Caligula o prinde pe tânăra mireasă şi o abuzează scurt într-un ungher. Mirele vine să protesteze şi Caligula îl abuzează şi pe el, democratic, după care îi înfige în posterior o viorea.

Nu doar figura de împărat roman dement, din amurgul imperiului, a lui Traian Băsescu mi-a adus în minte scena asta din „Caligula”, cu Malcolm McDowell, dar şi cei doi abuzaţi la Cotroceni, Viorel şi ministruţa Harvard. Ce-au căutat acolo, cu lumânarea, mi-e imposibil să pricep.

Dacă ai acceptat să mergi la Băsescu, şi nu singur, ci împreună cu ministrul de Finanţe, atunci mizezi, evident, pe argumentele zdrobitoare pe care le vei aduce în favoarea măsurii tale, reducerea CAS, ca să convingi publicul şi să câştigi electoral.

Dacă nu ai niciun argument solid, economic, cu cifre şi procente, atunci refuzi cu mândrie să te supui chemării la ordine din partea tiranului, aştepţi să n-o promulge, Parlamentul i-o mai dă o dată, şi gata.

Tertium non datur. Ori e albă, ori e neagră.

Dar în România funcţionează cu succes principiul terţiului inclus: între alb şi negru există totdeauna o zonă gri-şobolan.
În zona gri-şobolan s-au plasat Viorel şi ministruţa Harvard venind la Cotroceni ca doi bobleţi. Dânsa a adus ca prim argument… sufletul, întreg sufletul personal, pus la bătaie în sprijinul reducerii CAS. D-şoara Petrescu ar trebui să nu fi uitat, dacă a ştiut vreodată, că răspunsul „Sufletu!” înseamnă în româneşte n-am bani, canci, nexam. Or, tocmai asta a întrebat-o pe diverse tonuri, de la ameninţător până la compătimitor, Traian Băsescu. Care sunt sursele de acoperire a găurii bugetare provocate de scăderea CAS cu 5%? Show me the money, pe înţelesul Harvyţei.

Răspunsul a fost tipic comunistoid, dacă nu jignesc în felul ăsta comunismul: banii or să vină din economia neagră, care o să se albească şi din investiţiile pe care or să le facă negreşit întreprinzătorii. Viitorul de aur ca soluţie pentru găurile prezentului, am mai auzit asta cândva, nu?

Băsescu mai întreabă, totuşi, cu un soi de milă: o estimare, o hârtie, nişte cifre pentru conversia economiei negre aveţi?
Petrescu se consultă din ochi cu Ponta, ca o făptaşă cu avocatul, şi răspunde cu dârzenie: „Lucrăm la asta…”
Conu Leonida şi Coana Efimiţa, Tanţa şi Costel, Iri şi Moni în mizerie sunt cuplurile sagace care îmi trec prin cap în vreme ce ascult holbând ochii.

Dar secvenţa-medalion, care va rămâne celebră peste ani, ca un final de Casablanca, este mişcarea facială şi oculară a lui Victor Ponta când Băsescu îl întreabă: „Dar cu cele 5 miliarde pentru MTO, cum faceţi?” Prim-ministrul României roteşte ochii în sus, în jos, la stânga şi la dreapta, ca un şobolan de desen animat, înţelege cu groază că de la făptura aflată în dreapta lui, pe postul lui Florin Georgescu nu are a aştepta vreun ajutor, drept care scheaună încetişor: „Le rezolvăm pe toate, domnu preşedinte…”

Remarc fineţea sadică a lui Băsescu de a nu-i explica ce înseamnă MTO-ul ăla – Medium Term (Budgetary) Objective – provizionul de risc bugetar cerut de UE pentru prevenirea dezechilibrelor.

Nu sunt economist, nu mă pronunţ în legătură cu oportunitatea reducerii CAS, dacă e o măsură utilă sau doar o nouă electorată.
Dar sunt critic de film şi pot să vă spun că, după ce ne oprim din râs, vom constata că ce joacă domnul Ponta e un horror în toată regula.

sursa: gandul.info