Început trist de an la Chişinău. Leul se devalorizează într-un ritm tot mai alert, cele trei bănci aflate sub administrare specială a BNM încă sunt departe de a depăşi pericolul falimentului, piaţa muncii din Rusia are nevoie de tot mai puţini muncitori moldoveni şi, prin urmare, remiterile din această ţară vor fi în continuă scădere. Acest fapt va afecta serios consumul şi în ultimă instanţă economia în ansamblu. Şi, ca o completare a acestui tablou sumbru, noii aleşi ai poporului în urma scrutinului din 30 noiembrie nu prea se grăbesc să instituie un Guvern funcţional. 

Aşa că rămânem în continuare fără o lege a bugetului pentru anul în curs dar şi fără o politică fiscală care ne-ar sugera ce atitudine faţă de business vor avea noile-vechile autorităţi moldoveneşti. Situaţia devine tot mai precară, iar mulţi îşi pun deja întrebarea dacă vom putea depăşi această stare de fapt care de ani buni ne duce într-o direcţie greşită fără a trece printr-un cataclism de proporţii, spre exemplu default sau, Doamne fereşte, război civil, chit că Moscova ar avea astfel de gânduri, potrivit unei analize recente a Stratfor.

Evident, lucrurile merg prost pentru că avem o elită politică iresponsabilă, care îşi rezolvă propriile interese în defavoarea celor ale statului pe care trebuie să-l administreze. Iar aceste interese sunt cu totul diferite.

“În economia de piață, să trăiești bine înseamnă, înainte de toate, să muncești bine. Trebuie să înțelegem această idee simplă, căci numai astfel vom reface șansele dezvoltării economice a României“. Este un fragment din cartea autobiografică Pas cu Pas a noului preşedinte al României Klaus Iohannis.

Noul preşedinte român este cu adevărat de dreapta, adică nu doar la nivel declarativ cum se întâmplă de regulă de această parte a Prutului. Iar a fi cu adevărat de dreapta înseamnă a avea viziuni de dreapta în toate privinţele, de la valori morale până la cele economice. Iar o viziune economică de dreapta porneşte, fireşte, de la supremaţia pieţei libere.

Aici, în Republica Moldova, suntem departe de a avea politicieni cu astfel de viziuni. La noi, în cea mai mare parte continuă să fie percepuţi „de dreapta” proromânii şi prooccidentalii iar „de stânga” proruşii. Şi nu contează că deseori primii utilizează la greu în competiţiile electorale lozinci sociale cu iz populist iar ceilalţi, adresându-se mediului de afaceri, promit relaxări fiscale consistente. E drept că tot ei le promit păturilor social vulnerabile majorări de alocaţii sociale deşi nu este clar de unde vor lua bani pentru asta odată ce vor reduce impozitele şi taxele. Dar asta e. Avem o clasă politică ce ne minte în măsura în care noi îi permitem iar noi îi permitem foarte multe.

În mod firesc elitele unei ţări derivă din scara valorilor care domină societatea acestei ţări. O economie de piaţă veritabilă, unde domină libera concurenţă îi promovează la vârf pe cei mai harnici, inventivi şi inteligenţi competitori. Bineînţeles, o condiţie sine qua non este respectarea legii, or poţi fi inventiv şi în ce priveşte ocolirea legii. La noi această scară a valorilor nu funcţionează cel puţin din cauza că legea şi întregul sistem ce trebuie să o aplice se află la cheremul celor bogaţi. Avem o situaţie clară. Cei mai bogaţi oameni controlează sistemul politic şi juridic, iar acest lucru le permite să-şi menţină sau chiar să-şi sporească bogăţia fără a intra în competiţie cu ceilalţi jucători de pe piaţă. Oligarhii controlează instituţiile statului, acestea lucrează pentru ei şi astfel le permit să se menţină în vârful piramidei fără a fi mai harnici, mai inventivi sau mai deştepţi. Setul de valori liberale şi democratice, care a asigurat ridicarea ţărilor occidentale la cel mai înalt nivel de bunăstare este astfel la noi dat peste cap iar progresul este, practic, imposibil.

Unul din cele mai concludente exemple în ce priveşte neconcordanţa intereselor oligarhilor cu cele ale statului este structura economiei moldoveneşti. Avem o economie clară de consum, asigurat la rândul lui de exportul forţei de muncă. Oamenii muncesc în cea mai mare parte peste hotare, aduc bani în ţară pe care îi cheltuiesc pe produse alimentare, mărfuri de larg consum, automobile, case sau pe distracţii. Consumul este încurajat şi stimulat la toate nivelele. Foarte puţini se încumetă să investească într-o afacere deşi există de ochii lumii proiecte în acest sens, cum ar fi Pare 1+1. Lumea nu prea deschide noi afaceri şi dacă o face, în mare parte acestea tot sunt orientate spre domenii precum comerţul sau serviciile. Să produci în Republica Moldova nu este deloc avantajos. În primul rând, îţi trebuie investiţii mai mari, ai nevoie de mai mult timp până începi să ai profit şi este mai greu să ascunzi veniturile de Fisc. Pe când în comerţ e destul de simplu. Poţi vinde şi marfă de contrabandă şi dacă ai o „acoperire” solidă cu care te împarţi la timp, ai asigurate marje de profit substanţiale fără prea multe riscuri.

Cam în acest context social s-au format şi elitele de la noi, inclusiv cele politice. Cei mai întreprinzători şi perspicace jucători în această economie de consum ajung la vârf mituind funcţionarii, şantajând concurenţii, ocupându-se cu contrabanda, delapidând averea publică etc. Marele premiu în această competiţie a avariţiei este puterea politică. Ea îţi permite să obţii controlul fluxurilor financiare ale acestei economii primitive de consum. Băncile, importul produselor petroliere, a mărfurilor de larg consum etc., odată controlate îţi asigură venituri permanente şi solide cu care poţi mitui funcţionarii şi te menţine la putere. Aceasta este miza luptei politice pe plaiurile mioritice. Aceasta este cauza că după 45 de zile de la alegeri nu avem încă un guvern. Elita noastră politică este foarte meticuloasă când împarte potenţialele venituri pe care le va asigura controlul politic. Şi nu contează sub ce doctrină ai ajuns în Parlament, comunistă, liberală, social-democrată sau socialistă, grosul electoratului n-are habar ce presupun acestea.

Toate partidele ce au generat din acest sistem strâmb odată ajunse la putere vor face tot posibilul pentru perpetuarea lui. Liderii lor reprezintă elita politică a economiei moldoveneşti de consum, a epocii de tranziţie, clasa privilegiată care nu prea ar avea chef să renunţe la statutul pe care i-l oferă actuala stare de fapt. Iar noi aşteptăm de la ei să producă schimbarea.

Sursa:eco.md