Adevărul despre protestele din 7 aprilie 2009 este tăinuit de mai multe persoane, întrucât acestea au o înțelegere mutuală între ei. Cert este că în urma evenimentelor au suferit persoane nevinovate. De această părere sunt invitații emisiunii „Ora Expertizei” de la Jurnal TV.

Cristina Pereteatcu, Amnesty International Moldova: Puține dintre victimele din 7 aprilie își mai caută dreptatea la nivel național. Continui să cred că adevărul contează pentru cei care au participat la proteste, în special pentru acei protestatari pașnici, care au fost târâți în Comisariatele de Poliție și torturați acolo, ca să nu zic schilodiți.

Nu cred că vom ști până la urmă câte persoane au fost turturate. Procuratura Generală a înregistrat 100 de plângeri oficiale. Datele neoficiale arată că au fost torturate peste 700 de persoane. Discrepanța o să existe până când autoritățile nu ne vor spune câte persoane au fost implicate. Anul trecut, după ce am ieșit în fața Comisariatului „de bătut”, am sensibilizat opinia publică cu privire la expirarea termenului de prescripție. În ziua aceea, mai multe instituții au ieșit cu niște comunicate de presă, care aveau date diferite privind persoanele torturate. În general, dosarul 7 aprilie a fost un fel de ping – pong. Nimeni n-a vrut să-și asume responsabilitatea, însă cert este că ei dețin informația. Am mai spus că dacă deschid cutia pandorei o să fie ceva grav, motiv pentru care aduc tot felul de învinuiri. Totuși ei trebuie să înțeleagă că drepturile omului nu sunt negociabile și nu poți jongla cu aceste dosare, cu viețile acestor tineri, care, în mare parte, au decis să părăsească țara.

Oxana Radu, venise cu chestii personale din Cahul la Chișinău, a fost dată jos din transport în momentul când se întorcea acasă, dezbrăcată și transportată la Comisariatul de Poliție. Era un polițist și o polițistă. Primul a obligat-o să se dezbrace. Oxana a privit-o pe femeia – polițistă cerându-i s-o compătimească și sperând că va interveni, însă aceea s-a făcut că plouă. A fost obligată să semneze că este una dintre inițiatoarea protestelor în masă și să facă genoflexiuni goală, în timp ce acasă o aștepta un copil de 10 ani.

Vasile Năstase, jurnalist: În linii mari, datorită presei și societății civile cunoaștem de ce s-au organizat protestele din 7 aprilie și cui i-au venit în avantaj. Nu cunoaștem însă câți oameni au murit. Unii spun că unul, alții – trei. Nu cunoaștem numele celor care au instigat la violență. nimeni dintre ei n-a fost investigat, tras la răspundere și n-au niciun fel de dosar. Nu cunoaștem cine a intrat în clădirea Parlamentului și a dat foc. Despre organizatori nu se vorbește nimic. După cinci ani, aflăm de la Corneliu Gurin că alegerile din 2009 n-au fost fraudate.

Toți acei care au promis că vor arăta adevărul, nu au făcut nimic. Călăii sunt în funcții sau au avansat. Igor Popa plecase din sistem și a fost chemat înapoi, iar acum este procurorul sectorului Râșcani, acolo unde banda de la guvernare are nevoie de protecție. Să nu uităm de acei judecători din iad. În principiu, sistemul a rămas neschimbat, doar câțiva oameni noi au venit. Teroarea din perioada comunistă există și astăzi prin oamenii care au fost promovați.

Martorii de atunci mi-au povestit că Vlad Filat stătea ascuns. Îi spuneau să intervină ca să nu fie provocări violente. Așa și a fost, însă Filat n-a făcut nimic.

Plahotniuc a fost singurul care a avut de câștigat în urma protestelor din 7 aprilie. I-a fost cel mai convenabil să plece din custodia lui V. Voronin cu tot cu banii pe care i-a acumulat cu ajutorul lui Mejinschi, Zubic, Gurbulea, inclusiv acei judecători raider pe care i-a promovat. Ipoteza precum că Damir, Nichifor și alții ar fi cumpărat martori, care să spună că la proteste au participat alții decât oamenii lui Plahotniuc, este deja constatată într-o hotărâre de judecată.

Constantin Cheianu, jurnalist: În toți acești ani, guvernarea nu s-a ocupat cu adevărat de această problemă. Până la alegerile din iulie 2009, Voronin a avut un interval de cîteva luni pentru a afla ce s-a întâmplat în aprilie. Nu s-a grăbit. Actuala guvernare a avut la dispoziție 5 ani pentru a afla adevărul evenimentelor din aprilie și tot nu s-a grăbit. Logic rezultă că le convine și unora și altora să ne arunce cu praf în ochi, să ne arate spectacole penibile. Eu presupun că există un fel de înțelegere mutuală între fosta și actuala guvernare – dacă spui ceva despre mine, spun și eu ceva despre tine. Voronin, Filat, Plahotniuc și alții ca ei, știu exact ce s-a întâmplat, însă misiunea lor este să încurce ițele.

Acești tineri au suportat un șoc îngrozitor. Ei nu bănuiau în ce țară trăiesc, ce fel de polițiști avem. Ei s-au deșteptat cu niște monștri în fața lor și noi nu ne putem imagina ce scene cumplite au existat în subsolurile Comisariatului. Au dobândit o frică animalică și au înțeles că soluția este să plece din țară.

La 7 aprilie 2009 s-au încrucișat interese, indivizi, din cele mai teribile tabere și sunt preocupați să protejeze acel adevăr. Filat trebuia să umble de mânuță cu fiecare dintre persoanele care au avut de suferit și să le găsească dreptatea, deoarece el a chemat lumea în Piața Marii Adunări Naționale să protesteze ca să ne convingă că atunci a avut doar intenții bune.