A început. Generaţia fugiţilor s-a întors să-şi ia ţara înapoi. Admirabile rezistenţa şi demnitatea lor, a celor care au stat la coadă să voteze.

Cozile. Când eram copil, ajunsesem să mă aşez automat la coadă şi pe urmă trimiteam pe cineva în faţă să întrebe ce se dă. De multe ori, cozile se formau înainte să se bage ceva, oamenii se aşezau natural în jurul alimentarelor, cum făcea pilitura de fier atunci când o deranjam cu un magnet la orele de fizică. Alimentarele magnetizau lumea noastră cenuşie, erau pepitele cu care Ceauşescu ne lua ochii atunci când era generos: uneori dădea pui, alteori dădea pâine, uneori, în preajma Revelionului, dădea trei portocale de om. Şi-n timp ce Ceauşescu ne punea la cozi să ne sfâşiem între noi pentru tacâmuri de pui, în mulţime se năştea surd revolta. Orice om care îşi punea timpul liber în slujba cozii cunoştea povestea spusă în şoaptă cu glas înfricoşat. „Uite cum se înghesuie viermii la mâncare”, i-a spus odată Tovarăşul Tovarăşei, în timp ce inspecta oraşul din maşină. Cât adevăr e în această istorie, mi-e greu să spun, însă dacă oamenii au făcut apoi Revoluţie, asta a fost şi pentru că se simţeau ca nişte viermi la coadă la mâncare.

Sfârşitul. Când autoritatea devine arogantă şi abuzivă, umilindu-şi sadic propriii cetăţeni, sfârşitul e inevitabil. Când conducătorii nu-şi dau seama de ruptura dintre ei şi popor, sfârşitul loveşte nemilos. Când trăieşti într-o ficţiune din pixeli, construită la televizor, înseamnă că nu ştii pe ce lume eşti: azi mai poţi minţi poporul cu televizorul, dar în epoca Facebook nu mai poţi minţi tot poporul. Întotdeauna vor fi unii care să arate ce se întâmplă în stradă. Întotdeauna vor exista media alternative care să prezinte publicului larg cozile, bătaia de joc, umilinţa, care să le dea glas „viermilor”. Dar să spui în cel mai pur stil al propagandei comuniste că studenţii din Regie au fost plătiţi „cu euro” ca să-ţi strice ţie planurile, să rânjeşti satisfăcut la zecile de mii de români dispreţuiţi, plimbaţi pe la cozi în străinătate, transmiţându-le că de data asta n-au mai reuşit „să fraudeze” votul pentru că statul a fost vigilent, ăsta e un semn de prostie sinucigaşă. Reacţia de revoltă sinceră a acestor oameni este un semn că ţara se trezeşte. Protestul lor poate urni bulgărele care să măture totul în calea lui.
Sursa: gandul.info