Şi, brusc, am avut următoarea revelaţie: într-o cuşcă de MMA, spaţiul în care, să spunem, se exprimă Puterea de la Bucureşti, se bat „băieţii” pe viaţă şi pe moarte – Băsescu cu Ponta, Călinoiu cu Antonescu, Ponta cu Antonescu, Antonescu cu tot Guvernul, PSD cu PNL şi PPDD. În primele rânduri, oarecum relaxaţi, promotorii şi arbitrii judecători de la FMI; în rest, poporul crapă seminţe şi-şi scuipă cojile în ceafă.

„Printre” poporul cu ochii injectaţi de fum şi surescitare, transpirat şi concentrat pe caft, Chiţoiu şi Gerea umblă disperaţi să adune banii din „pariuri”: pariul acciză, 0,07 la 1; pariul pe inflaţia accizată; pariul pe câte semne de circulaţie vor mai rămâne pe străzi, după ce vor fi supuse taxării; pariul pe existenţa iazurilor, heleşteelor, pe explodarea preţului la icre de roşioară; pe desfiinţarea sondelor, a trotuarelor, a antenelor, a fumului fără foc. .. Până la ultimul pariu posibil.

Fix aşa mi se pare că arată, azi, societatea românească. Sigur, ştiu că mai mişună pe sub scaune, pe la încheieturile de pluş roase de timp, păduchi cu burţile umflate de sângele supt din vena naţiei. Cum are careva ceva de spus, cum se reped păduchii la el, să-i umple capul de mâncărimi.

Când a decis USL să intre în competiţie, i-a zis lui Băsescu & co: „Bătaia voastră n-o s-o-ncaseze nimeni!”. Apoi, s-a întors cu faţa la popor şi, potopit de ovaţii, şi-a arătat muşchii. I-a promis că va fi, în sfârşit, satisfăcut; că victoriile USL vor curge învolburate, căptuşind-i vitrina cu trofee şi pâinea prăjită cu cremă de ficat de gâscă.

De atunci, se bat întruna; tot mai des, USL-ul cu el însuşi. În afară de pauperizare, decădere, aranjamente, corupţie, blaturi, pierderi, disperare şi, evident, taxe şi impozite, nu se simte altceva decât consecinţa unui „evantai” de eşecuri: politice – un USL tot mai slab, mai divizat şi mai lipsit de putere; economice – privatizări ratate, falimentarea unor entităţi industriale importante, împingerea pe buza prăpastiei a IMM-urilor, inclusiv a afacerilor în servicii; fiscale – o abundenţă de taxe şi impozite; sociale – pauperizarea şi demoralizarea majorităţii populaţiei.

E foame de bani, tot mai mulţi bani, strânşi din aberante şi sofisticate biruri puse, în primul rând, pe capul populaţiei şi a afacerilor private, deşi statul are datorii neplătite de miliarde de euro şi nimeni nu-i înfige sula-n coaste.

The show must go on, chiar dacă nimic din toate astea nu i-a „promis” USL poporului, când i-a cerut sprijin şi susţinere.

Din păcate, ciomăgeală grotescă, sponsorizată de milioane de oameni, nu lasă să se întrevadă vreo rază de speranţă. Acuzele reciproce, violenţa limbajului, şantajul politic, promisiunile neonorate, aruncă în derizoriu activitatea clasei politice, aflată în deficit de credibilitate. Un politic dezorientat, lipsa unui program ferm de investiţii, fiscalizarea disperată, corupţia, pot face din România, potrivit analiştilor economici, un teritoriu instabil şi respingător, o gaură neagră, un teritoriu devastat.

Dar, să nu disperăm. Aud că ministrul Maria Grapini a revenit acasă de la un târg de turism, hotărâtă să dezvolte maxim, pentru România, un fals istoric cu charismă: mitul lui Dracula.

Păi, zic, atunci, să facem totul ca ţara să devină un teritoriu pe măsura lui. Să fie căpitanul nostru!

sursa: gandul.info