiul comunist”,  “conflictul generațiilor” și standardele lor  antinaționale. Scopul acestor acțiuni este cultivarea în rândul tineretului a dogmelor comuniste, realizarea însușirii necritice a acestora, ca, mai apoi, să-i determine la acțiuni concrete pe calea activităților sale subversive.

                  DIVERSIUNEA IDEOLOGICĂ ÎN SFERA MORAL-PSIHOLOGICĂ

Diversiunea ideologică a Partidului Comuniștilor, promovată activ la toate nivelurile și în toate sferele sociale din Republica Moldova, pe parcursul a două decenii de muncă subversivă, a modificat radical atmosfera moral-psihologică dominantă în rândul populației, de la începutul anilor de independență. Iată lista necompletă a“realizărilor” lui Voronin către sfârșitul cadenței sale la conducerea statului, în 2009:

– a proclamat și a utilizat, constant, minciuna și dezinformarea în masă ca forme eficiente de “comunicare publică” cu poporul;

– a stârnit izolarea socială a populației sub lozinca fascistă “Toți – împotrivatuturor!”;

– a provocat înrăirea, deznădejdea, frica și neîncrederea cetățenilor țării înziua de mâine;

– a promovat activ genocidul etno-psihologic și degradarea demografică apopulației;

– a răspândit ura interetnică în țară și a ridicat la nivel de practică politicăzeflemirea populației autohtone, îndeosebi, din rândul inteligenției;

– a încurajat fățărnicia și aroganța conducerii la toate nivelurile și a naimițilorsăi nerușinațidin mass-media comunistă și a interzis, prin abuz de forță, activitatea liberăa mijloacelormediatice democratice;

– a ignorant principiile fundamentale creștine și a favorizat apariția în țară azeci de sectereligioase de orientare agresiv-extremistă;

– a trâmbițat, pe toate căile, rapoartele publice fariseice despre creștereacontinuă aniveluluide viață;

– etc.

În mod diabolic diversiunea ideologică a Partidului Comuniștilor s-a răsfrânt și asupra procesului de reglementare a diferendului transnistrean. Inducând în eroare opinia publică din țară și de peste hotare, sub pretextul nedorinței de a dialoga cu “criminalii de stat” de la Tiraspol, Voronin, din start, a pus pe linie moartă cauza integrității teritoriale a Republicii Moldova. Astfel, diversanții comuniști au realizat cu brio intențiile imperiale ale arhitecților și prorabilor din Kremlin:

a) au facilitat, de facto, consolidarea prezenței Federației Ruse în regiune,

b) au impulsionat cimentarea structurilor anticonstituționale ale  p.m.r. și

c) au aprofundat prăpastia dintre cele două maluri.

Însă, cea mai gravă crimă, cu caracter anticonstituțional și antinațional, Voronin și naimiții săi, cu fețele neschimonosite de intelect, au săvârșit-o în domeniul funcționării legale a limbii de stat în țara noastră. Călcând în picioare și ignorând deschis statutul legitim al limbii române, diversanții comuniști, din prima zi de existență, au speculat, în mod nerușinat și extrem de combativ, pe fanteziile deșarte ale unor categorii cunoscute de concetățeni, reprezentanți ai naționalităților conlocuitoare, care mai sunt încă obsedați de iluzia unei eventuale reveniri în societate a limbii ruse în calitate de limbă de stat, de limbă oficială și limbă de comunicare interetnică.

Iar una dintre cele mai periculoase consecințe a diversiunii masive a comuniștilor, – un fel de bombă cu efect întârziat!- rămâne să fie fenomenul marginalizării etnice, ca prima etapă a viitoarei dezrădăcinări sociale, a tinerei generații apărute în anii de independență din rândul reprezentanților naționalităților conlocuitoare. Manipulând metodic cu lozinca falsă a «multiculturalismului», Voronin, în dorința de a-și asigura un electorat sigur și permanent, a frânat decisiv procesul de integrare  socială și a promovat insistent segregarea etnică a acestora în societate.

În această ordine de idei diversanții comuniști  (alături de îndobitociții lor“comsomoliști”- liderii “liga tineretului rus”)  ar trebui să răspundă, clar și răspicat, în fața statului, în fața societății și în fața fiecărui cetățean de bună credință la o întrebare, deloc retorică: de ce, pe parcursul a 22 de ani de independență, “electoratul comunist” nu a fost capabil să însușească limba română (sau moldovenească, după cum insistă încăpățânat Voronin) nici la nivel de comunicare și nici la nivel de utilizare?

Este evident că răspunsul poate fi doar unul singur din trei posibile:

primul– concetățenii în cauză sunt dușmani înverșunați ai limbii române și ai spiritului național românesc;

al doilea – toți aceștia sunt niște imbecili, intelectual și moral-psihologic degenerați, incapabili; și

al treilea –  toți cei vizați,- manipulați de către diversanții ideologici ai lui Voronin,- sunt copleșiți de iluzia stării temporare a lucrurilor în țara noastră în sensul revenirii, cândva, a limbii ruse la funcțiile sale “istorice” în stat și în societate.

Astfel, ambițiile electorale ale comuniștilor și multrâvnita “jvacica” din treuca de la cârma statului”, au sabotat definitiv funcționarea și răspândirea limbii române, aplicându-i acesteia, din nou, spre satisfacția “partenerilor” de la Moscova și spre bucuria forțelor interfrontiste – antinaționale, reacționare și șovine din țară, statutul umil de Cenușăreasă. Chiar și vânzătoarele de articole de tutungerie din rețeaua comercială “Veteran”, erau selectate doar după apartenența lor la etnia rusă sau alte naționalități conlocuitoare!

DIVERSIUNEA IDEOLOGICĂ ÎN DOMENIUL SOCIAL-ECONOMIC

Pe parcursul guvernării lui Voronin, fără îndoială, a avut  de suferit o deteriorare catastrofală și situația social-economică din Republica Moldova:

–          comuniștii, hrăpăreți și hapsâni, au acaparat, deplin și definitiv, toatăputerea în stat;

–          au provocat sărăcia extremă, în masă, a populației, devenită cerșetorcolectiv în propriațară;

–          au impulsionat migrația, inclusiv  ilegală, peste hotare a 25% din populațiaaptă demuncă,pe când 20% dintre cetățeni au depășit vârsta de 60 de ani;

–          au generat, în continuare, șomajul în rândul tinerilor specialiști și atineretului, în general,lipsit de perspectivă de viață în viitor;

–          au determinat limitele absurde ale salariilor, mărimea pensiilor și a burselorstudențești,sub nivelul absolut al sărăciei;

–          au condiționat creșterea considerabilă a criminalității, însoțită de campaniirăsunătoare șirapoarte triumfătoare  la plenarele Partidului Comuniștilor despre lichidareadefinitivă afactorului interlop;

–          au blagoslovit corupția totală în toate organele publice și, în primul rând, încele de forță;

–          au decretat nepotismul, cumătrismul și apartenența la Partidul Comuniștilor ca forme      “democratice” de promovare a cadrelor în toate structurile statului;

–          au transformat “cel mai stabil Guvern condus de Talev”  într-o “ogradă de trecere” pentru zeci     de profesioniști, devotați Patriei, care au avut curajul să-l contrazică pe Voronin în dogmatele antinaționale ale acestuia și au fost demiși nemotivat din funcții, unul după altul,  înainte de termen;

–          au provocat embargoul rus la producția vinicolă, aducând producătorii autohtoni la starea disperată;

Va urma.

David Ostrogorschii